”Școala bucuriei”, concepută și aprofundată de Smaranda Pușcaș la Reghin

Prima ediție a Conferinței TEDxLucianBlagaHS organizată în luna martie la Reghin a stat sub auspiciile poveștilor de succes care pot schimba lumea. Despre o astfel de schimbare a vorbit în cadrul conferinței și Smaranda Pușcas, învățătoare în cadrul Școlii Gimnaziale ”Alexandru Ceușianu” din Reghin, schimbare de mentalități care au dus în cele din urmă la ”Școala bucuriei”, esența primei clase Freinet din România a cărui baze au fost puse la Reghin în urmă cu mai bine de două decenii.

Experiența Logic

1986 este anul începutului poveștii despre ”Școala bucuriei” spusă de Smaranda pe scena TEDxLucianBlagaHS. De ce 1986? Pentru că este anul în care, proaspăt absolventă a Liceului ”George Coșbuc” din Năsăud, județul Bistrița Năsăud, Smaranda primește primul job în învățământ taman la școala din satul Logig, comuna Lunca, județul Mureș. „Făceam naveta, fapt pentru care mă trezeam la patru dimineața. Autobuzul mă lăsa la moară, la drumul principal, la kilometri de sat, și de acolo pe jos la muncă. A fost înfiorător de greu, privind cu ochii de acum, dar nemaipomenit de frumos privind prin ochii tinereții. Ajungeam în sat când se crăpa de ziuă, făcându-mi drum prin troienele de zăpadă, și primii localnici mă așteptau cu cărămida încălzită zicând: ați mai scăpat odată! Nu-mi dădeam seama de înțelesul acestei vorbe atunci, iar după ce am terminat primul an mi s-a explicat la ce pericole ne expuneam în fiecare zi. La Logig am învățat o lecție extrem de importantă. Români, maghiari, germani, cu toții pot trăi într-o comunitate în condiții minunate, într-un respect reciproc și spirit de întrajutorare pe care nu cred că l-am mai văzut de atunci”, a spus Smaranda Pușcaș.

Contactul cu Pedagogia Freinet

Anul următor, respectiv 1987, a însemnat pentru Smaranda Pușcaș pasul spre școala din Lunca Mureșului, comuna Aluniș, iar după un an a poposit în orașul de pe Mureș, Reghin, la Școala Gimnazială ”Alexandru Ceușianu”, fosta Generală Nr. 2 cum o știu reghinenii, în corpul de clădire de pe strada Vânătorilor, locul unde activează și în prezent. A găsit aici o clădire căruia cu greu puteai să-i spui școală, dar pe care a transformat-o în timp într-o adevărată școală a bucuriei. Providența, șansa, spuneți-i voi cum vreți, s-a numit Pedagogia Freinet.

„Era perioada de după Revoluție în care lucrurile au început să se miște și în ce privește reforma în educație. Acum sunt de aceiași părere, suntem tot în faza de început. Au apărut atunci foarte multe cursuri, cu pași timizi ce-i drept, respectiv alternativele pedagogice care au început să-și facă intrarea pe teritoriul țării noastre. Am fost fascinată să văd dacă pot participa la un curs în care să aflu mai multe despre alternativa pedagogică Freinet. Prin intermediul profesoarei de limba franceză Maria Piștănilă, Asociația Română pentru o Școală Modernă din Timișoara a ajuns la Reghin cu primul curs de formare în pedagogia Freinet. Nimeni nu mergea atunci la cursuri pentru puncte, pentru dosare, nimeni nu mergea la sfâr șit de săptămână cu stres, toți mergeau cu bucurie la aceste cursuri. Da, bucurie, pentru că cineva, în mod gratuit ne învăța ceva. După trei zile de participare la curs am spus că trebuie să fac ceva, fapt pentru care m-am alăturat celor din Timișoara, cei care au făcut să sune clopoțelul din mintea mea care să anunțe că acesta este drumul pe care trebuie să merg. Astfel, prin această asociație am primit o bursă prin care, cu ajutorul Institutului Cooperativ al Mişcării Şcolii Moderne/ Institut Cooperatif de l’Ecole Moderne/ (ICEM) din Franța, am ajuns la Rennes într-o școală unde se aplicau doar metode de predare alternative pedagogice Freinet”, și-a continuat Smaranda povestea despre ”Școala bucuriei”. Impactul cu Pedagogia Freinet a fost unul pe cât de puternic, pe atât de incitant în a face ceva pentru Smaranda Pușcaș. „Nu pot să exprim în cuvinte ce am simțit în cele două săptămâni cât am fost efectiv elev la această școală din Franța. Am trăit cot la cot experiența Freinet alături de elevii de acolo, copii de 9-10 ani. Am simțit pentru prima dată ce înseamnă o echipă, ce înseamnă dascăli devotați, adică toți, nimeni nu era acolo pentru un anumit interes. Am descoperit elevi care mergeau la școală știind tot timpul ce au de făcut, să nu mai spun de implicarea părinților și bunicilor, una extraordinară. Mi-am spus la un moment dat: ”sunt în Paradis!”, atât de încântată eram de tot ce-am trait acolo, fapt pentru care mi-am pus în gând ca într-un an să înființez la Reghin, la Școala Gimnazială ”Alexandru Ceușianu” o clasă Freinet”, a spus Smaranda. Zis, dar mai ales făcut, fapt pentru care clasa Freinet mult visată și gândită de Smaranda Pușcaș a devenit realitate în anul 2000. „Greu a fost în primul rând să conving pe cei din jur. Era anul 2000, m-am lovit de un val de neîncredere, nimeni nu vroia să iasă din zona de confort, nimeni nu vroia să încerce ceva nou. mereu eram întâmpinată cu aceeași întrebare: Și dacă nu o să iasă?”, a declarat Smaranda Pușcaș.

