Delia Bălașa. ” Emoția?! E bună în profesie, dacă nu te blochează”

Delia Bălașa, actor la Teatrul Naţional Târgu-Mureș și terapeut, a răspuns joi, 9 martie, invitației de a participa la podcastul  One2One by Ovidiu Mita, unde a dezvăluit detalii despre cum a fost începutul carierei sale, o carieră de actor care trebuie șlefuită permanent pe tot parcursul vieții.

S-a născut în județul Alba, Ocna Mureș. Copilăria în comunism era cu mult diferită de cea de acum. A participat ca și pionier la diferite scenete la Cântare României, festival de muzică televizat care se ținea anual în România socialistă, profesorii coordonatori din vremea aceea remarcând talentul ei. Clasa a XI a fost o perioadă definitorie, atunci a fost momentul în care a știut exact că vrea actorie și a rămas loială acestui vis, chiar dacă era total novice în domeniu, până la acea vârstă neavând posibilitatea nici de a ajunge într-o sală de spectacole.

Un an mai târziu, reușind la facultate, a ajuns singură în Târgu Mureș, acomodarea cu un oraș străin nefiind una tocmai ușoară, a ținut pasul cu schimbările și s-a maturizat rapid. A fost acceptată la facultate la o vârstă fragedă, deodată cu actrița Ada Milea, având doar 18 ani. Una din cele mai mari frici cu care se confruntă studenții actori e cea a eșecului, menținută constant de întrebarea: „Oare am să reușesc?”, mai ales atunci când e vorba de Shakespeare. Această stare de neliniște nu a ocolit-o nici pe Delia, dar, ca persoană conștiincioasă,  și-a impus standarde de excelență greu de atins și a reușit. În perioada 1994 – 1998 a urmat Arta actorului – Licență, Profesor coordonator: actor Cornel Popescu, Universitatea de Artă Teatrală Târgu-Mureș.

După ce a terminat facultatea, în perioada 1997 – 1998 a jucat pe scena Teatrului Național din Târgu-Mureș, apoi a plecat la Oradea, în perioada în perioada 1998 – 1999, la  Teatrul Regina Maria. Din anul 1999 s-a întors la Târgu Mureș definitiv, la propunerea directorului Teatrului Național din vremea aceea, Nicu Mihoc. Generația Deliei de actori a prins anii înainte de 2006, o perioadă fără spectatori prea mulți în sală, cu lumini, cu forfotă, cu cozi la intrare, cu rumoare, o perioadă în care actorii au avut mult de suferit. Odată cu trecerea anilor, oamenii și-au schimbat atitudinile, valorile și credințele, îmbrățișând tot mai mult arta teatrală. Apoi a venit pandemia în anul 2020, o altă perioadă traumatizantă pentru artele spectacolului, singura șansă a actorilor fiind să joace online, destul greu, pentru că nu aveau nici un feed-back, nu se simțea comunicarea și emoția vie între actor și spectator.

Acum, sălile sunt pline, bilete epuizate, actorii sunt recompensați câștigând faima, recunoașterea și popularitatea.

Voce caldă tămăduitoare

”Pentru mine, actoria înseamnă terapie. Copilul meu interior este hrănit și se simte extrem de bine când se joacă, chiar dacă ia contact și este supus unor emoții permanente. Actoria este o joacă, actorul este omul care transmite ceea ce simte prin joacă, așa suntem noi, încercăm să ajungem la sufletul spectatorului și să-l sensibilizăm, să-i punem întrebări, să-i creăm o stare ”, a menționat Delia Bălașa, actor înzestrat și cu o voce bună care înobilează orice text, făcîndu-l să sune mai convingător, motiv pentru care a participat la filmările câtorva episoade ale firmei Natürlich, prezentând tipurile de mobilier și chiar voce la radio.

”Vocea o aveam formată, dar mi-am cizelat-o între timp, urmând ore de canto, mi-am dorit foarte mult să am o voce mai gravă, mai serioasă, o voce caldă. Timbrul mai grav inspiră stabilitate, echilibru, asta îmi doream să transmit și pe partea de terapeut,. În momentul în care ai o discuție cu omul care vine la tine, el caută partea asta de liniște, siguranță și încredere și doream să transmit lucrul acesta, chiar din primul moment, la telefon, de exemplu. Multă lume mă sună și îmi spune, stai de vorbă cu mine, pentru că dacă te aud, eu deja mă simt mai bine ”.

Emoția constructivă e un instrument necesar, nu numai în teatru, ci și în viața de zi cu zi.

”Emoția?! E bună în profesie dacă nu te blochează, e bună în profesie dacă e constructivă, dacă știi să ți-o educi și apropii, cumva. E bună, evident, avem nevoie de ea, pentru că emoția face, cumva, să strălucești acolo pe scenă și, astfel transmiți, ajunge la spectator ceea ce are nevoie să simtă de la tine. Dar, ideea e să nu te blocheze. Și când nu-ți mai aduci aminte textul, cred că asta e cea mai mare frică a unui actor, să uite textul, adică, visăm, chiar avem coșmaruri cu chestia asta ”, a menționat Delia Bălașa.

De la actorie, la Tehnica Bowen

Puțini mureșeni știu, de 11 ani Delia Bălașa face și Terapie Bowen, indicată şi folositoare oricui, de la bebeluşi până la persoane vârstnice cu diferite afecţiuni.

” Este o tehnică neinvazivă, neagresivă, se bazează pe capacitatea pacientului de a se vindeca singur și, cumva, trezești această capacitate. Noi ala am fost lăsați. Cu capacitatea aceasta de a ne vindeca. Așa cum în corp totul este mișcare, precum în Univers, dacă e să analizăm și să stăm să înțelegem ceea ce se întâmplă în corpul nostru, putem să identificăm foarte multe blocaje care dau dezechilibre în organism. Aceste mișcări inițiate de Tom Bowen, vin să trezească memoria corpului și această inteligență a ccorpului de a se vindeca singur, mișcări care, se fac pe puncte care coincid cu punctele de acupunctură sau presopuncură ”, a explicat Delia.

Manevrele se execută pe fascie şi ţesutul conjunctiv, activând “doctorul interior” – capacitatea organismului de a se repara singur într-un mod natural şi neinvaziv, fiind comparată cu “homeopatia manuală”.

Felul în care joacă un actor și popularitatea acestuia sunt primordiale pentru succes. Pentru Delia Bălașa e reuși este exersarea unei vocaţii, iar performanța izvorăște din loialitate, ceea ce dovedește cu vârf și-ndesat și ca actor, și ca terapeut. Cea mai recentă piesă în care joacă pe scena Teatrului Național este GÂSCA, COR GÂȘTE, ȚAȚELE – Jap-jap / Poc-poc – Daniel OLTEAN – regizor: Silviu OLTEAN.