Doru Borșan, de la „il rumeno”, la arhitectul primei țări online din lume Eveniment
  • redactia
  • 0 comentarii
  • 2646 Vizualizări

Doru Borșan, de la „il rumeno”, la arhitectul primei țări online din lume

Pe scena TEDxCornișa din Târgu Mureș, a fost invitat ca speaker, printre mulți alții, și Doru Borșan. Om de afacere târgumureșean, acesta a fost distins cu premiul „CEO of the year” la Gala Premiilor Smart City Industry și cu premiul pentru Inovare și Tehnologii la Dubai Royal Summit Investment. Și pentru că succesul acestuia s-a clădit pe o bază a facerii de bine, Doru Borșan este și fondatorul ecosistemului „RUA”- „Românii uniți acasă”, prima țară online din lume și de asemenea, a înființat aplicația mobilă „RUA Connect”, cea mai mare rețea de socializare a românilor de pretutindeni. Activează și ca dezoltator imobiliar în Târgu Mureș, prin proiectul RUA Home Invest, cu 500 de apartamente. Și pe lângă toate acestea, este CEO Smart City Tehnologies Germania, cu un capital social de 15 milioane de euro și deține companii în domeniul tehnologiilor digitale in Germania, Elveția, România și Estonia.

Cu nostalgie, înapoi în copilărie…                                         

Doru Borșan a ales să vorbească pe un fundal muzical care i-a transpus atât pe el, cât și pe ascultători, în universul satului românesc, în amintirea copilăriei. Reîntorcându-se la origini și-a amintit cu drag de perioada în care într-un sat tradițional de pe Valea Mureșului, copil fiind, își petrecea serile cu tatăl său pe aceeași muzică a lui Dumintru Fărcaș, care l-a acompaniat și la evenimentul TEDxCornișa.

„Mi-am permis să vă vorbesc având în fundal muzica lui Dumitru Fărcaș, pe care l-am cunoscut de copil. Zeci de nopți am petrecut împreună cu el și cu tatăl meu, undeva pe Valea Mureșului, într-un sat superb numit Dumbrava, unde el venea și unde se adunau un grup de români de la care am învățat atunci când am fost copil, drumul vieții. „Mitru” m-a făcut să mă îndrăgostesc de muzica, iar toți ceilalți care făceau parte atunci din acele întâlniri erau lecții de viață pentru un copil de 10 ani”, și-a amintit Doru Borșan.

„Mi-am dorit să mă împrietenesc cu acest curcubeu”

„Mama mea mi-a spus la un moment dat, cred că avem vreo 12 ani, că în ziua în care m-am născut,  râdeam în hohote și un curcubeu stăpânea cerul, iar dânsa a zis că a fost cel mai frumos curcubeu pe care l-a văzut vreodată.  Atât de mult m-au pătruns acele cuvinte ale dragei mele mame, încât mi-am dorit să mă împrietenesc cu acest curcubeu, să mă ducă peste tot în universul acestei vieți minunate, pe care noi toți atât de târziu o descoperim că merită trăită și merită împărtășită. Viața asta care pentru mine chiar și astăzi, este ca o școală de la care nu-mi permit luxul să chiulesc nici măcar o zi. Mai târziu, într-o dimineață m-am uitat în oglindă și acel copil șugubăț s-a transormat într-un bărbat mândru, cu enorm de multă poftă de viață, care imediat după democrație a luat drumul care-l chema dintotdeauna, dar pe care n-a avut șansa să meargă, decât după 90… Drumul către cunoaște, drumul către nou, drumul către învățare! Pentru că pur și simplu, copil fiind eram sătul de griul care ne domina”, a transmis omul de afaceri.

Furat de entuaziasmul adolescenței

„Am mers la București, l-am cunoscut pe fratele lui Nadia Comăneci, Adrian, care m-a ajutat, pentru că așa erau vremurile atunci, să cumpăr o viză de Franța dar obligatoriu cu tranzit Italia. Și mi-a dat un sfat, pentru a nu avea probleme: dacă cineva la graniță, la avion mă întreabă unde merg, să spun că sunt student la teatru și mă duc la festivalul de film de la Cannes. Atunci, în zorii democrației, erau enorm de multe întrebări, chiar dacă nu-și aveau rostul, pentru cei care plecau din țară. Era greu să faci rost de o viză… Am vrut Franța pentru că mă îndrăgostisem de o franțuzoaică, la Olimp, pe plajă. În adolescență am făcut volei și acolo mă duceam vara în cantonamente. Am socializat cu această doamnă a adolescenței mele și m-am îndrăgostit pentru că era ceva nou”, a povestit Doru Borșan. Și prins în mreaja nebună a adolescenței, acesta a îndrăznit să-și urmeze sufletul tânăr și neliniștit spre Franța, spre franțuzoaică… Însă universul pregătise deja ceva diferit pentru el…

„Am coborât pentru 5 minute și am stat 4 ani”

„După vreo două-trei ore, întreb conductorul cât mai avem până la vamă… Eram nerăbdător. Și-mi zice „Copile dragă, mai avem un pic și intrăm în Austria”. Greșisem trenul. La prima stație am coborât. Un oraș superb în nordul Italiei, Trento… Am coborât pentru 5 minute și am stat 4 ani. Primul impuls: Ce fac? Unde Merg? Unde dorm? Ce mănânc? Aveam 380 de dolari în buzunar și eram obligat să-i drămuiesc. Îm fața gării este un parc, Parcul Dante. În parc sunt niște bănci, chiar și astăzi ele domină parcul. Am dormit pe acele bănci 5 zile. La un moment dat, o mână puternică mă scutură și mă întreabă ce caut acolo că aia e banca lui. Era un sârb. El a venit cu o propunere, să jucăm o partidă de șah, iar cine câștigă, banca e a lui. Sigur că l-am făcut varză pe sârb și am avut șansa să mai stau două nopți, până când mi-am urmat calea. Pentru că în acele cinci zile, așteptam să se întâmple poveștile pe care le auzeam în România și anume că dacă ești înalt, frumos, tânăr, zdravăn, cineva vine și te ia la muncă. N-a venit nimeni. Și banii se împuținau…”, și-a reamintit Doru Borșan.

