VIDEO: Alex Dragoș, poveste despre un om. Și jumătate

• Când vii la mine, să-ți iei niște haine de scandal, mi-a spus.

• Awww, nebunul, îmi fugi mie mintea.

Și nu am greșit. E cel mai frumos nebun văzut vreodată.

Prin cartier i se spunea “ băiatul cu câini”, pentru că mai mereu avea câte unul salvat de pe străzi. Chiar dacă anii au trecut, dragostea pentru animale nu s-a împuținat deloc.  Zeci de maidanezi de pe raza județului sunt adunați, deparazitaţi, hrăniţi şi oferiţi familiilor din alte țări, care vor să crească o pufoșenie. Este vorba despre Alex Dragoș.

Are 40 de ani. Nu își arată vârsta. Deși spune că deja îl lasă picioarele, având proteză de șold pe stânga și început de coxartroză pe dreapta, deși e zgâriat, ciuntit, mușcat, Alex nu își arată vârsta, pare un puștan, și asta pentru că armonia din interior, i se reflectă în exterior.

A salvat zeci de câini care rătăceau înfometați pe câmp şi prin păduri, indiferent că erau bătrâni, bolnavi, mici sau prea slabi să supravieţuiască.

„Uite, el e Nemo, l-am salvat în 2014 dintr-un cimitir, el cu încă alți doi erau câinii care stăteau la mama mea, mama a decedat anul trecut, iar acum sunt cu mine.Uite, pe asta mică voiau să o spânzure pentru că, de foame, mâncase câteva găini, cineva o salvase, am găsit-o într-un adăpost improvizat, era slabă, piele și os, vai de capul ei!, am luat-o la mine. El e Samu, un uriaș abandonat la bătrânețe în Petroșani, am postat pe facebook poze cu el, în ce hal arăta. Moșu e cel mai bătrân, are 16 ani, e ciobănesc german. Am mai avut una salvată de pe Dealul Bandului, vestitul Dealul Bandului, am găsit-o cu picioarele rupte și tumori de i se prelingeau pe jos. Dacă aș putea, aș pune o cameră video acolo, ca să opresc odată pentru totdeauna bătaia asta de joc. Acolo sunt abandonați câinii”.

După ce a schimbat mai multe apartamente, negăsind locul potrivit pentru a avea grijă de câinii găsiți pe stradă, în urmă cu 3 ani Alex a renunțat la viața de oraș și s-a mutat la Săcăreni, un loc cât se poate de liniștit. Acum are 27 de pișpirei salvați. El spune că un câine maidanez salvat de la pieire va fi mereu recunoscător și te va răsplăti cu multă afecțiune și grijă, asta îl determină să meargă mai departe. În plus, motivant e și faptul că mulți câței sunt adoptați de familii răspunzătoare, în general înafara țării, unde legile sunt într-adevăr în favoarea animalelor.

„Când m-am mutat aici am zis că sunt Zeu, că voi salva toți câinii. Ajunsesem să am 45, la un moment dat, ceea ce e foarte greu, singur. Cei adulți învață imediat obiceiurile, învață unde au voie să mănânce sau să-și facă nevoile, puiuții, în schimb, se bat din orice”.

Mituri distructive

Angel e o frumusețe de ciobănesc mioritic, are 10 ani și și-a găsit liniștea tot în curtea lui Alex, cu șanse mari să fie adoptată în Germania. „Câinii de stână sunt ajutați, chipurile! să devină mai sălbatici, în urma tăierii uneia sau a ambelor urechi. Nu iau în considerare firea câinelui, câinii au firi diferite, pot fi mai curajoși sau mai fricoși, așa e gena unora, nu îi faci mai răi dacă le tai urechile sau coada, asta e o prostie. În special femelele sunt exploatate, puii mor de parvoviroză, când îmbătrânesc, nu mai au nevoie și scapă de ei. O am și pe Mimi, tot ciobănesc mioritic e, stă laolaltă cu berbecii”, ne spune Alex care, tot din milă, a salvat de la tăiere doi berbeci pe care i-a numit Iațint și Oliver. Și, dacă e să-și mai dorească ceva, e un măgăruș, pentru că tare îi plac, din câte ne destăinuie.

Angajat cu normă întreagă

De profesie este IT-ist. Dragostea lui pentru câini l-a determinat să urmeze cursuri de tehnician veterinar, făcând ani de zile și voluntariat la Asociația Save&Smile. La noi, indiferent că vorbim la nivel național sau județean, există o lipsă de interes din partea autorităţilor, iar pe de altă parte există o lipsă de educaţie a populaţiei în relaţia cu animalele. Soluții sunt, sunt și oameni, trebuie doar undă verde din partea celor responsabili.  “Dacă aș fi ajutat de autorități, într-un an de zile garantat aș rezolva problema cu maidanezii la noi în județ”, ne asigură Alex și o scriem, în speranța că sunt și urechi care aud. Prietena lui este medic veterinar în Germania, de unde este și foarte mult ajutat cu mâncare și donații. Statul român nu oferă nimic. Din luna august tânărul a demarat procesul de a-și face un ONG, dar încă umblă pe la notari și adună hârțogăraie. Până atunci își face treaba în continuare, lucrează 25 de ore din 24 dacă se poate, iubind tot ceea ce face. Vara le schimbă apa prea caldă, iarna le schimbă apa prea rece, face curat, adună kilograme de fecale, îi răsfață, îi bibilește, tratează, sterilizează, vorbește cu fiecare, își ajută vecinii la nevoie, nu refuză pe nimeni.

Despre Alex se poate scrie, oho!nu există atâta maculatură cât se poate scrie despre Alex. Dar mă opresc aici în speranța că îl veți cunoaște mai bine vizitându-i profilul de facebook. Profilul unui om și jumătate.