Noaptea Muzeelor: un reper cultural internaţional

An de an, o noapte este dedicată culturii. Noaptea Muzeelor, un eveniment internațional care a debutat în 1997 la Berlin, datorită succesului de care s-a bucurat a fost promovat începând cu 2005 de UNESCO împreună cu Consiliul Europei și Consiliul Internațional al Muzeelor şi continuat apoi, anual în Europa, dar şi în alte ţări din lume.

În această noapte specială, muzeele își deschid porțile pentru vizitatori, oferind intrare gratuită. În pofida cozilor care se întind pe sute de metri, oamenii participă în număr mare la eveniment, dornici să viziteze obiectivele culturale din program. În România, peste 300.000 de oameni se reunesc anual în această noapte. De asemenea, se înscriu peste 260 de spaţii muzeale şi culturale din 39 de județe. Cele mai vizitate obiective sunt Muzeul de Istorie Naturală „Grigore Antipa“ şi Muzeul Naţional de Artă al României din București.

După succesul repurtat la ediţia berlineză din 1997, ideea a fost preluată de către francezi, iar în 1999  a apărut Primăvară Muzeelor. Constatând că publicului îi place ideea de acces gratuit, toate țările care au semnat convenția culturală a Consiliului Europei au început să organizeze evenimentul.

„Nu cred că oamenii merg la Noaptea Muzeelor pentru că este gratuit“

Acestea au fost cuvintele Andreei, o tânără vizitatoare a muzeelor din capitală. „Vorbim despre un festival, sentimentul de festival, de participare la un eveniment colectiv, care construieşte o comuniune între oameni. Este o bucurie, de fapt. Nu cred că oamenii merg la Noaptea Muzeelor pentru că este gratuit, am auzit deseori acest argument. Eu nu cred deloc în el. În plus, oamenii sunt prinşi de viaţa cotidiană. Ştim foarte bine că este o viaţă destul de rapidă, mereu sub presiune. Ideea de a merge la muzeu implică literalmente faptul de a crea timp pentru tine. Şi unii oameni nu au acest lux.“

Cu toate acestea, industria culturală a fost destabilizată în anii pandemiei. Dar interesul semnificativ din partea publicului o ține în continuare în picioare.

de Carina IONCIO