Mărioara Jiga: „Costumul popular e o poveste scrisă”

Reghinenii au avut parte de un spectacol folcloric organizat cu prilejul Zilei Naționale a Portului Popular găzduit miercuri, 17 mai de Casa Municipală de Cultură ”Dr. Eugen Nicoară”. Pata de culoare a spectacolului a fost adusă de frumusețea costumelor populare care au făcut obiectul unei expoziții semnată Mărioara Jiga, binecunoscută colecționară de costume populare din Reghin. Nu am ratat momentul și am purtat un dialog cu distinsa doamnă, tema discuției fiind desigur costumul popular.

Reporter: În ce constă această expoziție prilejuită de Ziua Portului Popular?

Mărioara Jiga: Pentru că sărbătorim Ziua Portului Popular, m-am gândit să înfrumusețez puțin scena cu costume din mai multe zone ale țării. Am încercat să cuprind zonele importante, de aceea în această expoziție se regăsesc costume din Moldova, Maramureș, Banat și bineînțeles, Transilvania și Muntenia cu costumele splendide regale. Am zis să fie un omagiu adus portului popular. Mereu este un sentiment de bucurie și mândrie când vine vorba de costumul popular pentru că reprezintă  un element important de identitate națională până la urmă.

Rep.: Câte costume aveți aici și câte aveți în colecția personală?

M. J.: La acest spectacol am adus 10 costume, iar în colecția personală am în jur de  50 de costume populare. În schimb am foarte multe piese de port popular care le-am adunat  de-a lungul timpului. Nu este un număr fix, aștept să completez colecția în călătoriile mele prin lumea satului.

Rep.: De unde această pasiune pentru costumul popular?

M. J.: Eu sunt de la țară și rădăcinile mele au rămas acolo foarte adânc înfipte. Deși de-a lungul vieții am fost economist,  de la o vreme am simțit nevoia că trebuie să mă aplec mai mult spre lumea satului, spre tradiții. Doresc să aduc în actualitate tot ceea ce ne-a reprezentat ca români de-a lungul timpului.

Rep.: Care costume vă sunt mai dragi?

M. J.: Sigur, îmi plac foarte mult costumele din zona noastră. Îmi place în mod deosebit costumul vechi de Transilvania, cămașa cu ciupag, mai exact cămașa roșie cu ciupag pe care încerc s-o promovez. Din păcate, astăzi se mai poartă doar prin Lăpuș, sub o anumită formă prin zona Clujului. Să sperăm că o să revenim la ea pentru că e foarte spectaculoasă.  

Rep.: La unele predomină foarte mult negru, la altele culorile mai vii

M. J.: Legat de culoarea neagră, costumul specific, cu punctul de Săliște, respectiv cusătura neagră, vine din zona Sibiului. Odată cu transumanța, de-a lungul timpului a pătruns și în celelalte zone ale țării. Pe lângă acestea sunt și costumele colorate, de asemenea foarte frumoase, pentru că își pun amprenta asupra persoanei care poartă costumul respectiv.

Rep.: Pe vremuri costumul popular avea o cu totul altă percepție. Azi lucrurile stau cu totul altfel.

M. J.: Azi purtăm costumul popular pentru că arată bine. Eu personal cred că se încadrează și într-o ținută din ziua de astăzi, poți să porți ie cu o fustă frumoasă sau chiar cu un pantalon. Îl purtăm probabil din dorința de a face o conexiune cu trecutul nostru, de a ne lua energie de acolo de unde ne tragem.

Un fenomen care astăzi se practică sunt grupurile de femei în șezători care  vin în special de dragul socializării, lucru mai rar în ziua de azi de când cu toată această tehnologie. Sunt grupuri unde femeile se întâlnesc, îmbracă costumul popular și  se simt foarte bine, intră în atmosfera șezătorii de altădată. E o formă de a petrece timpul de calitate.

Rep.: În special la țară, lumea îmbracă costumul popular cu inima, nu neapărat datorită vreunei mode sau zile anume.

M. J.: Costumul popular trebuie purtat cu drag, cu ținută. Îmi place să străbat Maramureșul unde duminica oamenii se îmbracă la biserică în costum popular. E foarte frumos și vă rog să mă credeți, orice om arată foarte bine în costum popular.

Rep.: Câte zone ați explorat în căutare de costume populare?

M. J.: Sunt zone care nu le-am acoperit cum e Oltenia care e spectaculoasă din punct de vedere al costumului popular. Am două costume din acea zonă, dar pe care le-am achiziționat, nu le-am luat de pe teren cum se zice. Foarte mult am fost prin zona Maramureș, în special zona Lăpuș, prin Moldova, mai ales în partea de sus, în Bucovina. De asemenea prin partea de vest, în Banat, zonă care are  niște costume splendide. Am încercat să le iau de acolo de acasă, din lăzile de zestre.

Rep.: E dificil să le achiziționați?

M. J.: E un efort, inclusiv material, dar dacă faci un lucru din pasiune și mare drag, nimic nu e greu.

Rep.: Alții colecționează tablouri și alte lucruri de valoare, în schimb dumneavoastră adunați costume populare.

M. J.: După ce am făcut cunoștință cu istoria, cea nescrisă să zicem așa, istoria secolelor XIX și XX, am conștientizat faptul că acest costum popular trebuie adunat  pentru că este un element important de identitate națională. Fiecare popor are un specific. La noi, în lumea satului sunt elemente ce țin de organizarea gospodăriei, arhitectura cu bisericile de lemne sunt cele reprezentative. La acestea se adaugă și costumul popular. El spune povestea țăranului român. Costumul popular e un simbol. Prin intermediul lui  poți să vezi zona din care provine omul, poți să vezi un anumit moment al  vieții, starea materială. Costumul popular e o poveste scrisă.

Rep.: Cât de important este ca acest costum popular să iasă din sfera muzeului, să iasă în lume, inclusiv prin astfel de expoziții?

M. J.: Îmi place să-l scot în lume. De câte ori am ocazia îl promovez  pentru că e o valoare, este patrimoniul nostru până la urmă. Trebuie să-l scoatem la lumina, să-i învățăm și pe cei tineri să-l poarte dar mai ales să-l înțeleagă.

Rep.: Unde vedeți costumul popular peste 50 de ani? Va rezista sau se va pierde în negura vremii?

M. J.: Sigur, costumele care sunt de colecție vor ajunge toate în muzee. Dar există un brand de a pune elemente ornamentale din costumul popular pe hainele moderne de astăzi. Chiar și  casele mari de modă fac treaba asta. Cred că se va împleti tradiția cu modernul, mereu ne simțim bine să avem o îmbrăcăminte care ne aduce aminte de trecut.

A consemnat Alin ZAHARIE