Home / Agricultura / Miklos Gyula, pasiune mare pentru culturi mici

Miklos Gyula, pasiune mare pentru culturi mici

Distribuie

Pe plaiurile mureșene întâlnim în dese rânduri oameni devotați pasiunii lor, oameni peste care timpul nu doar că a trecut cu folos, dar nu a știrbit deloc patosul dobândit pentru munca de zi cu zi. Un exemplu grăitor în acest sens este inginerul agronom Miklos Gyula, administratorul SC Fitoserv SRL din comuna Bălăușeri, cunoscut atât pentru pasiunea pentru viticultură, fiind membru de bază în cadrul Ordinului Cavalerilor Vinului Târnava Mică-Târnave-Kokeltal, cât și pentru munca câmpului, mai exact pentru cerealele mai puțin convenționale, respectiv mei, glanț sau armurariu, fiind printre puținii fermieri care deține în protofoliu astfel de culturi.

Ne-a primit la ferma domniei sale din Bălăușeri, prilej să ne povestească despre parcursul agricol al ultimilor 45 de ani de când activează în domeniul agricol. „Am terminat Facultatea de Agronomie în 1977 la Cluj și primul meu contact serios cu agricultura a fost în 16 octombrie 1977, moment care a coincis cu instalarea mea la Bălăușeri, localitate unde sunt și în prezent. În clasa a X-a am decis că vreau să mă fac agronom, vinovat pentru acest lucru fiind un unchi care a lucrat în satul vecin Călimănești, Joska baci. El a fost cel care m-a convins să mă fac agronom. Pot spune că am început cea de a 45-a campanie agricolă de toamnă de când sunt angrenat în acest domeniu al agriculturii”, și-a început Miklos Gyula povestea.

Ambiția și pasiunea pentru agricultură au făcut ca tânărul inginer Miklos Gyula să se impună, ajutor de nădejde fiind cei alături de care a lucrat. „CAP-ul la care am poposit în 1977 nu era unul prea mare, avea în componență doar trei sate. Agrișteu, care era denumirea oficială, apoi Bălăușeriul care deținea ponderea cea mai importantă ca și suprafață agricolă și satul Filitelnic. Era atunci o compoziție foarte interesantă și variată, atât în ce privește suprafața agricolă cât și în ce privește componența etnică. Bălăușeriul era preponderant maghiar, Agrișteu jumătate român, jumătate maghiar și Filitenic, care era preponderent săsesc. La vremea când am început activitatea de agronom, în toamna lui 1977, am început cu o suprafață de 900 de hectare teren arabil. Am avut atunci un inginer-șef în persoana lui Mátyás Bela pe lângă care mi-am început practic ucenicia în ce privește meseria de inginer agronom. Bela baci s-a îmbolnăvit în primăvara anului 1980 și automat am fost pus în locul domniei sale pentru a coordona cum trebuie întreaga activitatea agricolă. Pot spune acum, la atâția ani distanță, facultatea mi-a dat cultura generală în ce privește agricultura, dar, concret, cel mai mult am învățat de la oameni și de la tractoriști. De la ei am învățat meserie cu adevărat. Cu ambiție, cu ajutor din partea celor din jur care activau în acest domeniu, am reușit să mă descurc. Astfel, în foarte scurt timp am devenit fruntaș în ce privește producțiile agricole”, spune ing. Miklos Gyula.

De la privatizare la restart

Perioada de început a anilor 90 a adus schimbări în ce privește parcursul profesional al inginerului agronom Miklos Gyula, privatizări, domeniul fitosanitar, și apariția SC Fitoserv SRL în anul 2006. „După Revoluție am fost preluați de Servagromec Mures Mureș, iar în ce mă privește, am lucrat la Servagromec Sângeorgiu de Pădure vreme de trei ani. În octombrie 1993, s-a ivit posibilitatea unei forme de privatizare prin vânzarea de active. Astfel, trei persoane am privatizat această locație unde sunt și în prezent, momentul în care am început activitatea în formă privată. Era perioada în care oamenii au primit înapoi pământul, lumea avea această ambiție să-și lucreze terenul, motiv pentru care am mers mai mult pe partea de prestări servicii. La acea vreme am avut doar vreo 20 de hectare în cultură, iar lumea încet, încet a început să mai cedeze din teren, în special după 1994. Așa se face că am urcat cu suprafața undeva la peste 270 de hectare la ferma privatizată în 1993”, afirmă ing. Miklos Gyula.

