INTERVIU. Rareș Cojoc, performanță istorică pentru dansul sportiv din România

Pentru prima dată în istoria dansului sportiv din România, țara noastră a avut o pereche calificată în finala Campionatului European de Adulți, secțiunea Standard, competiție organizată sub egida World DanceSport  Federation (WDSF) care a avut loc la București, în data de 28 mai 2022. Artizanii acestei performanțe istorice, încununată cu ocuparea locului 5 în finală, sunt mureșeanul Rareș Cojoc și perechea sa Andreea Matei, sportivi legitimați la cluburile Dansul Viorilor din Reghin și Pas în Doi din capitală. Detalii despre secretele obținerii acestei performanțe am aflat tocmai de la Rareș Cojoc, care deține în palmares și 20 de titluri de campion național al României la dans sportiv și care ne-a acordat, cu amabilitatea care îl caracterizează, mini-interviul următor.

Reporter: Acest loc 5 din finala Campionatului European este cea mai importantă performanță obținută în cariera dumneavoastră de dansator sportiv?

Rareș Cojoc: Pentru noi, da, și explic și de ce. La noi la dans turneele majore sunt Campionatul Mondial și Campionatul European. Ai spune la prima vedere că e o diferență între ele, dar în realitate nu e nicio diferență pentru că la nivelul ierarhiei mondiale practic tot aceleași perechi concurează, în sensul că nu există nimeni din afara Europei care să se lupte pentru finală, nici măcar pentru semifinală. Perechile care suntem acolo, primele 12, tot aceleași suntem fie că vorbim de Campionatul European sau de Campionatul Mondial. Acest detaliu face mai special rezultatul obținut de noi sâmbătă, 28 mai. Pe lângă aceste două competiții, mai sunt și Grand Slamurile din timpul anului. Acestea sunt turneele majore, de cea mai înaltă clasă. Pentru mine și pentru partenera mea Andreea a fost prima finală la un turneu de acest calibru. Am fost în semifinală de mai multe ori, atât la Mondiale cât și la Europene, avem și cinci semifinale de Grand Slam, dar o finală nu am avut niciodată în palmares. În sfârșit, am reușit să ”spargem gheața” acum nu doar pentru noi, la nivel personal, cât și pentru țara noastră, deoarece niciodată în istoria dansului sportiv românesc nu am avut o pereche care să se califice într-o finală de Campionat European sau Campionat Mondial sau de turneu Grand Slam. Cu această ocazie, sper că dacă tot am ”inaugurat” drumul și am ”spart gheața”, să pășească și alte perechi din România pe același drum.

Rep.: V-ați pregătit mai intens decât o făceați înainte de alte competiții?

R.C.: Foarte intens aș putea să spun, dar nu doar acum, ci în ultima perioadă, pentru că am simțit că e momentul meu oarecum, că pot să mă calific acum, în 2022. Am simțit chiar și în 2021 că există o șansă la Campionatul Mondial și într-adevăr m-am apropiat foarte mult de finală. Cu cât simți că avansezi, câștigi teren mai mult, cu atât mai mult îți cresc și puterea și forța de muncă doarece simți că ai speranță, că este șansa ta, după 25 de ani de muncă și de antrenamente. E o mare șansă și o oportunitate și atunci când simți că nu vrei să dezamăgești și atunci efectiv dai tot ce ai mai bun din tine. Într-adevăr, ne-am pegătit foarte mult și intens, tot anul, încă de vara trecută am intensificat tot ce înseamnă antrenamente, recuperare, vizite în Italia la antrenorii noștri, vizitele antrenorilor la noi acasă, în România, pentru a ne supraveghea. A fost o încununare a unei munci de lungă durată. Un rezultat de asemenea gen nu se obține cu o lună de muncă, înainte de concurs. Cred că e rezultatul a multor detalii puse cap la cap. Am început dansul la 8 ani, acum fac 33, deci am 25 de ani de dans sportiv.

