Lueriu – folclor pe plai de dor

După „Monografia localității Lueriu” apărută în anul 2009 și urmată de „Monografia localității Căpușul de Câmpie”, în două volume apărute în anii 2009-2010 la Editura Nico din Târgu Mureș, profesorul Mihai Stavilă coordonează o nouă lucrare, „Lueriul folcloric”, Editura Vatra Veche – 2022.

De această dată, profesorul pensionar, fost director a Școlii Gimnaziale din Iclănzel și președinte al Asociației Culturale „Sânziana” încă de la înființare îi are colaboratori pe prof. Lucia Zamfira Stavilă, prof. Adriana Cengher și prof. dr. Laura-Alexandra Pui. Absolvent al Facultății de Istorie – Geografie la Universitatea ”Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, prof. Mihai Stavilă s-a născut în satul Lueriu, atestat din anul 1228, într-o zonă mirifică, caracterizată de un folclor autentic, între oameni frumoși care s-au străduit să își păstreze datinile lăsate ca zestre inestimabilă de străbunii lor, folclorul local fiind un drum sigur spre neuitare, spre viitorime.

După cum afirmă autorii, „folclorul – pledoarie pentru înveșnicire este parte inseparabilă în viața unui popor, oglindind-o în aspectele sale diverse și se impune ca un important mijloc de cunoaștere a omului, a vieții sociale, a cadrului național în care se desfășoară aceasta”.

Volumul „Lueriul folcloric” reprezintă o oglindă cuprinzătoare și surprinzătoare a fenomenului cultural dintr-un sat românesc, acolo unde oamenii au participat din totdeauna la activitățile gospodărești de zi cu zi, dar au știut și să cânte, să petreacă ori să se întristeze, după caz, păstrând fibra neamului românesc pentru viitorime. Din cuprinsul incitant și interesant, prin prisma prezentării și a amănuntelor „de fapt divers”, amintim principalele capitole: Viața duhovnicească a luerenilor; Aspecte de etnografie și folclor; Obiceiuri vechi și noi; De iarnă, de primăvară și de vară; Clăcile; Șezătoarea; Obiceiuri de înmormântare; Ritualuri de nuntă; Elemente folclorice; Din activitatea Căminului Cultural; Despărțământul „Astra” și Lueriul; Personalități ale satului; Biorgrafii. Lucrarea este completată de un bogat material iconografic, de o bibliografie selectivă și de lista „informatorilor”, cei care au păstrat cu sfințenie cântecele și tradițiile populare și le-au transmis mai departe.

Prin apariția acestei lucrări, au formulat un răspuns remarcabil lingvistului și folcloristului Simion Mândrescu (1868-1947) care în anul 1893 a afirmat: „Noi cei ieșiți din popor, care am crescut legănați de aceste cântece, suntem datori a le păstra cu sfințenia cu care se păstrează moștenirea venită de la o națiune întreagă, trebuie să veghem lângă această comoară, căci ea fiind a poporului, este și a noastră, este a întregii suflări românești, ș-apoi cine nu păstrează ce are, nu-i vrednic să aibă nimic!” („Doina”, 1893).

Având privilegiul de a primi acest volum, considerăm că prin bogăția materialului documentar, prin acribia informațiilor prezentate, „Lueriul folcloric” este o lucrare de larg interes pentru românii iubitori ai folclorului autentic.

Ioan A. BORGOVAN