În cele din urmă, Smaranda a făcut în așa fel încât a contrazis pe deplin răspunsul pesimist al multora, și într-un final a făcut să iasă. „Mi-am convins colegele, pentru că pedagogia Freinet se bazează în primul rând pe echipă. Mi-am convins directorii de la acea vreme de la școală. Mai mult, l-am convins inclusiv pe inspectorul școlar general de la acea vreme care nu a spus nu, a spus doar atât: ce vă trebuie? Ne luptam atunci să intrăm în România alături de alte programe gen ”Step by Step”, ”After School”, ”Waldorf”, alternative care presupuneau alte condiții, alte costuri, plus un al doilea învățător. Noi în schimb nu ceream nimic. De ce? Pentru că Célestin Freinet, cel care a pus bazele pedagogiei Freinet, a pus bazele unei școli din sărăcie pentru copii modești, și ce e foarte important, tot timpul cu autofinanțare”, a povestit învățătoarea din Reghin.

Astfel, în 2000 s-a pornit la drum cu prima clasă Freinet din România, la micuța clădire de pe strada Vânătorilor din Reghin. Grație oamenilor inimoși din comu nitate, a părinților elevilor, s-a reușit punerea la punct a clădirii școlii, asigurarea condițiilor optime de funcționare care au făcut uitată trista sintagmă ”toaleta din fundul curții”.

Vestea minunăției ce urma să prindă viață la Reghin s-a răspândit repede, fapt pentru care Smaranda a primit invitații de a dezvolta clase Freinet în alte orașe, mult mai mari decât Reghinul. „Pentru Smaranda Pușcaș a existat întotdeauna un patriotism local, fapt pentru care am spus nu, și voi demonstra că se poate și la Reghin. Numi pare rău că am făcut-o, dar nu a fost ușor. Nu-mi este ușor nici în ziua de astăzi”, a declarat Smaranda.

Conceptul de ”clasă cooperativă”

Povestea despre ”Școala Bucuriei” nu putea fi completă fără conceptul de ”clasă cooperativă” implementat cu succes în cadrul claselor coordonate de Smaranda Puscaș. „Este un concept bazat pe democrație în care noi formăm copilul în școală pentru societatea de mâine, nu pentru clipa actuală. Conceptul de clasă cooperativă începe cu regulile de la șase ani, în momentul în care copilul întră în clasă și le face împreună cu învățătorul. Acesta din urmă nu este conducătorul clasei, el este parte componentă a clasei de elevi”, a spus Smaranda.

Totuși, de ce sintagma ”Școala Bucuriei” ?, întrebare a cărui răspuns vine tot de la elevii trecuți prin pedagogia Freinet implementată cu succes la Reghin de Smaranda Pușcaș. „O mămică a întrebat-o pe fiica sa cum ar putea face o caracterizare despre mine într-un singur cuvânt, și răspunsul fetei a fost: bucurie. De aceea mi-am numit discursul ”Școala Bucuriei”. Nu a fost ideea mea, totul a venit din sala de clasă”, a conchis Smaranda Pușcaș.

Alin ZAHARIE