INTERVIU: Dr. Iuliu Moldovan: “Am învățat că atunci când sunt probleme urgente, trebuie să-ți asumi decizii”

Dr. Iuliu Moldovan, directorul executiv al Direcției de Sănătate Publică Mureș, consideră că s-ar impune reintroducerea educației sanitare ca obligatorie, ținând cont de starea de sănătate a populației. Ce ne-a mai declarat în interviul acordat după premierea sa în cadrul Galei Mureșul Medical-Premiile Zi de Zi, pentru activitatea de apărare a sănătății publice, aflați din râdurile de mai jos.

Reporter: De ce ați ales acest domeniu, sănătate publică și management sanitar?

Dr. Iuliu Moldovan: În 1998, la rezidențiat mi-am ales această specialitate pentru că am simțit că acolo este locul meu. Apoi am lucrat la Casa Județeană de Asigurări de Sănătate circa 3 ani, după aceea la Reghin, la Spitalul Municipal, și, din 2016, la Direcția de Sănătate Publică. Nu am lucrat cu stetoscopul, ci am încercat să lucrez la nivel de grup populațional, pentru că partea de sănătate publică presupune un diagnostic pe grupuri populaționale și a interveni acolo unde identifici principalele probleme legate de starea de sănătate a populației.

Rep.: Sunt 25 de ani de când ați început rezidențiatul, care au fost principalele provocări din această perioadă?

I.M.: Principala provocare a fost când am ocupat postul de manager al Spitalului Municipal din Reghin în 2002. Situația spitalelor din țară era destul de critică din punct de vedere al infrastructurii, al resurselor umane și, nu în ultimul rând, al datoriilor, arieratelor. A fost o mare provocare să asigur continuitatea de zi cu zi, nu doar aprovizionarea cu medicamente, era și partea de aprovizionare cu alimente, era un stres cotidian cum să faci față unei situații de urgență întâlnite în fiecare zi aproape. Până la urmă, statul român a plătit aceste datorii și încet-încet fiecare spital a început să intre pe un trend ascendent. E adevărat, sunt lucruri care nu sunt rezolvate nici acum la la nivel de sistem de sănătate publică.

O altă provocare a fost colaborarea cu autoritățile locale. Fiind un spital în subordinea Consiliului Local, a Primăriei Reghin a trebuit să facem demersuri și diligențe ca să înțeleagă cum pot să sprijine și au înțeles, din fericire, toți cei implicați în administrația locală de-a lungul timpului, inclusiv cei de acum. Acum, având și imaginea la nivel de județ, cam toate autoritățile locale sau Consiliul Județean sprijină spitalele aflate în subordinea lor.

Rep.: Spuneați că sunt anumite probleme care nu sunt rezolvate nici acum în sistem. La ce vă referiți?

I.M.: În primul rând, infrastructura spitalicească, partea de resursă umană sau de dotări, chiar dacă dotările în ultima perioadă sunt asigurate.

Condițiile hoteliere din spitalele publice nu se pot compara cu condițiile hoteliere din spitalele din mediul privat. Acum, fiecare unitate sanitară a încercat, în funcție de de posibilități, de prioritizare să creeze un confort mai mare și care să corespundă standardelor actuale, dar încă problema nu este rezolvată. Sper să demareze aceste proiecte de infrastructură mare, fie că vorbim de investiții din PNRR sau fonduri de la Banca Mondială – Centrul de Arși – sau din viitoarele apeluri pe Programul Operațional de Sănătate.

Există deficiențe la nivel de resursă umană pentru că nu este asigurată o continuitate pe anumite specialități, cum sunt medicina de urgență sau terapia intensivă, sau nu sunt dezvoltate anumite servicii în ambulator pe anumite specialități de nișă în teritoriu, de care populația ar trebui să beneficieze. O provocare care este și va fi în continuare este cea a medicilor de familie. Este o problemă la nivel de țară și nu cred că se va rezolva curând. Vă dau un exemplu la nivelul județului Mureș: media de vârstă a celor 286 de medici de familie din județ e de 55 de ani. Deja sunt medici de familie care au peste 65 de ani, iar o pondere importantă va fi în 3-5 ani, când aproape jumătate vor avea în jur de 60 sau 65 de ani. Din păcate, în sistem intră la nivelul județului Mureș unu-doi medici de familie pe an.

Rep.: Care sunt cauzele care afectează specialitatea de medicină de familie și care ar fi soluțiile?

I.M.: Cred că este un cumul de factori. Este și o birocrație destul de excesivă în relația medic de familie – Casa Județeană de Asigurări de Sănătate, pe lângă că sunt multe documente care trebuie completate, nici acel sistem informatic SIUI nu funcționează exact cum ar trebui, sunt situații în care nu funcționează în timp real, sunt multe situații în care pacientul așteaptă, medicul așteaptă, nu merge softul și de aici apar nemulțumiri atât din partea medicilor, cât și din partea pacienților. Un alt aspect este cel legat de venituri, din 2017 salariile în sistemul medical, cel puțin pentru medici, au crescut destul de consistent. Venitul unui medic specialist sau medic primar care lucrează în ambulatorul de specialitate este mai mare față de cel al marii majorități a medicilor de familie. Sunt mulți medici, din ce am constatat, care încep specialitatea pentru a intra în rezidențiat, dar nu finalizează specialitatea pentru că mulți dau examen în anul următor și aleg altă specialitate.

