Josef Haltrich. 200 de ani de la naștere. 50 de ani de când „Școala din Deal” din Sighișoara îi poartă numele

Pe data de 22 iulie 2022, se împlinesc 200 de ani de la nașterea lui Josef Haltrich, una din personalitățile săsești marcante ale sec. al XIX-lea. Din 1972, adică de 50 de ani, „Școala din Deal” din Sighişoara îi poartă numele (ortografia numelui mic folosită în denumirea liceului de azi fiind însă „Joseph”): „Liceul Teoretic Joseph Haltrich”.

Josef Haltrich s-a născut la Reghin, unde și-a petrecut copilăria. Locul unde s-a aflat casa lui părintească din Reghin nu se mai știe astăzi, deoarece aceasta a ars din temelii în timpul revoluției de la 1848. Josef Haltrich și-a părăsit orașul natal ca școlar și și-a petrecut cea mai mare parte a vieții la Sighișoara. Școala elementară în orașul natal a terminat-o în 1836, și în același an își începe studiile medii în Sighişoara la „Școala din Deal”, care în 1522, adică cu 500 de ani în urmă, este pentru prima dată atestată documentar, și care deja pe vremea lui Haltrich era o școală de elită.

La Sighişoara a fost premiat în mai multe rânduri pentru rezultatele sale foarte bune la învățătură. A iubit literatura din copilărie, a citit mult și era un bun povestitor. În anul 1845 a terminat studiile medii ca premiant și a primit o bursă din partea Bisericii Evanghelice. În următorii doi ani urmează cursurile Universității din Leipzig/Germania, unde pe lângă teologie studiază filologia clasică și cea germană, dar ascultă și prelegeri istorice sau filozofice. La Leipzig avea să studieze mai târziu între alții și Zaharia Boiu jun. (primul elev român absolvent al „Școlii din Deal” promovat de profesorul de mai târziu Josef Haltrich, Fondatorul „Astrei” din Sibiu și unul din principalii colaboratori ai Mitropolitului Andrei Şaguna). De la Leipzig, Haltrich întreprinde excursii pe perioada vacanțelor, inclusiv la Berlin. Acea călătorie la Berlin va avea o influență de durată asupra activității sale ulterioare, datorită faptului că intrase în contact cu Jacob Grimm (unul dintre renumiții „Frații Grimm”, culegători de basme și folclor german), dar și cu renumitul istoric Leopold von Ranke. Haltrich a rămas în strânsă legătură cu Frații Grimm și după întoarcerea sa în Transilvania, iar culegerea basmelor populare l-a preocupat toată viața.

A fost chemat ca dascăl la „Școala din Deal” în anul 1848, activitatea efectivă la catedră începând-o însă din cauza revoluției abia în 1849. Haltrich este un susținător puternic al modernizării sistemului școlar și didactic transilvănean. La acea vreme, mai exact în anul 1850, datorită apariției în Austro-Ungaria a unei noi legi a învățământului (așa-numitul Organizationsentwurf), au fost înființate școlile gimnaziale cu opt clase, înlocuind vechile școli latinești cu durata de studiu de șase ani. Activitatea didactică și pedagogică a lui Josef Haltrich este foarte apreciată de către cadrele didactice, dar și de către rectorul de atunci Georg Daniel Teutsch (ulterior Episcopul Bisericii Evanghelice C. A. din Transilvania la Sibiu, contemporan cu Mitropolitul Andrei Şaguna).

În anul 1869, lui Josef Haltrich i se încredințează conducerea „Școlii din Deal” din Sighișoara. Rectoratul său coincide cu perioada în care această școală se bucură de cea mai înaltă recunoaștere și apreciere. Acest lucru s-a datorat în principal personalului didactic de o înaltă ținută morală, educat la cele mai bune școli din Europa și extrem de motivat. Dar nu în ultimul rând, renumele „Școlii din Deal” s-a datorat și predecesorilor lui Haltrich, rectori care au fost personalități marcante în istoria bisericească și culturală transilvăneano-saxonă: Georg Paul Binder, Carl Goos, Georg Daniel Teutsch sau Friedrich Müller. Dar și activitatea lui Haltrich însuși, i-a adus un renume, care a depășit cu mult cadrul „Școlii din Deal”, dar și limitele orașului Sighișoara. Ani de zile el a fost membru al comisiei de examinare a candidaților pentru învățământ și teologie ai Bisericii Evanghelice C. A. din Transilvania. În 1860 devine membru în conducerea „Asociației pentru Studii Transilvănene” (Verein für Siebenbürgische Landeskunde), iar în 1859 a fost numit chiar în comitetul științific al Muzeului Național Germanic din Nürnberg/Germania, fapt care arată aprecierea de care s-a bucurat și în afara țării.

După doar trei ani de rectorat, devenea vacantă Parohia Evanghelică din satul învecinat Șaeș. Statutul de paroh era mult mai atractiv, decât cel de rector; nu în ultimul rând și din punct de vedere financiar (și atunci dascălii nu erau foarte bine remunerați, în acest sens circulând și o anecdotă: »Odată Haltrich privea pe geamul cancelariei „Școlii din Deal”, de unde există o vedere de ansamblu asupra Sighișoarei, și spunea: „Această priveliște este cealaltă jumătate a salariului meu …”«). Pe atunci, Biserica Evanghelică și Școala Germană erau oricum o unitate simbiotică, iar o carieră „clasică” la acea vreme începea ca profesor și se termina ca preot. În același timp mulți dintre profesorii și preoții sași aveau preocupări științifice în varii discipline; în cazul lui Josef Haltrich această preocupare a fost legată în principal, cum s-a afirmat deja, de culegerea basmelor populare săsești din Transilvania. În anul 1872 deci, Haltrich devine paroh la Șaeș, unde își petrece ultimii 14 ani din viață și unde la data de 17 mai 1886 a trecut la cele veşnice. Și în Șaeș Haltrich a fost preocupat de ceea ce pentru el era atât o sarcină științifică, cât și un hobby: culegerea de folclor. Materialul bogat nu a mai reușit însă să-l publice, acest lucru încredințându-l prietenului său mai tânăr Johann Wolff. Până astăzi sunt cunoscute și au fost editate în mai multe rânduri basmele populare săsești din Transilvania culese de Josef Haltrich: Deutsche Volksmärchen aus dem Sachsenlande in Siebenbürgen.

Dr. Hans Bruno Fröhlich, Protopop de Sighișoara, membru al Consistoriului Superior al Bisericii Evanghelice C. A. din România