Festivalul Văii Gurghiului, o carte de vizită a tărâmului ibăștean

Sărbătoarea tradițiilor, bogăției etnografice, a unității și ospitalității Văii Gurghiului.

Ibăneștiul, care întregește tabloul pitoresc al Văii Gurghiului, este locul în care îmi am rădăcinile. Satul meu natal, cu care mă mândresc oriunde aș merge, este așezat într-o zonă de poveste, de-a lungul apei Gurghiului, înconjurat de dealuri și de păduri, cu aer curat și apă proaspătă de munte, o zonă în care se împletesc frumusețea locurilor, a tradițiilor, bunătatea și ospitalitatea oamenilor.

Așadar, direct de la o autentică localnică, către voi cititorii, o să aflați tainele celui mai reprezentativ eveniment al Văii Gurghiului și anume festivalul care se desfășoară anual la platoul Fâncel, din Ibănești.

Case-muzeu de pe Valea Gurghiului

Pe platou s-au înălțat, încă de la primele ediții, case alegorice construite de locuitorii din Ibănești, Hodac, Gurghiu, Solovăstru și Reghin, fiecare dintre acestea respectând modelul vechilor case din localitățile de origine.

Dorina Farcaș, din Ibănești, iubitoare și păstrătoare de tradiții, descrie casa tradițională a Ibăneștiului: „În casă se află canapelele, patul cu zestre, dulapul de bucătărie, iar pe pereți stau strașnic peretarele, farfuriile țărănești, prosoapele tradiționale, cât și costumele populare bărbătești și femeiești fie cu cătrânță, fie cu șurț cu peană. Nelipsite sunt, de asemenea, războiul de țesut, urzarul, blidarul dar și obiectele vechi cum ar fi sucala, furca de tors, rășchitorul și berbința.”

De-a lungul anilor, festivalul a adus pe Valea Gurghiului  personalități, miniștri, deputați, senatori, precum Petre Daea, Horea Soporan, Dumitrița Gliga, Cristian Chirteș, Eugen Nicolăescu, Vasile Gliga, Crin Antonescu, Ludovic Orban, Bogdan Trif, Mircea Dușa, Marius Pașcan, care au vizitat fiecare casă tradițională, fiind întâmpinați de tineri îmbrăcați în straie populare ce îi servesc cu pâine și sare, dar și cu un pahar de pălincă.

Primii ani

Primarul comunei Ibănești, Dan Vasile Dumitru, își amintește cu nostalgie de începuturile festivalului: „Prima ediție a fost în 2006, atunci s-a numit Festivalul Păstrăvului care a fost indispensabil pentru organizarea actualului festival, iar cu timpul, datorită încrederii și devotamentului oamenilor, tot mai multe comune s-au alăturat, ceea ce a fost un real ajutor pentru întregirea imaginii care azi poartă numele de Festivalul Văii Gurghiului. Desigur, nu a fost un drum ușor în atingerea acestui nivel deoarece concurența dintre Festivalul Văii Gurghiului și cel al Văii Mureșului a fost mereu acerbă.”

Pe platoul Fâncel era o iarbă până la brâu, prima dată tarabele erau construite de către oameni, cum au putut ei, dar treptat, festivalul a crescut. Un prim pas important a fost fost faptul că Ibăneștiul a oferit teren fiecărei comune participante, astfel construindu-se casele alegorice. 

„La prima ediție au fost în jur de 2-3 mii de oameni, apoi în 2008-2009, ideea de festival a atras mai mulți turiști, cam în jur de 15 mii chiar și într-o zi. Comunele participante au dat dovada de mult profesionalism și înțelegere în ceea ce privește munca în echipă. Interesul acestui festival a avut mari beneficii precum dezvoltarea zonei, care a prins amploare, ajungând la desfășurarea mai multor activități și a unui traseu turistic numit „Via Transilvanica”, mai spune primarul comunei.

Nuntă tradițională pe Valea Gurghiului

Odată cu ora prânzului, la scena mică, gătită și ea în straie tradiționale de sărbătoare, se adună cu voie bună lumea din toate colțurile platoului Fâncel pentru a se bucura de momentele artistice oferite de interpreții locali și ansamblurile provenite din fiecare comună. Tot aici, în urmă cu câțiva ani, s-a desfășurat chiar și o nuntă tradițională, la care au participat toate comunitățile de pe vale, asa cum se relatează pe site-ul comunei Ibănești: „Alaiul a început la casa Solovăstru (casa mirelui) și a mers la casele Hodac și Gurghiu de unde au fost luați nașii, apoi la casa Ibănești de unde venea mireasa, după care s-au îndreptat spre biserică. După cununie, afară s-a încins jocul tradițional, cu stegar – o mare de oameni în costume populare, de toate vârstele, care se unduia în ritmul muzicii”.

Un drum lung

Drumul a fost lung de la prima ediție, când „terenul era gol, doar izvorul exista, apoi cu trecerea timpului s-au construit casele, drumul, standurile, care acum sunt permanente, spre deosebire de anii trecuți în care erau acoperite cu cetină de brad, povestește Mircea Todoran, antreprenor local și administrator al firmei de lactate Mirdatod, primul director al festivalului.

„Prima dată s-au pus stâlpii de lemn, apoi cei din beton, după care s-a pus instalația electrică, s-au făcut toate utilitățile pentru buna funcționare a festivalului. Ce a fost mai greu a fost partea organizatorică pentru că nu aveam mare lucru la început. Acum, în momentul actual, ne mai rămân doar pregătirile anuale, care includ discuțiile cu marii artiști naționali și organizarea standurilor cu comercianții”, a afirmat Mircea Todoran.

În plus, organizatorii festivalului ne surprind în fiecare an cu artiști care mai de care mai talentați, atmosfera mutându-se pe scena mare odată cu lăsarea serii.

Cu toate acestea, mi-am dat seama că cea mai minunată podoabă a zonei noastre o reprezintă oamenii, români adevărați, demni, cărora le place munca, dar și cinstea, știu să fie fericiți, dar și să îndure necazurile, fiind totodată și ospitalieri – te invită la masă atunci când le treci pragul. Atâta bunătate, atâta lumină încape în casele și sufletele localnicilor. Dacă am reușit să vă conving îndeajuns de mult, vă învit să călcați pragul locului meu de suflet, pragul comunei Ibănești.

Daniela SUCIU