Interviu cu dr. Sorin Ungureanu director general adjunct ANMCS

Bucătari din 28 de spitale de stat din țară au participat în acest week-end la Concursul Naţional „Meniuri de spitale, medicamente pentru suflet”, organizat de Spitalul Municipal Sighişoara în colaborare cu Federaţia Sanitas. Un bolnav beneficiază de o alocație de hrană de 22 de lei pe zi pentru trei mese, dar scumpirea accelerată a alimentelor riscă să se resimtă în meniurile tot mai sărăcăcioase. În premieră în România, concursul  ar putea reprezenta începutul unei standardizări a modului în care se asigură alimentaţia pacientului, potrivit delarației dr. Sorin-Gabriel Ungureanu, director general adjunct al Autorităţii Naţionale de Management a Calităţii în Sănătate, ANMCS. Pentru că se îngrijeșe de îmbunătăţirea continuă a calităţii serviciilor de sănătate şi a siguranţei pacientului, a avut amabilitatea să ne răspundă la câteva întrebări legate de concurs, făcând parte din jurizare.

D-le director, siguranța pacientului prin standardizarea şi evaluarea serviciilor de sănătate nu este un lucru ușor, iar acest concrus a fost o adevărată provocare. A fost grea jurizarea?

Sincer, da, jurizarea a fost grea pentru că toți au fost foarte buni și meritau să câștige. Cu toate acestea, unii dintre ei au reușit să fie puțin deasupra celorlalți și s-au remarcat. S-a mai dovedit încă un lucru, spitalele care sunt izolate se descurcă mai greu, față de cele susținute de comunitate sau cele grupate. Când s-a terminat jurizarea noi n-am știut cine e câștigătorul. Am fost uimiți când ne-am dat seama că este unul dintre cele mai grele spitale, cu foarte mulți pacienți și e format din 3 clădiri unde trebuie să ducă masa. Cu toate acestea, ne-au dovedit că reușesc să se încadreze în amărâții ăia de 22 de lei. Sunt spitale care dau mâncare bolnavilor și fac economie din acești bani.

Pe ce criterii ați ales câștigătorii?

La jurizare am ținut cont de criteriile organoleptice, modul de prezentare, partea de estetică şi partea inovativă, iar eu, ca om de spital, am ținut cont de posibilitatea de a consuma, ca și pacient, ceea ce mi se pune în farfurie. Lumea zicea că sunt prost crescut, dar vă spun sincer, eu nu am folosit cuțitul, penru că atunci când ești obligat să folosești tacâmul înseamnă că e o problemă cu mâncarea. Am avut specialistele noastre care au apreciat numărul de calorii, săruri și alte adaosuri tehnice, calitatea și siguranţa alimentelor.. Chef ne-a îndrumat cu sfaturi, dacă lucrul ăsta se poate face, dacă e bine, ba chiar ne-a dat sugestii. Am vrut să vedem cum arată mâncarea, cum o prezintă, cum au asociat desertul cu meniul principal, cum se implică concurenții și, mai ales, că nu încearcă să ne mintă. E ușor să vii la un concurs și să prezinți o farfurie impresionantă, dar tu trebuie să mă convingi că pacientul poate să o mănânce. În plus, foarte important este încadrarea în preț, până la urmă, pacientul trebuie să primească 3 mese pe zi. Noi am jurizat meniul principal și desertul, pentru că ar fi fost greu să vină cu lichide să le încălzească. Concurentul din Sighișoara, spre exemplu, fără a avea vreo legătură cu locația unde s-a desfășurat concursul, m-a impresionat foarte mult, a știut să-și prezinte mâncarea, a venit și mi-a spus ” asta am servit ieri în spital ”.

Meniurile au fost pentru diferite boli și diete?

Doar pentru bolnavii fără regimuri speciale, altfel ar fi fost foarte complicat. Sunt om cu 25 de ani trăți în spital și știu că se reușește cu greu să se acopere necesarul de calorii, fără a face rabat la calitate. Sunt impresionat de ce am văzut la concursul  ”Meniuri de spitale, medicamente pentru suflet”, participanții au demonstrat că, până la urmă, calitate nu înseamnă doar să faci lucruri foarte bune atunci când ai bani la dispoziţie fără limită, ci să faci lucruri foarte bune cu resursele pe care le ai în momentul respectiv. Singurul câștigător este pacientul din România. Așteptăm cu nerăbdare cea de-a doua ediție și doresc sala aceasta să fie prea mică pentru câți particianți vor fi. În sistemul de sănătate, știm, sunt foarte multe probleme și toți dăm vina pe sistem, dar să nu uităm, că, de fapt, sistemul suntem noi. Sistemul nu este o persoană, ci o structură. Mergem mai departe, de noi depinde ca lucrurile să meargă bine.