Nava spațială a poporului român

„Acolo în Italia pentru un an și jumătate, aproape 2,  nu aveam nume, eram un număr sau mai precis, „il rumeno”…Sigur că mă durea, pentru că era un mesaj subliminal că suntem un nimeni, că noi românii nu avem nimic de spus. Noroc că vorbeam zilnic cu părinții mei și doar vocea lor, ascultându-i, mă făcea să mă simt parcă nou-născut în fiecare zi. Dar în acel moment când eram „il rumeno”, am zis că dacă vreodată în viața mea voi avea ocazia și puterea și menirea și inteligența și sănătate să fac ceva pentru a schimba această percepție a noastră în lumea, o voi face. Acum 3 ani de zile, împreună cu copiii mei mai mari, pe care-i iubesc enorm, am pus la cale construcția ecosistemului „RUA”, prima țară online din lume. De fapt este o navă  spațială, unde încăpem toți cei 20 de milioane, planăm desupra lumii și trimitem mesajele noastre superbe, pentru că îmi doresc din tot sufletul să fim percepuți ca atare. Noi nu suntem doar căpșunari, mâna de lucru a Europei, a lumii, a Americii. Suntem un neam demn, suntem frumoși, suntem isteți, inovatori. În Silicon Valley suntem a doua națiune, după indieni, ceea ce înseamnă că suntem pe podiumul inteligenței mondiale. Și atunci împreună cu copiii mei am construit ecosistemul „RUA”, să le arătăm că suntem buni, că suntem puternici, că  avem gândire pozitivă care să ne schimbe viețile, că ne putem înfrupta din bine”, a punctat Doru Borșan.

„Am descoperit bunătatea undeva pe la 33 de ani”

Acesta a evidențiat ardoarea pe care o are în a crea o altfel de Românie, o altfel de lume. Totul pleacă de la percepție, iar dacă românul învață să perceapă viața cu pozitivism, cu tot ce poate oferi aceasta, dincolo de invidie și greutăți, atunci românul va fi și el perceput altfel în lume.

„Există doar un singur drum- bunătate, demnitate, unitate. Dacă noi vom putea să facem posibile aceste lucruri, vom fi cea dintâi națiune din lume care invadează cu bunătate, cu fericire, cu demnitate, cu unitate, planeta. „RUA”, „Românii uniți acasă”, și-a luat această responsabilitate și de asta și astăzi, vă îndemn și vă chem să fiți alături de noi, pentru că suntem puțini. Suntem 48 de oameni care lucrează la acest proiect de 2 ani și jumătate, dar este un proiect atât de frumos și îmi cer scuze mie însumi că am descoperit bunătatea undeva pe la 33 de ani, acum 20 de ani. Am trăit singur ca haiducul, nu mă interesa nimeni și nimic. Și într-o bună zi am fost pe Valea Mureșului la o adunare unde era tot satul. La sfârșitul adunării, o bunică vine lângă mine și mă trage de mâna și-mi spune „-Dragul mătușii, am un necaz, mi s-a furat calul”… „-Păi și ce pot să fac?”, „-Să mergem să luam unul”. Am fost blocat, ca și cum m-am născut în acea zi, în acel moment. M-a luat de mână, am mers am cumpărat un cal de la o familie de țigani. Mulți bani, dar nu voi uita niciodată când am luat calul de căpăstru și i l-am dat, mi-a deschis o nouă lume. M-am urcat în mașină și am venit înapoi de la Deda la Târgu Mureș și am fost invadat de nevoia de a face din nou și din nou același lucru, de a face bine”, a evidențiat fondatorul proiectului „RUA”.

Menirea de a face bine, inspirația RUA

Doru Borșan a dovedit că nu e niciodată prea târziu pentru a fi buni și totodată pentru a schimba lumea. A dovedit că urmând un exemplu, oricine poate deveni chiar el exemplu. A dovedit că bunătatea, curajul și pozitivismul sunt stări care crează dependență.

„Și de atunci eu am renăscut, iar pentru asta, vă chem alături de noi să fim mai buni, să fim pozitivi, să clădim bunătate socială, să fim un exemplu. Nu-i tarziu fraților! Nu-i târziu niciodată să fim lideri în bunătate și-n prosperitate sufletească. Vă iubesc, vă respect și veniți cu noi pe RUA.ro”, a transmis Doru Borșan în încheiere.

Ioana MĂRGINEAN

Distribuie:

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere! Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Recomandari

Recent
Popular
Etichete

Citeste Zi de Zi Online


 

 

 




 

 

Print


 

Media kit Zi de Zi 2022-2023

Transilvania Business

ARHIVE