Senatorul Leonard Azamfirei, concluzii după ședința parlamentară româno-moldoveană de la Chișinău

“Dacă visul unora a fost sa ajungă în Cosmos, eu viața întreagă am visat să trec Prutul”. (Grigore Vieru)

Vineri, 17 iunie, Comisia Europeană a recomandat acordarea statutului de țări candidate la UE pentru Ucraina și Republica Moldova, transmițând astfel un mesaj corect din punct de vedere geopolitic. Occidentul a reacționat ferm și a declarat că își dorește ca Ucraina și Republica Moldova să devină parte a blocului comunitar. Cu toate că semnalul pozitiv al Bruxelles-ului este extrem de important, o decizie urmează să fie luată abia săptămâna viitoare, în cadrul summit-ului la care vor participa liderii celor 27 de state membre ale UE.

Sâmbătă, 18 iunie, Parlamentul României și cel al Republicii Moldova au avut o ședință comună la Chișinău, ocazie în care România și-a declarat sprijinul pentru „racordarea fermă și ireversibilă a Republicii Moldova la Uniunea Europeană”, iar regimul de la Chișinău a pledat pentru sprijinul României pentru a face față provocărilor fără precedent declanșate în urma războiului din Ucraina și pentru realizarea celui mai mare proiect politic al acestei generații – integrarea în UE.

Am făcut parte din delegația parlamentară care s-a deplasat la Chișinău pentru ședința comună a celor două foruri legislative și am trăit cu emoție proiectele politice comune asumate de către parlamentarii moldoveni în parteneriat strâns cu omologii din România. Cu această ocazie am înțeles odată în plus că drumul dintre Târgu Mureș/ București și capitala Republicii Moldova a fost „de acasă pân-acasă” (Zdob și Zdub) și dacă nu ar fi existat formalitățile de la graniță nici nu aș fi știut când am ieșit de fapt din țară.

Cum era și firesc, în asemenea momente s-a vorbit despre relațiile excelente dintre România și Republica Moldova, apreciate de președinta Maia Sandu la cel mai înalt nivel, din 1991 încoace.

Remarc însă faptul că după discursul care a deschis ședința comună a celor două legislative, Maia Sandu s-a retras invocând „agenda încărcată”, în condițiile în care la Chișinău s-au deplasat președintele Senatului, Florin Cîțu, președintele Camerei Deputaților, Marcel Ciolacu, deputați și senatori români cu scopul de a oferi sprijin Republicii Moldova atât în privința parcursului european cât și în dezvoltarea unor proiecte comune menite să ofere un trai mai bun cetățenilor din ambele state. În fața demersului de maximă generozitate al reprezentanților clasei politice de la București nu poți invoca „agenda încărcată”.

Chiar dacă aceste relații au cunoscut suișuri și coborâșuri, nu putea fi ignorat faptul că Bucureștiul a avut întotdeauna o mâna de ajutor întinsă celor din Republica Moldova. În ciuda faptului că relațiile sunt mai bune ca oricând iar susținerea pe care o arată România pentru frații de peste Prut este tot mai deschisă și mai eficientă, aspecte evidențiate în repetate rânduri de-a lungul ultimilor ani, remarc totuși faptul că se vorbește prea puțin despre fondul acestei solidarități istorice: unitatea de limbă, istorie, cultură, tradiții și aspirații comune. În esență, dacă suntem două state cu același popor, cum ne va ghida această identitate de aici înainte?

Ca fiecare din colegii cu care am făcut această călătorie – așa, ca pentru Zdob și Zdup – ea este fizică dar mai ales alegorică – simt azi împlinire, mândrie dar și puțină stinghereală. E ca atunci când cel mic a devenit mare, susține bacalaureatul și privește departe, departe spre ce va deveni cândva. Tăcut, știi că drumul nu îi va fi ușor, și că cu cât se va vrea mai departe, cu atât vatra din sufletul lui îl va chema și rechema la dulcea casă. Vom fi mereu părinte dar și frate pentru Republica Moldova, pentru că suntem una. N-am auzit-o însă în destule cuvinte la Chișinău, deși am așteptat mai mult de la oficialii moldoveni, ci mai degrabă, în aplauzele sălii și în emoția celor pe care i-am privit in ochi.

Proiectul european a fost clădit pe unitatea economică și politică dintre statele membre, dar în egală măsură încurajează sentimentul comun al istoriei și al identității culturale. A fi parte din familia UE nu înseamnă doar aderarea la un set comunitar de valori și principii, ci și dreptul de a ne asuma și celebra identitatea adevărată în cel mai liber și mai democratic proiect politic conceput vreodată pe acest continent.

Sper ca discuțiile din cadrul Consiliul European să fie favorabile Ucrainei și Moldovei. Îmi doresc ca România să sprijine în continuare Republica Moldova nu numai în situații de criză și pe plan bilateral, dar și în procesul lung și dificil al integrării europene ori în discuțiile țărilor europene pe formatul Platformei de sprijin pentru Republica Moldova. Doar împreună suntem și vom fi mai puternici. Integrarea nu înseamnă că trenul care pleacă de la Chișinău va circula doar pe ruta Bruxelles (via București la nevoie), ci și libertatea de afirmare a propriei identități.

Să nu uităm că împreună suntem mai puternici, mai adevărați, mai buni. Să dansăm cu Zdob si Zdub, pentru ca energia din întrebarea lor retorică – de sunt orașe și țări diferite sau e doar una, ne-a adus aici, să ne bucurăm împreună. Și din acest motiv, momentul final al întâlnirii celor două parlamente, în care Gheorghe Zamfir, unul dintre cei mai europeni români și Nicolae Botgros, unul dintre cei mai români moldoveni, poate deveni simbolic.

Dar am simțit la Chișinău, cu tristețe, că momentul unei Românii mari este din ce în ce mai îndepărtat. Iar dacă va fi vreodată, va putea să fie doar în cadrul UE.

Leonard AZAMFIREI,

Senator PSD de Mureș, rector al UMFST ”George Emil Palade” Târgu Mureș