Elena Lasconi, despre îndrăzneala de a fi autentic, într-o Românie a născocirilor

După 25 de ani în care s-a făcut remarcată la ProTv ca reporter, realizator și moderator TV, producător, corespondent de război, prezentator, trainer, dar și sales manager, Elena Lasconi a hotărât să pună piciorul în prag și să lupte pentru ceea ce-i al ei, al nostru. A îndrăznit astfel, în 2019, să-și depună candidatura la Primăria Câmpulung Mușcel…

„Ca jurnalist al Știrilor Pro TV a realizat documentare pentru știri, reportaje, campanii, filmări pe teren, redactare de știri, reportaje, campanii. A fost trainer pentru jurnaliștii Știrilor Pro TV din teritoriu, dar și pentru studenți ai facultăților de jurnalism din țară și străinătate (Anglia, Bulgaria, Muntenegru). A participat și a relatat de la toate evenimentele majore din țară dar și din străinătate: mineriadele din 1999, războaiele din Kosovo și Afganistan, cutremurul din 1999 din Turcia, cu peste 20 de mii de victime, alegerile prezidențiale, locale și parlamentare, vizita Papei Ioan Paul al II-lea, vizita președintelui SUA George Bush, Summit-ul NATO, aderarea României la UE, inundațiile devastatoare (campania ”Nouă ne pasă”) etc.”.

Astfel pe scena TEDxCornișa Women, eveniment ce a avut loc sâmbătă, 5 noiembrie, la Casa de Cultură ”Mihai Eminescu” din Târgu Mureș, alături de alte doamne adevărate, a fost și distinsa Elena Lasconi, care și-a lăsat prin siguranță și cutezanță, amprenta asupra publicului.

Iubirea și furia

„Dacă în urmă cu doi ani mi s-ar fi spus ce o să trăiesc ca primar cinstit în România, aș fi deschis laptop-ul și mi-aș fi luat bilet doar dus, în cea mai îndepărtată destinație. Dar astăzi, aici nu e despre „dacă”, ci e despre de ce am ales drumul acesta și cum am călătorit pe el, petrecând cea mai grea, cea mai urâtă și, paradoxal, cea mai frumoasă, dar și cea mai palpitantă perioadă din viața mea. La întrebarea de ce, am două răspunsuri, două cuvinte, care și astea sunt în extremă. Iubirea și furia. Iubirea și furia m-au mânat în luptă în 2020. Iubirea nu e un dar. E foarte adevărat, fiecare dintre noi ne naștem cu acest sentiment plin de emoție, dar ca să simți bine, să-l simți pe Dumnezeu, pentru că el este binele, să te simți fericit și implinit, iubirea asta trebuie educată, trebuie antrenată și cel mai important lucru, este să o dai mai departe”, și-a început Elena Lasconi speech-ul.

În trecut, oamenii aveau pâine magică…

Poetul Lucian Blaga zicea cândva că „veșnicia s-a născut la sat…”. Ei bine, Elena Lasconi a evidențiat la fel de simplu această fraza, în mica retrospectivă pe care a avut-o la TEDxCornișa Women, pe cât de curată și plină de esențe mici i-a fost și copilăria.

„Am crescut într-o familie săracă material, dar extrem de bogată, cu multă iubire. Eram nouă suflete în două camere, dar ne bucuram așa de tare unii de alții. Ne bucuram chiar și atunci când mâncam cartofii aceia mici pe care îi alegeam din mâncarea pregătită pentru porci. Era așa o bucurie când venea Crăciunul și toată casa noastră mică și curtea erau pline de colindători. Bunica spunea „mamă, casa în care intră oameni mulți, e o casă de oameni buni”. Știți ce le dădeam? Nuci pe care le culegeam toamna de pe strada noastră plină de nuci. Atât aveam de dat, dar nici alea nu le aveam din curtea noastră. Toate lucrurile astea i le datorez unui om extraordinar, care a știut să-mi antreneze iubirea, să-mi arate că iubirea de aproape e mai presus de o poruncă din Biblie, e o stare, de fapt. Asta trebuie să învățăm noi în viața noastră. Omul acesta este bunica mea, pe care am înmormântat-o săptămâna trecută, bunica mea, mama Beti, ea ar fi trebuit să fie astăzi aici, pe această scenă, pentru că ea este cea mai motivațională persoană pe care am cunoscut-o în viața mea. Aveam 6 ani, verișoara mea 5 ani, fratele meu 4 ani și o așteptam pe mama Beti să vină de la oraș. Se deschide poarta și avea o pâine neagră în mână. Și pe vremea aia, pâinea neagră nu era o fiță, pâine neagră se dădea la porci. Și am fugit cu toții să luăm uscățele. Ne întreceam de fiecare dată să o ajutăm și noi pe ea, ca să putem să facem foc pentru lăturile la porci. Și ea ne zicea: „mamă, dacă mâncați pâinea asta neagră, o să faceți grupa 0, o să fiți sănătoși tun și o să puteți să faceți tot ce vă doriți voi pe lumea asta”. Mai târziu am aflat că-n ziua aceea nu avea ce să ne dea de mâncare. Dar nu s-a isterizat. A făcut o poveste din asta, ne-a umplut burțile, dar și imaginația”, și-a amintit speaker-ul.