Toate acestea vor duce la o încărcătură din ce în ce mai mare pe medicii existenți și, în loc de un optim de 1.800-2.000 de pacienți, vor fi mult mai mulți pacienți repartizați medicilor de familie care profesează azi.

Avem situații în care autoritățile locale pun la dispoziție atât spații medicale, cât și locuințe de serviciu, dar nu au atras, în special în mediul rural, medici care să ocupe aceste posturi. Soluțiile sunt de a găsi un medic din comuna învecinată sau din cel mai apropiat oraș care să-și deschidă un punct de lucru și să aibă 1,2 zi, 3/săptămână program care să deservească și populația respectivă. Sunt soluții de moment. Cred că o soluție ar fi de a înființa mai multe centre de permanență la nivelul județului Mureș, în special în mediul rural, în care să fie asigurată continuitatea de cinci-șapte medici de familie din zona respectivă. La acest moment avem doar două centre de permanență la nivelul județului Mureș.

Rep.: Care este starea de sănătate la nivelul județului Mureș?

I.M.: Respectăm, la nivelul județului Mureș, ca indicatori de morbiditate și mortalitate, ca număr, tip de afecțiuni, cauze de deces, trendul național, în sensul că pe primul loc sunt tot bolile cardiovasculare, urmate de afecțiunile oncologice și de bolile aparatului respirator. În mod normal, și serviciile medicale furnizate se pliază exact pe principalele afecțiuni de morbiditate și mortalitate.

Rep.: Discutăm destul de mult de boală, însă ce se poate face în domeniul prevenirii bolilor?

I.M.: La nivelul Direcției de Sănătate Publică, avem compartimentul de promovare a sănătății, printr-un program al Ministerului Sănătății și al Institutului Național de Sănătate Publică, iar lunar sunt trimise materiale informative despre o anumită afecțiune școlilor, unităților administrativ-teritoriale, unităților sanitare, medicilor de familie pentru a fi diseminate.

Participăm, de asemenea, împreună cu alte instituții sau ONG-uri la manifestări punctuale care apar în cursul unui an.

Din punctul meu de vedere ar trebui reintrodusă acea materie care a existat, și anume educația sanitară în școli. Văzând cifrele de la nivel de județ și la nivel de țară cred că s-ar impune ca această materie să fie obligatorie, evident adaptată fiecărui ciclu de învățare, dar începută de la creșă și continuată la grădiniță, gimnaziu și liceu, pentru a învăța importanța igienei personale, a tipului de alimentație, a mișcării etc.

Din păcate, nici rețeaua de asistență medicală școlară nu prea e dezvoltată, nici la nivelul județului Mureș. Sunt cadre medicale în mediul urban, nici aici în număr suficient, în mediul rural sunt foarte puține comune care au asistenți medicali școlari, pentru că n-au fost asigurate fonduri de către Ministerul Sănătății pentru plata acestui personal, fie că vorbim de medic sau de asistent. În ultimul an a început timid suplimentarea lor.

În concluzie, cred că cel mai important lucru din punct de vedere al prevenției ar trebui început la școală. Rezultatele, evident, se vor vedea în timp, adică în 15-20 de ani, când cei care învață acum o să-și învețe copiii.

Rep.: Ați avut de gestionat o perioadă de criză sanitară nemaiîntâlnită, cum v-ați descurcat, ce ați învățat din acea perioadă?

I.M.: Totul a fost învățat din mers, n-am fost perfecți, dar am încercat să aplicăm tot ceea ce era ca metodologie, atât pe parte preventivă, să îi informăm pe toți actorii implicați, inclusiv populația, cu privire la acele măsuri preventive – echipament de protecție, igienă personală, distanțare, dar și în aplicarea metodologiei – parte de anchetă epidemiologică, mod de gestionare a unui caz COVID.

A fost o provocare și faptul că era acea evoluție în valuri, un val avea o durată de cam trei luni, cu trendul ascendent, vârf și trendul descendent, cu particularitățile fiecărei variante. Am avut două provocări din punctul nostru de vedere, și de a gestiona, ca instituție, problematica noastră, dar și de a organiza în teritoriu acele circuite, avizări, structură de paturi, ceea ce a fost o provocare și pentru spitale. Cred că am răspuns destul de bine.

La nivelul județului Mureș, toate instituțiile implicate au colaborat foarte bine, erau întâlniri și de două-trei ori pe zi, cel puțin 2 ani de zile până la încetarea stării de alertă așa a fost.

Ce am învățat? Am învățat că atunci când sunt probleme urgente, trebuie să-ți asumi decizii.

A consemnat Ligia VORO