Kozma Mónika. De la „nu se poate” la „hai că se poate”

Kozma Mónika este directorul Fundației Pro Economica, fiind de profesie economist și expert în administrație publică și UE. În plus, ea are o vastă experiență în domeniul de dezvoltare proiecte de energie regenerabilă și proiecte imobiliare, iar la un moment dat, a condus o fabrică de termopane.

Fundația Pro Economica pe care o conduce are ca scop principal îmbunătățirea nivelului de trai al familiilor din România, dezvoltarea condițiilor de viață economică, socială, culturală și religioasă, bazată pe cercetări științifice și tehnice, respectiv acordarea de sprijin financiar și moral familiilor defavorizate, care corespund criteriilor de eligibilitate agreate de Fundație. Despre toate acestea dar în special despre forța feminină, voință, sârguință și puterea de a schimba un „NU” vehement în „DA” a vorbit femeia din spatele unei strategii de succes la evenimentul TEDx Cornișa, desfășurat cu puțin în timp în urmă.

Vă invităm să citiți mai departe povestea unui traseu ticsit cu provocări de toate felurile, dar totuși cu sorți de izbândă.

„Îmi place să fiu prima”

După revoluție, familia sa a plecat din țară în Ungaria, Mónika copilărind și studiind la Budapesta, unde a luat Bacalaureatul cu nota 10 în limba maghiară. A urmat apoi universitatea și a avut primele experiențe în ce privește locurile de muncă.

“Îmi place și mie să fiu prima și la 20 de ani, fiind încă la facultate, vecinul meu de atunci din Budapesta m-a întrebat dacă pot să-l ajut, el venind acasă din Germania cu o idee foarte bună, și anume să construim parcuri eoliene în Ungaria. Nu prea am înțeles atunci, mai auzisem ce înseamnă energie din surse regenerabile, dar cam atât am știut. Mi-a plăcut că, fiind studentă, mi-a scris pe cartea de vizită că sunt manager de proiect. Wow, ce bine sună! Nici nu știam cu ce se mănâncă. Am primit un birou, am fost singură, că el mai mult în Germania a fost decât la Budapesta în birou și am început dezvoltarea unui parc eolian. Vorbim despre anii 2000-2001. Am căutat terenuri, am măsurat vântul, am obținut autorizațiile și, la un moment dat, peste câțiva ani grei de muncă, fiindcă acesta a fost primul parc eolian de mare capacitate din Ungaria, am ajuns în fața domnului ministru de atunci, întrebându-l ce o să facem cu energia produsă, fiindcă în Ungaria nu exista o lege care să reglementeze preluarea energiei. El s-a uitat la mine, m-a felicitat pentru idee, pentru că am construit un parc eolian cu investitori din Germania și mi-a dat dreptate. Nu exista lege. Eu deja terminasem Facultatea de Administrație Publică și el știind asta mi-a zis: „Dacă tot ai învățat cum trebuie să faci asta, te rog dă-ne un draft, propune, uită-te puțin în lume să vezi cum fac alții”. Am dat un draft și în 2007 a fost aprobată legea în Ungaria. Împreună cu colegii, am reușit să punem bazele de legiferare practic a tot ce înseamnă energie regenerabilă”, a povestit invitata.

”Nu se poate, pentru că trăim în România”

Dar așa cum sunt poveștile de obicei, când viața profesională ia o direcție, viața personală urmează o altă direcție.

“Am schimbat Budapesta pe Glodeni, județul Mureș. M-am căsătorit și am revenit în țară, încercând să reînvăț limba română. Revenind în țară, ani de zile am auzit trei cuvinte: „Nu se poate”. Eu venind cu energia aceea feminină despre care ați auzit, cu foarte multe idei și chiar la vârsta la care fiecare dintre noi suntem foarte activi și cu multe dorințe și vise, tot m-am lovit de „nu se poate”. A venit un investitor danez la Glodeni, am fost administratorul firmei care a construit la Glodeni o fabrică mare de termopane care și astăzi are 150 de angajați. Uite așa am învățat ce înseamnă administrație publică în România și cum să obții niște autorizații cu mulți, mulți, mulți „nu se poate”. Și dacă am întrebat „de ce nu se poate?”, răspunsul a fost „fiindcă suntem în România”, și-a amintit speakerul.

Recunoaște că a deranjat-o această atitudine și aceste afirmații, însă a venit cea mai frumoasă provocare a vieții sale, cea de mamă.