”Am hotărât să mă ridic de pe canapea”

Pâinea magică de atunci s-a transformat în pâinea pe care azi o aruncăm la coș după două-trei zile, că nu mai e proaspătă… S-a transformat în cereri și dorințe tot mai mari, mlțumiri și recunoștințe tot mai puține și zero ridicări de pe canapea…

„În urma cu 30 de ani am devenit mamă. Oana, singurul meu copil, a decis în urmă cu șase ani să plece definitiv în Franța, scârbită de sistemul din România și să nu se mai întoarcă niciodată. Am muncit mult la viața mea și dovadă îmi sunt cele cinci hernii de disc de pe coloană. Am fost implicată cu multe ONG-uri, sunt și ambasador la unele dintre ele. Am ieșit în stradă la proteste, la Colectiv mi-a murit o colegă. Am crezut că dacă fac toate lucrurile astea ne vom face bine, că România se va face bine, dar să știți că trăiam într-un fel de ipocrizie. Eu, buna mea, cu prietenii mei, cu colegii mei, cu tabieturile mele… Și practic nu m-am ridicat de pe canapea, cum am decis în 2020, să fac lucruri concrete pentru țară. De ce pentru țară? E o bătălie pe care n-o duc pentru țară, neapărat, ci o bătălie pe care o duc ca să-mi recâștig copilul. Pentru că refuz să cred că va veni o zi în care eu voi vorbi în engleză sau franceză cu nepoții mei. Refuz asta. În 3 martie 2020, am demisionat din Pro TV. Îmi sângera sufletul. 25 de ani, pentru mine nu a fost un loc de muncă, pentru mine a fost un mod de viață. 25 de ani, știam povestea fiecărei menajere, până la povestea CEO-ului. Știam totul despre colegii mei. Eram o echipă. Știam că este un bilet, doar dus, pentru că nu ai cum să te întorci în presă și să fii obiectiv din moment ce intri într-un partid politic. Am decis să fac ceva concret și m-am bucurat că Oana era așa de mândră de mine, că am hotărât să mă ridic de pe canapea și să fac asta”, a punctat fosta jurnalistă de la ProTv.

Lecția e că având puțin, faci mai mult

„Am ales să candidez la Câmpulung Muscel. Nu am avut niciun ban pus deoparte, am trăit, am supraviețuit, de fapt, cu ajutorul împrumuturilor făcute de prietenii mei. Nu am cheltuit un leu în campana electorală. Am avut voluntari care mi-au făcut site cu buton de donează, iar acolo lumea dona dacă credea în ceea ce spuneam. Am ales Câmpulung, unde nu am pe nimeni, nu am niciun prieteni, nicio rudă, pe nimeni. În urmă cu 17 ani mi-am cumpărat o casă bătrânească, cu două camere. Dar am știut, am simțit că aș putea să schimb concret ceva. Toți îmi spuneau „Ești nebună, n-ai cum să câștigi. Carol a vrut să facă Peleșul la Câmpulung, oamenii sunt conservatori, nu votează venetici și în plus mai ești și femeie”, de parcă era o boală. Și eu le spuneam „Eu o să fiu primar și o să am șapte consilieri”. Partidul în care m-am înscris nu exista în Câmpulung, dar în câteva luni mi-am făcut o echipă de oameni tineri, care aveau același crez ca și mine și anume, salvarea orașului Câmpulung din România. Simțeam biroul primarului, deși nu am fost niciodată în viața mea la acel birou. A fost foarte greu. Vechea clasă politică s-a mobilizat și a făcut campanii de demigrare, campanii mincinoase, așa cum se practică și astăzi, de asemenea. Mi-au tăiat apa, curentul. M-am trezit că vine un domn la mine acasă, să-mi controleze contorul de curent, era o mașină care stătea cu orele în fața casei mele, iar angajați ADP, pe care acum îi conduc, mergeau pe toate străzile din Câmpulung, cu portavocea și strigau „Nu votați venetica!”, a povestit primarul orașului Câmpulung Mușcel.

