Cosmin Pop, despre un cocoș construit din stele de aur la TEDxCornișa

Cosmin Pop, owner-ul ROMUR SA și unul dintre cei mai importanți dezvoltatori imobiliari din Transilvania a vorbit pe scena TEDxCornișa, împărtășind din învățăturile cultivate de-a lungul vieții. Este bine cunoscut faptul că datorită investiției sale, una dintre cele mai îndrăgite clădiri din Târgu Mureș, Palatul Bürger sau ”Cocoșul de Aur”, a reintrat recent în circuitul HoReCa. Parcursul lui Cosmin Pop în ceea ce privește transferul „Cocoșului de Aur” de la autodistrugere la măreața renaștere a fost cu atât mai dificil cu cât a avut în vedere cel puțin două provocări majore: „investiția financiară, a cărei valoare nu este deloc de neglijat, și mai ales păstrarea ADN-ului clădirii care este clasificată în categoria monumentelor culturale din România”.

Sfaturi bune culese din experiențe…proaste

 „Era o vorbă că oamenii încep să dea sfaturi bune, când nu mai pot să dea exemple proaste. Ei bine, mai există și o stare de mijloc a lucrurilor, dacă organizatorii au considerat sau dumneavoastră, care ați plătit un bilet să veniți aici, ați considerat că veți primi de la mine un sfat, vă spun cu siguranță și chiar cu o mândrie, că pot să vă dau și multe exemple proaste…Să fim serioși, este o conferință serioasă. „Nosce te ipsum”- „Cunoaște-te pe tine însuți” era îndemnul care însoțea Templul lui Apollo din Delphi. Este o maximă  filosofică consacrată de Socrate și consemnată de elevul lui, Platon pentru posteritate. Asta am simțit în momentul în care am primit invitația de participare la TEDx. Atunci m-am surprins pe mine căutând evadare, mi-am surprins creierul căutând să fie în altă parte, nu aici și atunci imediat am pus mâna pe telefon și am acceptat invitația, căutând să pun punct acestei lașități, că asta era fapt, dintr-un principiu pe care l-am considerat în evoluție, esențial și mărturisesc astăzi cu sinceră prietenie: doar atunci când ieșim din zona noastră de confort putem evolua. Totul este perfect în zona noastră de confort, nu ne agresează nimic, dar niciodată să nu așteptați în zona de confort, evoluție”, a subliniat Cosmin Pop.

Cum se înfiripă un vis?

„Că nu-mi plăceau puzzle-urile vă spuneam, mi se păreau o prostie.N-aveam răbdare, cum nici astăzi nu prea am în multe chestii pe care mintea mea le consideră prostești. Dar să vedeți cum, viața vine câteodată, așa în chip ironic și ne face să ne transformăm propriul vis, să-l calibrăm și până la urmă m-am trezit în situația de a face un puzzle tridimensional, la scară unu la unu, care de fapt era visul împlinit al cuiva din trecut… Eram copil, aveam vreo 12 ani când începusem cu învoire să obțin dreptul de a ieși afară, sub foarte atenta supraveghere parentale. Primul lucru care m-a atras ca destinație a fost o clădire pe care o vedeam în fiecare zi, anume acel palat aflat la o sută de metri distanță de casa părinților, care în spate avea o grădină de vară în care eram absolut înnebunit de curiozitate să văd ce se întâmplă. M-au și dus pașii instinctului de copil și admiram această clădire de pe malul mort al Mureșului, măreția ei, mai ales că  toate lucrurile par mai mari când ești mic. Mă uitam ore în șir prin gardul de fier forjat și încercam să deprind primele idei ale vieții. Vedeam oameni care intrau, oameni care ieșeau, vedeam bucurie, oameni dansând, formații de muzică. De fapt vedeam viața în forma ei cea mai veselă și m-a marcat senzația aceea de plăcere de a urmări bucuria cuiva. Și astăzi sunt la fel, sunt bucuros de bucuriile oricui. Mă duceam acasă, mă băgam seara în pat și-mi aduc aminte că oarecum rușinat de ce văzusem, zâmbeam cum numai copiii știu s-o facă atunci când văd ceva ce n-ar fi trebuit să fie văzut. Tot în acea perioadă la Televiziunea Română, rula un serial de 30 de minute, „Pistruiatul”. Pistruiatul era un băiat ștrengar, de vârsta mea”, a povestit cu nostalgie parca, cel care a readus la viață „Cocoșul de Aur”. Copil fiind, acesta a extras din firul narativ al poveștii Pistruiatului, esența și astfel, la 12 ani, el se considera propiretarul clădirii „Cocoșul de Aur”. Nu știa pe atunci, însă visul începuse deja să prindă rădăcini în el, iar timpul l-a înflorit în ceea ce e azi.

