Al Di Meola, în această seară pe scena Harmonia Cordis

Ediția a XVII-a a Festivalului Internațional de Chitară Harmonia Cordis programează în această seară un recital de excepție cu un artist de excepție, Al Di Meola, o mai veche cunoștință Harmonia Cordis, el concertând la ediția 2015 a festivalului. Începând cu ora 19, în Cetatea Târgu Mureș, iubitorii muzicii îl pot vedea și asculta live pe marele artist, secondat pe scenă de Peo Alfonsi (Italia), cel care a fost alături de Al Di Meola și la concertul din urmă cu 7 ani de la Tâergu Mureș, și Sergio Martinez (Spania). Intrarea la concertul din această seară este LIBERĂ!

Înainte ca Al Di Meola să încânte publicul cu muzica sa, organizatorii Harmonia Cordis au pregătit un moment special, avându-l în prin plan pe Jon Gomm, al doilea nume mare din cadrul ediției din acest an a festivalului, care a concertat sâmbătă seara, care va susține un atelierul de acustică în Bastionul Tăbăcarilor din Cetatea Târgu Mureș începând cu ora 15. Intrarea este de semenea LIBERĂ!

Al Di Meola

Fascinația continuă a lui Al Di Meola pentru sincopele ritmice complexe, combinate cu melodii lirice provocatoare și armonie sofisticată, a fost în centrul muzicii sale de-a lungul unei cariere celebre care s-a întins pe parcursul a patru decenii și care i-a adus aprecieri din partea criticilor, trei albume de aur și vânzări de peste șase milioane de discuri în întreaga lume. Un adevărat erou al chitarei, câștigător permanent în sondaje și compozitor prolific, a adunat peste 20 de albume ca lider și a colaborat la alte câteva zeci de albume cu supergrupuri de fuziune precum Return to Forever (cu Chick Corea, Stanley Clarke și Lenny White), celebrul Trio de chitară acustică cu John McLaughlin și Paco de Lucia și trio-ul Rite of Strings cu basistul Clarke și violonistul Jean-Luc Ponty. Și, în timp ce tehnica sa orbitoare atât la chitara acustică, cât și la cea electrică, i-a conferit un statut regal printre hoardele de fanatici ai clapelor care se adună cu regularitate la concertele sale, profunzimea scrierilor lui Di Meola, împreună cu sufletul și lirismul inerent al expresiei sale chitaristice i-au adus legiuni de fani din întreaga lume, dincolo de publicul pasionat de chitară.