„Politica poate să fie o binecuvântare”

Un subiect controversat, acela al reușitei, dar nu în politică, ci al reușitei în a face o schimbare, un bine, un viitor prin politică, a fost atins:

„Știți ce au ignorat politicienii? Nu faptul că m-au subestimat, că sunt femeie, că sunt frumoasă și că sunt blondă. Au subestimat altceva și au ignorat altceva. Și aș vrea să vă transmit asta, pentru că sunt sigură că o să vă ajute în viață. Emoția! Emoția poate să mobilizeze masele, doar dacă este autentică. Am fost pe toate cele 225 de străzi din Câmpulung și am vorbit cu toți oamenii. E grozav să fii autentic, pentru că atunci când mergeam pe străzile astea, eu credeam în tot ceea ce spuneam. Cred și acum în lucrurile acelea, pentru că altfel nu ai cum să transmiți. E adevărat, există multe agenții de publicitate, mulți specialiști, care-i învață pe candidați tot felul de trucuri, pentru că ei știu care sunt pârghiile prin care poți să manipulezi masele. Dar un om care este autentic și are pasiune, își pune viața pentru țară și pentru locul pe care-l iubește. Și nu sunt vorbe mari, credeți-mă. De ce v-am spus toate lucrurile astea? Eu n-aș vrea să credeți că de mâine trebuie să demisionați toți și să vă faceți primari, deși vă spun sincer că mi-aș dori, pentru că de asta am și acceptat să vin să vorbesc astăzi la TEDx și mă duc la toate conferințele posibile și imposibile și mă duc peste tot să vorbesc cu tinerii, în mod special, pentru că am foarte mare crede în tineri. Să-i inspir și să intre oameni de bună credință în politică, să schimbăm acest sistem putred. Politica poate să fie o binecuvântare, dacă e folosită de oameni de bună credință, altfel este ceva rău. Știți deja”, a evidențiat Elena Lasconi.

Autenticitatea e cheia!

Și pentru că oamenii care se înalță de jos de tot pe propriile puteri, reușesc să o facă punând suflet în orice nimicnicie, la fel i-a sfătuit și Elena Lasconi pe cei din sală, să facă tot ceea ce fac cu pasiune, pentru că doar în felul acesta poate fi garantată urcarea pe scara împlinirii.

„Ceea ce vreau eu să vă transmit este că emoția și autenticul să le puneți împreună acolo unde munciți acum. Pentru că v-am spus, eu am învățat să fiu autentică și poate că mi-a ieșit chestia asta după 40 de ani, că suntem educați, suntem educate, mai ales fetele, încă de mici, că trebuie să dăm bine într-un context. Asta înseamnă că trebuie să mai fie o mască și încă o mască și încă o mască… Nimic nu e mai grozav pe lume, decât să ai curajul să spui „Sunt tare, sunt puternică, pot să câștig și să cresc cu toată ființa asta!”. Lăsați-vă să vă vedeți exact așa cum sunteți și nu îi mai lăsați pe alții să vă pună etichete. Momentul în care emoția voastră, binele din voi, Dumnezeul din voi lucrează și dați mai departe asta, împreună putem deveni mai puternici. Și poate că atunci nu o să mai plângem după rudele, după copiii și după prietenii noștri care au format o altă Românie dincolo de granițele țării. Vă spun, efortul nu este în zadar pentru că și tu, și tu și voi toți, încercați și împreună suntem România, iar România merită!”, a conchis femeia Elena Lasconi.

Ioana MĂRGINEAN