”Drumul uleiului” prezentat vizitatorilor la Festivalul de la Răstolița

29 iulie 2022

Muzeul Etnografic ”Anton Badea” din Reghin readuce în atenție ”Drumul uleiului, oloitul”, o reconstituire prin fotografii de arhivă a pașilor parcurși de țăranul român în obținerea uleiului natural, proces prin care semințele erau transformate în produsul final.

„În alimentația populară tradițională uleiurile vegetale au fost mult timp întrebuințate. Acestea erau folosite, de multe ori, sub formă de făină, obținută prin pisarea semințelor în piua de lemn și cernute cu sita. Uleiul era produs prin metode tradiționale, în ateliere de oloit specializate sau organizate în gospodăria țărănească. În principal, uleiul se obținea din semințe de dovleac, de floarea soarelui, de in sau de cânepă. Uleiul rezultat era foarte concentrat și aromat, hrănitor și cu multe beneficii pentru sănătate”, a precizat Roxana Man, directorul Muzeului Etnografic ”Anton Badea”.

Expoziția etnografică interactivă ”Drumul uleiului, oloitul” poate fi vizitată la Festivalul Văii Mureșului, în perioada 30-31 iulie 2022, la Căsuța Reghinului, deschiderea expoziției fiind programată sâmbătă, 30 iulie, ora 18.00. Expoziția cuprinde fotografii din arhiva Muzeului Etnografic „Anton Badea” și o demonstrație de zdrobit semințe.

„Obținerea uleiului începea cu pregătirea semințelor. Acestea erau vânturate, trecute prin sită, pentru îndepărtarea hoaspei. După curățare semințele se uscau la foc mic, de obicei pe cuptor, și se păstrau la loc uscat până la zdrobire. Zdrobirea se făcea la piuă, acționată de forța manuală, animală sau hidraulică, până când semințele erau mărunțite în particule mici astfel încât puteau fi trecute prin sita de separare a miezului oleaginos de coajă. Făina rezultată era frământată cu apă într-o covată, iar apoi era prăjită pentru a se activa uleiurile. De aici rezulta o pastă care, prăjită, era pusă într-un săculeț de pâslă și introdusă apoi în oala cu găuri a teascului. Prin forța de presare a acestuia, trecând prin pâsla care acționa ca o sită mai fină, se scurgea uleiul într-un vas colector. Turta rezultată era practic un reziduu, care nu era risipit, fiind folosit ca nutreț pentru vite sau la foc”, a menționat Roxana Man.