Un pionier al îmbinării muzicii mondiale cu jazz-ul, revenind la primele lucrări de fuziune cu tentă latină, cum ar fi Land of the Midnight Sun din 1976, Elegant Gypsy din 1977 și Casino din 1978, marele chitarist continuă să exploreze influența bogată a flamenco-ului, tango-ului, muzicii din Orientul Mijlociu, braziliene și africane cu World Sinfonia, un ambițios grup pan[1]global pe care l-a format în 1991. Fuziunea antrenantă a muzicii mondiale a fost documentată pe lansări precum The Grande Passion din 2000 (cu participarea Orchestrei Simfonice din Toronto), Live in London din 2007, Pursuit of Radical Rhapsody din 2011 și uimitorul DVD din 2012, Morocco Fantasia (înregistrat la Festivalul Mawazine din Rabat, Maroc, cu invitații speciali Said Chraibi la oud, Abdellah Meri la vioară și Tari Ben Ali la percuție). Crescând în Bergenfield, NJ, cu muzica lui Elvis Presley, The Ventures și The Beatles, Di Meola a gravitat în mod natural spre chitară încă de mic, iar la începutul adolescenței sale era deja un cântăreț desăvârșit. Dobândirea unor astfel de abilități impresionante la o vârstă atât de fragedă nu a venit ușor pentru Al, ci a fost mai degrabă rezultatul unei dedicații concentrate și al unor perioade intense de muncă în lemn între anii de liceu și de liceu. „Obișnuiam să exersez la chitară între opt și zece ore pe zi”, a declarat el pentru Down Beat. „Și încercam să mă regăsesc pe mine însumi, sau să găsesc genul de muzică care să se potrivească acolo unde mă îndreptam cu chitara.” Printre primele sale modele în jazz se numără chitariștii Tal Farlow și Kenny Burrell. Dar când l-a descoperit pe Larry Coryell, pe care Al îl va supranumi mai târziu „The Godfather of Fusion”, a fost impresionat de modul în care chitaristul a îmbinat fără precedent jazzul, blues[1]ul și rock-ul într-un vocabular fără cusur la acest instrument. „Obișnuiam să merg cu autobuzul din New Jersey pentru a-l vedea în cluburile mici din Greenwich Village”, își amintește el. „Oriunde cânta, eram acolo”. În 1972, Al s-a înscris la Berklee College of Music din Boston și, în al doilea semestru, a început să cânte într-un cvartet fusion condus de claviaturistul Barry Miles. În 1974, când o casetă de concert a acestei formații a fost ulterior transmisă lui Chick Corea de către un prieten al lui Al, chitaristul de 19 ani a fost chemat să se alăture supergrupului de fusion al lui Corea, Return to Forever, ca înlocuitor al chitaristului Bill Connors. După trei înregistrări de referință cu Return to Forever – Where Have I Known You Before din 1974, No Mystery din 1975, câștigător al premiului Grammy, și Romantic Warrior din 1976 – grupul s-a destrămat, iar Al și-a început ulterior cariera de artist solo. Debutul său ca lider din 1976, Land of the Midnight Sun, a fost o vitrină incendiară a talentelor sale caracteristice și a compozițiilor Latintinged, care a inclus o distribuție stelară, inclusiv toboșarii Steve Gadd și Lenny White, basistul Anthony Jackson și Jaco Pastorius, claviaturiștii Jan Hammer, Barry Miles și Chick Corea și percuționistul Mingo Lewis. Pe parcursul a încă șase albume cu Columbia Records – Elegant Gypsy, Casino, Splendido Hotel, Electric Rendezvous, Tour De Force și Scenario – Al s-a impus ca o forță influentă în muzica contemporană. Anul 1980 a marcat triumful trio-ului de chitară acustică cu Paco De Lucia și John McLaughlin. Înregistrarea lor de debut la Columbia Records, Friday Night in San Francisco, a devenit o înregistrare de referință care a depășit pragul de patru milioane de exemplare vândute. În anul următor, 1981, Di Meola a fost inclus în Galeria celor mari a revistei Guitar Player, după cinci victorii consecutive ca cel mai bun chitarist de jazz în sondajul cititorilor revistei și după ce a câștigat premiul pentru cel mai bun album și cel mai bun chitarist acustic, pentru un total record de unsprezece victorii. Cei trei virtuozi din trio au făcut turnee împreună din 1980 până în 1983, lansând albumul de studio Passion, Grace & Fire în 1982. În 1995, s-au reunit pentru un al treilea material discografic, Guitar Trio, urmat de un alt turneu mondial triumfător. La începutul anului 1996, Di Meola a format un nou trio cu violonistul Jean-Luc Ponty și cu Stanley Clarke, coleg de trupă RTF, numit The Rite of Strings. Debutul lor autointitulat a fost lansat în 1995. Ulterior, Di Meola a înregistrat cu superstaruri de operă precum Luciano Pavarotti, vedetele pop Paul Simon, chitaristul clasic Manuel Barrueco și starul pop italian Pino Daniele. De asemenea, de-a lungul carierei sale, a lucrat și a înregistrat cu Phil Collins, Carlos Santana, Steve Winwood, Wayne Shorter, Tony Williams, Herbie Hancock, Gonzalo Rubalcaba, Milton Naciemento, Egberto Gismonti, Stevie Wonder, Les Paul, Jimmy Page, Steve Vai, Frank Zappa și pianistul cubanez Gonzalo Rubalcaba. Lansarea din 2013 a lui Di Meola, All Your Life, a fost un tur de forță acustic care l-a făcut pe Di Meola să revadă muzica unei influențe fundamentale – The Beatles. „Le atribui cu adevărat Beatles motivul pentru care cânt la chitară”, spune el. „Acesta a fost un catalizator major pentru ca eu să vreau să învăț muzică, așa că impactul lor a fost destul de puternic.” Un spectacol virtual de virtuozitate al unui singur om, acesta îl prezintă pe marele chitarist interpretând 14 melodii cunoscute ale Beatles în cadrul dezgolit al unei chitare strict acustice. În 2015 a lansat Elysium, care îl găsește pe marele chitarist îmbinând tonurile luxuriante ale modelului său prototip acustic cu corzi de nailon Conde Hermanos și ale unui Les Paul electric din ’71 (toporul său Return to Forever și Elegant Gypsy) într-o colecție de cântece care sunt în același timp revigorante și seducătoare. „Reprezintă o nouă etapă de compoziție pentru mine, prin care scrisul a devenit, într-un fel, terapia mea în timpul unei tranziții personale dificile din viața mea”, a spus el. În același an, a fost distins ca al 22-lea laureat al Premiului Miles Davis al Festivalului de Jazz de la Montreal, creat în 1994 pentru a onora un mare muzician internațional de jazz pentru întreaga sa operă și pentru influența acestuia în regenerarea idiomului de jazz. Anul 2018 a marcat o nouă eră pentru Al Di Meola: primul din cele șase proiecte semnate cu casa de discuri germană ear music, „OPUS”, a fost lansat în martie. Virtuozul premiat cu Grammy spune: „Cu Opus am vrut să-mi dezvolt mai mult abilitățile de compoziție, deoarece cred că evoluția acestei părți a personalității mele m-a etichetat mai degrabă compozitor/chitarist decât chitarist/compozitor. Pentru prima dată în viața mea, am scris muzică fiind fericit, am o relație minunată cu soția mea, am o fetiță și o familie frumoasă care mă inspiră în fiecare zi. Cred că asta se vede în muzică.” În iulie 2018, Di Meola a primit titlul de Doctor Honoris Causa în muzică al fostei sale alma mater Berklee School of Music. O retrospectivă a celor aproape 50 de ani de carieră aclamată a lui Al Di Meola este exprimată prin cea mai recentă lansare Ear Music din martie 2020, „ACROSS THE UNIVERSE”, cu aranjamentele sale virtuoase și interpretările sale creative a 14 melodii Beatles cu orchestrații de chitară electrică de viteza fulgerului, echilibrate cu aranjamente acustice somptuoase.