Un cocoș de aur din stări sufletești

Cosmin Pop a ales să-și prezinte povestea într-o manieră foarte deosebită…Pe lângă „Cocoșul de Aur” pe care l-a construit în Târgu Mureș, acesta și-a construit și un cocoș din stări sufletești și pași pe care i-a făcut în drumul său spre succes. Astfel, unind stelele de aur care i-au preserat drumul pe care l-a parcurs până în prezent, acesta a recreat simbolul care-i reprezintă clădirea. „O să vreau să povestesc mai departe. O să o fac invitându-vă într-un periplu al stărilor emoționale pe care le-am avut pe parcursul transpunerii visului în realitate:

Visul: Am observat din proprie experiență că visele cărora nu le conotăm un obiectiv, pe care nu le încărcăm, rămân doar vise care se destramă și de multe ori se întorc asupra noastră alimentându-ne o stare de dezamăgire. Așa ca prim sfat, vă invit să visați și să vă potențați visul cu un obiectiv.

Învățarea: Am considerat procesul de învățare în mod eronat ca fiind obligație, ca fiind o sarcină, ca fiind o îndatorire, când în fapt, creierul nostru, singurul care are capacitatea să se autoanalizeze,  a primit și această fantastică calitate, aceea de a învăța, de acumula. E un proces continuu, pe care vă sfătuiesc să nu-l opriți niciodată.

Priceperea: Priceperea este fenomenul normal la care ajungem prin învățare, acea învățare fructoasă, ca deprinderi, ca acumulări de volume. Începem, învățăm, ne pricepem. Mai departe în periplul meu priceperea a contat foarte mult, pentru că prin pricepere am reușit să pricep un lucru esențial, anume să creez o echipă. Echipa este cea care potențează priceperea ta ca individ într-o progresie geometrică. Realele avantaje, succesul și performanțe se pot deține doar în echipă.

Limitele: Forțați-vă limitele! Pe scurt, amintesc cultura greacă. O iubesc în continuare, îi datorăm fiecare individual și noi toți împreună foarte mult. Dar și cultura greacă a dat de câteva ori greș. Iar unul dintre domeniile în care cultura greacă a dat greș a fost acela al preaslăvirii măsuri. Ne-a învățat măsura. Poate eu greșesc, dar vă rog să n-aveți măsură. Faceți totul fără măsură, trăiți fără măsiră, credeți fără măsură, căutați fără măsură, îndrăzniți, iubiți fără măsură, visați fără măsură! Doar așa puteți împinge limitele și puteți ieși din zona de confort.

Curajul: Curajul este indisolubil, calitatea învingătorilor. Ca să obții lucruri noi, ca să ai dobândiri noi, să ai victorii noi, să ai rezultate noi, trebuie să ai curajul de a merge într-un loc nou.

Inspirația: Ascultați-vă vocea nebunului lăuntric și să aveți încredere în paharul de vin de pe masă. Găsim multă inspirație în el…

 Încrederea:  Încrederea ne face să mergem înainte. Încărcați-vă cu încredere. Dobândiți încredere în orice credeți că vă legitimează. Supradimensionați-o. Veți avea în viață nevoie de un rezervor de încredere plin pentru că urmează adesea să ne întânim cu… eșecul.

Eșecul: Este doar o etapă normală, firească a drumului spre succes. Din propriile mele eșecuri, care astăzi nici nu mă mai supără, am învățat că un eșec convertit într-un succes final, are mai mare greutate decât victoria directă și facilă. Să nu vă fie frică de eșecuri!

 Dificultatea: După părerea mea, este o minciună. Nimic nu este dificil! Doar luați-o încet!

Uminița: Umilința am introdus-o pentru că nici astăzi n-am reușit să mă obișnuiesc cu ea. Este cea mai mare traumă umană pe care o suferim fără să datorăm nimic. Aș putea să povestesc o conferință întreagă despre umilință…

Principiile: Așa cum un acrobat la trapez încearcă să-și depășească limitele, știind că la picioare are o plasă de siguranță, așa realizați orice doriți în viață, dar ca plasă de rezistență, asigurați-vă  principiile, dar să rămâneți totuși flexibili și deschiși. Ce v-ați recomanda eu la nivel de principii, niciodată să nu văd negociați demnitatea, cinstea și credința.

Reușita: Piatra brută transformată în piatră șlefuită, momentul de satisfacție în care te uiți în spate, totul este minunat”.

Un scurt îndemn

„La final o să-mi permit un îndemn, deși nu am încă vârsta înțelepciunii, sper și cred că sunt doar la jumătatea trecerii prin această lume, această existență, am totuși suficientă experiență și am trăit destule încât să vă pot spune așa: Divinitatea este permanent alături de noi, cu noi. Ne pune deopotrivă  la îndemână atât realitatea cât și visul, nefăcând nicio diferență în ofertă. Depinde doar de mințile noastre instruite, de sufletul nostru descătușat să dăm poruncă mâinii să prindă între degete creionul care poate să unească stelele unui vis într-un contur real”, a conchis Cosmin Pop.

Ioana MĂRGINEAN