“Am stat acasă 2 ani de zile, m-am relaxat, mi-am adunat toate energiile feminine încă o dată și m-am apucat să fac o strategie de dezvoltare a județului Mureș, doar așa, pentru plăcerea meu, și ca să fac ceva pe lângă activitatea de mamă. Am încercat să creionez o strategie în care se poate”, a subliniat Kozma Mónika.

După 2 ani de zile de stat acasă, a urmat iarăși o provocare, a fost rugată să accept să fiu directoare la Administrația Fondului pentru Mediu București. Nu a fost însă cea mai plăcută experiență.

“Dacă am zis că am învățat ceva despre administrație din Mureș, ce am găsit la București era absolut diferit. E și vina mea, nu a fost o experiență bună sau cu mult succes. Practic m-am dus acolo cu multe, multe idei și energie, dar nu eram la timpul și locul potrivit cu ideile mele. Așa mi s-a părut și am și renunțat. Nu-mi place să stau într-un scaun doar pentru a fi plătită”, și-a amintit aceast.

Pe urmă, a mai venit o provocare, mai plăcută, dar de scurtă durată. “Actualul președinte ANSVSA, care provine din Mureș, m-a rugat să fiu directoare de cabinet, la București, la ANSVSA. Aceasta a fost o experiență mult mai plăcută decât aceea de la Administrația Fondului pentru Mediu, dar scurtă”, a punctat invitata TEDx Cornișa.

“Dacă totuși am fost directoare de cabinet, am schimbat Bucureștiul cu Consiliul Județean Mureș în 2016 și încă o dată am încercat să depun eforturi mari, idei și vise în administrația județeană. Corect am zis că „am încercat” asta. Am avut mare grijă să fie corect. Am încercat, am reușit sau parțial am reușit ce mi-am propus. Am fost implicată în mai multe proiecte, am cunoscut deja lumea investițiilor mari. Am avut vise mari. Acum înțeleg mult mai bine administrația publică, înțeleg și limitele administrației, dar nu pot să accept aceste limite. Eu încă cred în generația aceea nouă care o să aibă destulă putere ca să schimbe asta și tot încerc”, a continuat invitata.

Eroina în lupta cu destinul, către lumea lui „Se poate!”

A venit apoi provocarea Fundația Pro Economica și să încerce să construiască ceva care să rămână, care este durabil și care nu neapărat se lovește de acel sistem mai riguros din administrație.

“Așa cum am zis, am avut timp și am avut o strategie. În 2017 am avut o întâlnire care pot să spun că a schimbat și viața mea, și viața mai multora din județ și din alte județe. Eram la o conferință la Budapesta, unde m-am lăudat cu strategia mea care se afla în sertar acasă, dar am și zis că este foarte greu să o implementez fiindcă nu găsesc fonduri. Am încercat și prin fonduri directe de la Bruxelles, deci am avut o grămadă de idei cum ar trebui, dar, încă nu aveam soluția potrivită. În 2017 mi s-a aprobat la Budapesta strategia și Guvernul Ungariei a zis că prin fondurile europene obținute să încercăm să implementăm acea strategie aici, acasă. Strategia județului Mureș a devenit o strategie mai amplă pe 16 județe din România. Eu mi-am propus asta cu mulți experți și colegi, bineînțeles eu stau aici în fața dumneavoastră, dar am în spate o echipă care mă ajută în asta, ne-am gândit că avem două domenii importante aici în Transilvania și România care încă prosperă, să zicem, sau sunt foarte puține investiții  ne trebuie ca să ajungem la o prosperitate mai bună. Așadar, am zis că agricultura și turismul care oricum sunt două domenii interconectate, deci una fără alta nu prea funcționează. Și dacă le legăm împreună și din aceste domenii creăm un lanț integrat valoric de la micul fermier, de la produsul acela pe care îl are fermierul, prin prelucrarea acestora în anumite fabrici o să ajungem și din punct de vedere economic la un produs final care, bineînțeles, are o valoare mai mare, mai ridicată. Ce facem cu produsul final? Este foarte bine să îl folosim noi, dar eu aș propune să avem mult mai multe produse decât este consumul nostru intern și atunci ne trebuie un alt domeniu, și anume turismul. Trebuie să atragem turiști care să vină să mănânce la noi, să cumpere produse, să cheltuie bani aici, în zonă. De ce avem nevoie pentru atragerea turiștilor? De infrastructură. Nu mă refer la poduri care știm cum se construiesc, avem nevoie de hoteluri, de locuri de cazare și restaurante foarte bune”, a explicat Kozma Mónika cum s-au născut programele Fundației Pro Economica.