Peo Alfonsi (Italia)

A absolvit specializarea chitară clasică cu maestrul Luigi Mazzullo la Conservatorul din Cagliari, și a avut întotdeauna în paralel cu studiile clasice un interes profund pentru jazz și muzica improvizată. Principalul său interes a fost întotdeauna încercarea de a reconcilia tehnica și căutarea sunetului muzicii „culte” cu abordarea improvizatorică tipică jazz-ului și a muzicii populare.

A participat la diverse cursuri de măiestrie și de specializare, inclusiv la cursurile de vară de la Norcia (unde obține Diploma de Onoare), la CPM Siena și la seminariile de jazz de la Nuoro, și a absolvit cursuri de predare a muzicii. Prima sa experiență importantă după studiile clasice, este duo-ul cu Massimo Ferra, alături de a câștigat premiul întâi în cadrul „Posada jazz project” în 1996 și a publicat primul său CD „Difficult Steps”. Apoi a început o colaborare intensă cu basistul Sandro Fontoni, alături de care a înregistrat CD-urile „New Stones” și „Che c’è” (acesta din urmă cu prezența lui Paolo Fresu), ambele recenzate cu entuziasm de reviste de specialitate din Italia, Anglia și SUA. De asemenea, a început o colaborare cu saxofonistul Roberto Ottaviano mai întâi în duo apoi în trio cu violoncelistul Vincent Courtois. În 2001 a fost invitat să participe la „New jazz meeting” de la Baden Baden în compania unor muzicieni de prestigiu precum Michel Godard, Wolfgang Puschnig, același Vincent Courtois și Gabriele Mirabassi. În 2003 s-a născut trio-ul „Ammentos” cu Fausto Beccalossi și Salvatore Maiore, cu care a înregistrat așa-numitele „Ammentos” și „Remarkkramer” pentru casa de discuri Velut Luna (cu acest din urmă CD a câștigat premiul Kramer în 2008). În aceeași perioadă împreună cu Salvatore Maiore și Roberto Dani la proiectul „amada” cu care a înregistrat cd-ul cu același nume (considerat printre cele mai bune cd-uri ale anului 2007 de către revista de specialitate All about jazz). Cu aceste două proiecte a participat la importante expoziții în Italia și în străinătate. Pe teritoriul muzicii mondiale a fost unul dintre cei mai asidui colaboratori ai lui Andrea Parodi, pentru care a și curatoriat (la patru mâini cu Salvatore Maiore) aranjamentele din proiectul „armentos”. În 2006 l-a întâlnit pe chitaristul Al di meola, alături de care a înregistrat CD-ul live „Midsummer night in sardinia”. Un an mai târziu, Al di meola l-a invitat să se alăture definitiv cvartetului său „new world symphony” cu care a înregistrat 4 CD-uri și un DVD. În ultimii doi ani cântă în duo cu Al di Meola însuși, în turnee în toată lumea. Clarinetistul Gabriele Mirabassi îl invită permanent în proiectul său „canto d’ebano” cu care înregistrează pentru casa de discuri Egea discurile CD[1]ul omonim premiat drept CD-ul anului de către prestigiosul referendum „Top jazz” organizat de revista Musica jazz. Colaborează în duo cu cântăreața londoneză Norma Winstone. A cântat în numeroase festivaluri internaționale cu muzicieni precum, pe lângă cei deja menționați, Pat Metheny, Kenny Wheeler, Trilok Gurtu, Marc Ribot, Chris Laurence, Martin France, Guinga, Paolo Fresu, Antonello Salis, Stefano Battaglia, Furio Di Castri, Mark Harris, Horacio Hernandez, Noa, Gil Dor, Miguel Angel Cortes, Elena Ledda, Mauro Pagani, Gabin Dabirè, Luis Agudo și mulți alții. A participat la înregistrarea a numeroase CD-uri, pe lângă cele care îi poartă numele, în calitate de chitarist și aranjator. În domeniul muzicii clasice, precum și în recitaluri solo, colaborează adesea cu Orchestra instituției lirice din Cagliari în lucrări precum La vida breve, Il Barbiere di Siviglia, Otello, Don Pasquale, Concert pentru bandoneon și orchestră de Piazzolla, Falstaff etc. A cântat ca solist la chitară electrică cu Orchestra Arena di Verona, în premiera italiană a concertului „Blood on the floor” de Turnage pentru trio de jazz și orchestră. A luat parte la realizarea muzicii filmului „Agata e la tempesta” de M. Soldini și a cântat în numeroase spectacole de teatru. A predat chitară jazz la Conservatorul din Parma. În 2010 a publicat cd-ul „Itaca” pentru Egea records în compania lui Gabriele Mirabassi, Kile Gregory și Salvatore Maiore și Antonio Mambelli, care a primit recenzii măgulitoare în revistele de specialitate și, tot pentru Egea, tocmai a publicat noua sa lucrare „The Veil of Isis „de asemenea, în întregime din compozițiile sale.