Rep.: Sunt mulți tineri care încep să facă un sport și pe parcurs abandonează. Care a fost resortul care v-a determinat să vă continuați cariera și nu oricum, ci în zona marilor performanțe internaționale?

R.C.: E greu de răspuns așa ușor. Cred că unele persoane poate că nu ajung să se îndrăgostească, între ghilimele, de sportul pe care îl practică, nu descoperă cu adevărat pasiunea în acel ceva. Probabil că și-o descoperă în alte domenii, mai târziu. Cred cu desăvârșire că dansul este cea mai mare pasiune pe care mi-a putut-o oferi viața și sigur că în viața asta nu o să fiu la fel de bun la ceva cum am fost la dans. Ar mai fi și firea mea perseverentă pentru că de multe ori am senzația că dacă aș fi ales alt sport, dacă mi-ar fi plăcut la fel de mult, cu siguranță că aș fi obținut un rezultat asemănător după atâția ani de muncă. Cel puțin așa simt eu, acum, cu mentalitatea pe care o am acum, că orice aș fi făcut dacă aș fi perseverat la fel de mult aș fi reușit. Asta face parte din structura mea umană, sunt un om care renunță foarte greu, nu renunță aproape niciodată la visele pe care le are. Cred că până la urmă în orice sport factorii aceștia fac diferența. Mulți copiii fac dans sau multe alte sporturi, dar unul singur ajunge să fie campion dintr-o generație sau poate că nici măcar unul. Unul la câteva generații. Cred că pe lângă pasiune e vorba de mentalitate de campion. Părerea mea e că deși te naști cu ea, evident că se și poate dobândi. Cred că e ceva de la Dumnezeu.

Rep.: Dacă ați fi fost șahist, ați fi obținut performanțe depinzând doar de evoluția dumneavoastră. La dans sportiv e însă altceva deoarece oricât de valoros este unul dintre dansatori, obținerea performanței depinde și de evoluția celuilalt. Ce ne puteți spune despre partenera dumneavoastră?

R.C.: Avantajul partenerei mele este că în primul rând suntem foarte compatibili din punct de vedere fizic. Cred că stilurile noastre de dans se îmbină perfect și asta ne face munca mai ușoară pe ringul de dans și mai ales atunci când efortul este enorm, ca în cazul unui Campionat European, Mondial sau turneu de Grand Slem. Cred că și firile noastre sunt foarte-foarte compatibile, complementare, în sensul că ea nu este o fire emotivă sau la fel de emotivă ca și mine. Eu sunt mai emotiv. În același sens, în materie de perseverență fiind mai mică decât mine în ceea ce privește vârsta, cred că i-am fost un exemplu de-a lungul timpului de cum se fac lucrurile bine. Nu în ultimul rând, cred că a avut o încredere deplină în legătură cu modul în care organizez antrenamentele și modul în care gestionez competițiile este calea cea bună. Cred că niciodată nu s-a îndoit de acest lucru. Până la urmă, acesta este marele secret al acestui sport și în același timp și cel mai greu lucru: această compatibilitate între parteneri. E foarte ușor ca unul dintre parteneri să fie foarte dedicat sau talentat și celălalt partener să nu fie la fel sau să nu fie suficient de perseverent. Cred că acesta este motivul pentru care nu toată lumea poate să fie la vârf, ci doar unii din miile de dansatori care dansează numai la noi în țară, nemaivorbind la nivel global. Până la urmă, când toate lucrurile funcționează perfect ca într-o echipă, când fiecare știe să își facă treaba lui, când există sinergia perfectă între parteneri, între noi și antrenori, atunci ești pe drumul cel bun și ai toate șansele să reușești. Da, au existat multe momente în care aș putea să zic că eu sau partenera am avut o zi mai puțin bună, dar atunci celălalt dansator încearcă să compenzeze astfel încât să fie locomotiva care trage vagoanele. Noi am reușit să realizăm această chimie între noi doi și să ne ajutăm reciproc foarte-foarte mult.

A consemnat Alex TOTH