Cinci județe, 6.000 de beneficiari, 1.000 de locuri de muncă, 300 milioane de euro investiți

Prin programul de dezvoltare, în cinci ani de zile, din 2017 până astăzi, echipa Fundației Pro Economica a ajuns deja să lucreze cu mai mult de 6.000 de beneficiari din cinci județe, momentan.

“Încercăm să mergem pas cu pas, pentru că și asta am învățat în România. Deci avem 5 județe, mai mult de 6.000 de beneficiari, vorbesc aici despre Mureș, Covasna, Harghita, Cluj și Bistrița, dintre care sunt fermieri mici care se dezvoltă. Prin programul „ De Minimis” sprijinul dat de către noi a fost 15.000 de euro și ei au cumpărat utilaje, animale, deci tot ce-și doreau ca să se dezvolte. Am avut proiecte mari de investiții și avem în continuare. Mai mult de 100 de investiții mari sunt ori finalizate ori în construcție, fabrici de lapte, abatoare, ferme și tot felul de investiții care prelucrează și procesează alimente, ceea ce este foarte important acum, am văzut și în perioada pandemiei, din păcate, o vedem și acum ce înseamnă o criză alimentară, dacă nu avem suficiente alimente făcute aici de noi și pentru noi.

Dacă tot am vorbit și despre turism, în 2019 dacă nu mă înșel, am lansat primul program care venea practic în sprijinul investitorilor care vor să investească în turism și am zis că avem nevoie de hoteluri de 4-5 stele ca să atragem turiști, care vor să rămână mai mult, care ar putea să vină și la noi prin aeroportul nostru care există. Deci infrastructura o avem și atunci să avem locuri de cazare și restaurante de bună calitate. În momentul de față se construiesc 9 hoteluri de 4-5 stele. Unul va fi primul Hilton din Târgu Mureș care se construiește și se va finaliza anul viitor, dar avem și la Sovata și în alte părți bine cunoscute. Ideea de bază rămâne cu aceste investiții. Nu am menționat, dar mi se pare foarte important, noi o să ajungem la 1.000 de locuri de muncă noi în 5 ani de zile și sprijinul acordat ajunge la o valoare mai mare de 150 de milioane de euro care se dublează practic, fiindcă noi, pe baza directivei europene, doar 50% putem să finanțăm. Deci, asta înseamnă, în 5 ani de zile, 1.000 de locuri de muncă și mai mult de 300 milioane de euro investiți în cinci județe din jurul nostru”, a prezentat rezultatele și proiectele în derulare ale programelor derulate prin intermediul fundației.

„Hai că se poate” să fii omul potrivit la momentul potrivit

“Dacă reușim să menținem acel lanț valoric despre care tot vorbesc și o să mai vorbesc probabil câțiva ani de zile, atunci aceste investiții, acest ecosistem economic care s-a creat cu ajutorul fundației va fi durabil și dacă va fi durabil, atunci visul meu este să ajungem la un mare „se poate”, dovedit aici, la noi acasă. Eu sunt și aici acasă, și în Ungaria acasă, dar mai mult sunt aici acasă și pentru asta mi-am propus să implementăm aceste programe. Chiar îmi place cum spune și Simona Halep în reclama aceea: „hai că se poate”, deci și eu asta zic în continuare că ar trebui să avem mai multă încredere în noi.

Am mai menționat că la Administrația Fondului pentru Mediu am simțit așa, că alături de oameni foarte dragi mie, deci nu era vorba despre echipă sau de conducere, totuși, cumva nu a funcționat la vremea respectivă sistemul și chiar dacă am avut vise și idei bune și acolo, n-am reușit să implementez. Eram omul cu ideea bună, dar nu eram la locul potrivit și la timpul potrivit.

Eu asta simt, și încă o dată subliniez că sunt foarte mândră de echipa mea și sunt oameni minunați cu care lucrez și mă ajută întotdeauna, eu așa cred că noi cu toții la Fundație și, bineînțeles, partenerii noștri, cumva am reușit ceea ce rar se poate: să fim oameni buni, cu idei bune, la locul și timpul potrivit împreună și atunci se poate să ajungem să avem vise împlinite. Asta vă doresc și dumneavoastră din suflet și dacă vă putem ajuta cu orice, noi suntem deschiși”, a conchis speakerul.

Mălina MORARU