Sergio Martinez (Spania)

Sergio Martinez s-a născut la Madrid, Spania, a crescut într-o familie foarte muzicală și a început să cânte la percuție la vârsta de 15 ani, a studiat cu percuționistul lui Paco de Lucia, Rubem Dantas, și percuție afrolatină cu Rogerio da Souza și Luisito Dulzaides. A adăugat cursuri de percuție hindusă cu Ramesh Sotham, a studiat percuție și tobe la el Taller de Musicos, devenind parte din Big Band-ul de jazz latin condus de chitaristul cubanez Kotan. A studiat percuție clasică la Conservatorul Federico Moreno Torroba din Madrid. Sergio a dezvoltat un interes pentru muzica flamenco și și-a început cariera profesională la vârsta de 19 ani, acompaniind artiști flamenco de top care au susținut turnee și au cântat în unele dintre cele mai importante teatre: Opera din Paris, Sydney Opera House sau Teatro de Real Madrid, pentru a numi doar câteva.

Combinând dedicarea pentru muzica flamenco cu învățarea altor stiluri, Sergio a devenit un percuționist foarte versatil care și-a dezvoltat vocea ca însoțitor pentru numeroase trupe, ca muzician de studio de înregistrări și ca lider al diferitelor trupe și proiecte. Pe parcursul acestui proces, Sergio a înregistrat și a cântat pentru artiști precum Enrique Morente, Jose Merce, Diego el CIgala, Jorge Pardo, Jorge Drexler și mulți alții, acompaniindu-i, de asemenea, pe unii dintre cei mai importanți dansatori de flamenco, cum ar fi Joaquin Cortes, Antonio Canales și a compus muzică pentru Baletul Național al Spaniei. La vârsta de 32 de ani a câștigat o bursă completă pentru Berklee College of Music în 2010, unde a început studiile la Berklee Global Jazz Institute, al cărui director artistic este celebrul pianist și compozitor de jazz panamez Danilo Perez. Și-a dezvoltat un sunet foarte interesant ca membru al trupei toboșarului Terri Lyne Carrington, premiată cu Grammy, și prin colaborarea cu mentorii săi din cadrul programului, precum Dave Liebman, Joe Lovano, Jhon Patitucci, Danilo Perez, Ben Street, George Garzone, Terri Lyne Carrington sau Jamey Haddad. Sergio a studiat bateria cu Ralph Peterson, Terri Lyne Carrington, Eric Harland, Ferenc Nemeth și Casey Scheuerell. Cunoștințele lui Sergio în tradiția flamenco l-au dus să înregistreze și să colaboreze cu cântăreți precum Paul Simon, lucrând pentru producători precum Phil Ramone, în ultima producție Paul Simon Production 2013. Sergio a fost nominalizat în 2013 la Grammy pentru înregistrarea și coproducția piesei „La ultima llave” a lui Jose Merce, împreună cu producătorul internațional Javier Limon. Martínez a câștigat o bursă completă pentru Berklee College of Music din Valencia, unde studiază masteratul în interpretare contemporană. Este asistent al directorului Institutului Global Jazz din cadrul Campusului Berklee din Valencia. Sergio este, de asemenea, asistent al departamentului Berklee Global Initiatives și face parte din programul educațional itinerant „Berklee on the road”, unde dezvoltă o muncă educațională foarte interesantă.

Alin ZAHARIE