EDITORIAL: „Generaţia din ziua de astăzi…nişte drogaţi”

Sunt convinsă că aţi auzit, nu o dată această expresie spusă pe un ton dezaprobator, cu o mină dezamăgită, parcă simţi gândurile din spate care zic, „făceam şi noi prostii, dar nu ca ăştia”.

Greşit. Foarte greşit. Ne-a intrat în reflex să dăm vina pe adolescenţi, pe tineri, pe generaţia asta crescută cu telefonul sau tableta în mână, de parcă nu noi, adulţii, avem responsabilitatea educaţiei şi creşterii lor.

Tinerii din ziua de azi, adolescenţii mai ales, nu ajung în situaţii limită, extreme chiar, din senin. Că aşa li s-a năzărit lor, că au văzut nu ştiu ce pe Tik Tok sau pe You Tube. Sursa, cauza problemei, nu e nici la ei, nici la internet. E la noi, adulţii, la fiecare dintre noi.

Am asistat azi la un eveniment care, vă spun sincer, mă aşteptam să fie groaznic de plictisitor, mă aşteptam la aceleaşi teorii turnate în capul copiilor despre de ce nu e bine să consume diferite substanţe stupefiante. Când am ajuns la Palatul Culturii şi am văzut marea de elevi, aduşi, bineînţeles, de profesori acolo, am zis, well, here we go.

Am rămas, însă, plăcut impresionată de modul de abordare al problemei. Direct, cu sinceritate, de la Prefectul Judeţului şi până la invitaţi, Cătălin Ţone,  şeful Serviciului Antidrog din Brigada de Combatere a Criminalităţii Organizate Bucureşti, şi Sebastian, un tânăr de 22 de ani din judeţul Cluj care a reuşit în urmă cu 11 luni să iasă din lumea drogurilor.

Pentru că, vedeţi voi, degeaba ne plângem de adolescenţii din ziua de astăzi dacă noi, adulţii din ziua de astăzi, nu avem curajul să le vorbim sincer şi deschis, dacă nu suntem în stare să-i lăsăm să-şi spună poveştile şi durerile, dacă nu suntem în stare să-i ascultăm şi să depunem un minim efort pentru a-i înţelege.

În România subiecte precum consumul de droguri, sexualitatea au fost, şi într-o oarecare mai sunt, considerate tabu. Să nu vorbim despre asta, să nu discutăm în şcoli despre aşa ceva. Normal că ei, copii şi adolescenţii nu sunt idioţi, doar văd pe internet totul despre tot. Şi atunci, nu mai bine discutăm? Liber, sincer, deschis.

Nu mai bine demitizăm subiectele astea, decât să le ascundem sub preş? Când poţi vorbi liber despre ceva, aparent interzis, când nu ţi se spune să nu faci ceva, dar ţi se arată că există totuşi nişte riscuri dacă faci, tentaţia scade. Ceva ce e interzis, ascuns, acoperit, e fascinant, ceva despre care se discută liber şi onest îşi pierde fascinaţia.

Sper sincer să ne trezim, noi, ca societate, să învăţăm să comunicăm şi să învăţăm să înţelegem problemele reale ale acestei generaţii, probleme care au, de fapt, mai mult de-a face cu nevoia de iubire, înţelegere şi comunicare decât cu teribilismul.

Sanda VIŢELAR