”Să trăiți bine! ” Ne scuzați, chiar am încercat…

În opinia unui mare scriitor, al cărui nume îmi scapă pe moment, pentru a cunoaşte oamenii trebuie să stai printre ei. Dar, deseori când mă arunc în lume mă lovesc de câte-o întrebare existenţială ca de-un om beat și niciodată nu găsesc răspunsul potrivit. Poate mă ajutați voi.

Azi, în Piața Cuza Vodă, printre rândurile de flori și legume, mă plimb tihnit, cu un aer puţin preocupat, ciocnindu-mi dinţii cu un rest de covrig. La un moment dat îmi atrage atenția o bătrânică. Stărui cu privirea asupra ei și nu o întreb nimic. Pe masă are câteva legături de pătrunjel, mărar și leuștean. Câte una din fiecare. Și narcise cu un aspect ce lăsa să se înțeleagă că a încercat și ieri să le vândă. Îmi zâmbește larg, se îndreaptă spre mine mergând greoi, ca și cum ar trage targa pe uscat, și îmi oferă două buchete de flori la un preț aproape degeaba. Întind mâna și mă opresc cu scopul uitat la jumătatea mişcării.

• Cum vă numiți?

• Irénke néni, sunt din Cornești, mă doare umărul, toată mâna și degetele, nu cumpărați flori?

Are peste 90 de ani. Am întrebat-o câtă pensie primește, dar nu a înțeles întrebarea sau i-a fost rușine să-mi spună. Clipind mărunt şi umed, ea zâmbea.

Zâmbetul ei scânteie în bezna mea.