Anul 1997 avea să aducă închiderea activității agricole. „Am avut un an 1997 foarte dificil datorită unei inundații foarte puternice. Datorită greutăților ivite nu am putut să achităm creditele bancare. Am fost nevoiți să vindem două tractoare din totalul de cinci care le aveam, iar într-un final am decis să închidem firma care o aveam atunci. Fiecare din cei trei asociați și-a văzut de drum, eu intrând în domeniu fitosanitar, respectiv protecția plantelor, respectiv la firma Fitocom din Târgu Mureș condusă de dr. ing. Mihai Tomșa si biolog Kelemen Laszlo”, spune Miklos Gyula. „Veneau oamenii la mine care mă rugau efectiv să le preiau pământul. Am decis atunci să repornesc activitatea, de această dată sub forma unei Intreprinderi Individuale. Mi-a fost alături un om care m-a ajutat foarte mult, Janos Truța, un fost tractorist din Agrișteu, alături de care am lucrat până în 2006. Suprafața cultivată a crescut foarte mult, motiv pentru care a trebuit să angajez un om. Astfel, din Intreprindere Individuală ne-am transformat în SRL. Practic, din anul 2006 există Fitoserv SRL, societate care o conduc și în prezent”, afirmă Miklos Gyula.

Diversitatea culturilor

În prezent, Miklos Gyula cultivă o suprafață agricolă de 110 hectare, cu o multitidine de culturi, 17 la număr, diversitatea fiind una din plăcerile agronomului din Bălăușeri, după cum îi place să spună. „În momentul de față mă axez pe culturile clasice de toamnă, respectiv orz, triticale, grâu și rapiță. În ce privește culturile de primăvară, soia este cea mai importantă cultură, foarte puțin porumb, undeva la 2 hectare, la care se adaugă cultura de sfeclă. În primăvară mai cultiv grâu de primăvară, ovăz. Cultiv totul doar pentru sămânță la absolut toate culturile, mai puțin la soia care o vând atât sub formă de sâmânță cât și produs finit. Ca și număr de culturi pe care le am, sunt 17 culturi pe care merg, începând cu păioase, continuând apoi meiul, glanțul, armurariul, și termințând cu mazărea și sfecla care o cultiv pe o suprafață de 12 hectare. Cam 10% din suprafață este cultivată cu sfeclă. Aici, avem speranțe ca fabrica de la Luduș să repornească în cursul anului viitor, lucru extrem de benefic pentru fermieri. Legat de desfacere, aproape în totalitate, producția de grâu, oraz, triticale o vând sub formă de sămânță atât la cumăpărători mari, cât și la fermierii mai mici, atât din Mureș cât și din județele limitrofe”, declară Miklos Gyula.

”Tot agronom m-aș face!”

Nu e loc de vreun regret pentru inginerul agronom Miklos Gyula, cei 45 de ani petrecuți în agricultură nu au reușit să-i știrbească cu nimic pasiunea pentru munca câmpului. „Nu am avut niciun regret. Mereu le spun tinerilor care acum încep o meserie, dacă aș avea posibilitatea să aleg, tot agronom m-aș face. Chiar și în vremea CAP-ului când viață era destul de grea, cu un sistem destul de rău, bazat pe teroare, pot spune că lucram cu plăcere și în acele vremuri. Am 70 de ani azi mâine, și mulți mă întreabă de ce mai lucrez, de ce nu-mi văd de viața mea, să mă bucur de ce am agonisit până acum și din care aș putea să trăiesc. Asta e firea mea, mereu cu drag de ceea ce fac, de agricultură”, spune Miklos Gyula.

Drag de mei, glanț și alte culturi mici

Nu puteam pleca de la Miki baci fără să-l întreb de unde această pasiune pentru plante precum mei, glanț sau armurariu. „Prin anii 80 la Direcția Agricolă am avut un director, Teodor Ardelean cu care m-am înțeles foarte bine. După ce trecea perioada oficială de critici și observații, mereu stăteam la o discuție, chiar în câmp, și povesteam tot felul de lucruri. În urma unor astfel de discuții mi-a propus printre altele să cultiv mei. I-am urmat sfatul,iar după schimbarea sistemului am rămas cu acestă cultură care o aprofundez și în ziua de azi. Crescătorii de păsări ornamentale, păsărarii cum îi numesc eu, veneau și cereau alte și alte culturi, motiv pentru care mi-am diversificat culturile. Nu trebuie omis faptul că îmi plac culturile așa zise mici. Deși am încercat mai multe, în prezent am rămas cu doar trei, patru culturi. Ca și producție, vând undeva la 40-50 de tone de mei pe an, 5-6 tone de glanț, 20 de tone de mazăre, atât cea de toamnă cât și cea de primăvară”, ne-a spus Miklos Gyula.

Alin ZAHARIE


Citește și despre proiectul „Cu ochii larg deschişi”:

 

Cinci docufiction despre căderea și ridicare din abuzul de droguri

 

Sticker/Cine sunt eu? – o parabolă a pierderii identității din cauza drogurilor

 

”Dealerul morții”, evadare din ”infernul drogurilor”

 

Clean-up. Curajul Mădălinei

 

Povestea lui Mircea

 

Povestea Melaniei, nevoia de iubire şi atenţie satisfăcută cu droguri

   

De asemenea, verificati

Raportul anual al rectorului UMFST ”George Emil Palade” Târgu Mureș

Distribuie Prezentarea Raportului anual al Rectorului Leonard Azamfirei privind starea Universității de Medicină, Farmacie, Științe …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere! Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Regulile de preluare a articolelor

Acest articol este proprietatea Cotidianului Zi de Zi și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 120 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.