FOTO: Generația uniristă 1992 – Chimie industrială, revedere după 30 ani

Când au plecat din școală erau tineri plini de speranțe și de visuri. Pășeau cu entuziasm și cu încredere în viața de adult. S-au întors după 30 de ani, oameni realizați, cu povești deosebite de viață, carieră și familie.

Am surprins în câteva cuvinte o istorie de trei decenii trăită de foștii elevi uniriști din a XII-a E care s-au revăzut, preț de câteva ore, luni, 13 iunie, în sala de clasă din Colegiul Național “Unirea” și, apoi, la elegantul Centru de Evenimente RAB din Sângeorgiu de Mureș.

Colegi și dascăli dragi împreună. I-a readus în același spațiu Cristina Branea, fostă directoare a Colegiului Național “Unirea”, inițiatoarea acestei întâlniri de suflet. I-a fost sprijin și actuala directoare a colegiului, Aurora Stănescu.

Numai zâmbet. Așa s-au întâlnit în fața Colegiului Național “Unirea” foștii colegi din clasa a XII-a E, profilul Chimie industrială, generația 1992. Au fost așteptați cu câte o garoafă roșie, cu zâmbete și dăruiți cu îmbrățișări pline de bucuria revederii. Apoi au pășit apăsat și cu încredere, eleganți și surâzători, în sala de clasă ornată de sărbătoare din Colegiul Național “Unirea” (n.a. – fostul Liceu Teoretic Unirea, la momentul absolvirii). S-au așezat în băncile pe care le-au decorat cu delicatele garoafe. Și-au revăzut cu emoție, cu recunoștință, dar și cu mai puțină neliniște decât atunci când erau elevi cei mai dragi profesori care le-au fost îndrumători în cunoaștere și pentru viață – Terezia Losonczi, Lidia Moisoiu, Ioana Petrovan, Lidia Vaida și Nicolae Becze.

Întâlnirea emoționantă a fost inițiată și “dirijată” de către Cristina Branea, fostă directoare a Colegiului Național Unirea, cu sprijinul Aurorei Stănescu, actuala directoare.

“Colegiul Național “Unirea” a avut bucuria, dar, totodată, și onoarea ca să înscrie încă un moment în peisajul activităților pe care le organizează pe parcursul anului școlar. De data aceasta a fost un moment cu dublă semnificație. O generație de absolvenți care a absolvit în urmă cu 30 de ani Colegiul Național “Unirea” a dorit să participe la o revedere, la o reîntâlnire în cadrul colegiului. Am amintit mai devreme că momentul acesta a avut o dublă semnificație întrucât, pe de o parte, a fost bucuria reîntâlnirii după atâția ani pentru acești tineri absolvenți și foști elevi uniriști, iar pe de altă parte, pentru noi, aceasta înseamnă o recunoaștere a valorii colegiului, a aprecierii care vine dinspre cei care au fost altădată elevi uniriști. Momentul acestei frumoase reîntâlniri a constituit un prilej de rememorare a anilor petrecuți în liceu, de reactualizare a unor momente deosebite, dar, în același timp, și de întoarcere către o perioadă de timp care a însemnat pentru ei formarea lor, dezvoltarea personalității. Au fost ani de frumoase achiziții și în plan cognitiv, dar și în plan emoțional. Au fost ani care au contribuit la formarea unei generații deosebite, dovadă fiind că absolvenții participanți la această întâlnire au frumoase împliniri și profesionale, și în plan familial și, în același timp, au dat dovadă în continuare de coeziune pentru că au ținut să se revadă. S-a creat astfel o punte în timp, un arc peste generații, dinspre cei care au încheiat cursurile Colegiului Național Unirea, acum 30 de ani către generațiile prezente care au înțeles că valoarea se transmite în timp, că în general, tradiția, de asemenea, este cea care asigură trecutul, dar asigură și continuitatea acestei școli. Așa cum spuneam, a fost pentru colegiul nostru un moment onorant, încărcat de emoție și, în același timp, încărcat și de recunoștința pe care o purtăm către profesorii unei generații de excepție”, ne-a mărturisit Aurora Stănescu.

Arc peste timp. Nostalgie și speranțe. Nostalgia trecutului, realismul palpabilului prezent și speranțele într-un viitor vibrant sunt sentimentele care i-au încercat pe uniriștii din fosta clasă a XII-a E după 30 de ani. Nu și le-au putut ascunde, pentru că au curs amintirile și poveștile, printre râsete și zâmbete.

24 de povești de viață, 24 de mărturii despre profesie și familie. 24 de adulți care s-au bucurat nespus de caietele cu amintiri, acele celebre oracole cum mai erau denumite, de fotografiile atent studiate care ajungeau în mâna colegilor și în promoțiile dăruite familiilor și prietenilor dragi de acum 30 de ani. Și, mai ales, i-a bucurat și emoționat revederea dragilor lor profesori, cei care au pus cărămizi importante în devenirea lor, și a căror amintiri depănate le-au aplaudat. Ca în orice poveste, foștii uniriști și-au dorit să prelungească clipele frumoase ale revederii și au continuat întâlnirea de 30 de ani la elegantul Centru de Evenimente RAB, de unde au adunat alte fotografii în albumul mărturie a istoriei lor.

(L.V.)