Fondul pentru o Tranziție Justă instituit la nivelul Uniunii Europene pentru perioada 2021 – 2027 se referă la o abordare integrată pentru gestionarea schimbărilor economice, sociale și de mediu, cu scopul de a minimiza impactul negativ asupra comunităților și lucrătorilor care depind de sectoarele economice închise. La nivelul României, sunt sprijinite investițiile realizate în județele Mureș, Hunedoara, Gorj, Dolj, Galați și Prahova.
La sfârșitul lunii aprilie 2023 Autoritatea de Management POTJ a publicat în consultare publică primele două ghiduri destinate mediului de afaceri Ghidul Solicitantului pentru Acțiunea Dezvoltarea întreprinderilor și a antreprenoriatului, componenta Investiții pentru dezvoltarea IMM care sprijină creșterea durabilă și crearea de locuri de muncă – proiecte cu finanțare nerambursabilă de la 200.000 de euro până la 5 milioane euro pe proiect. Este un început timid, chiar tardiv, dacă e să judecăm faptul că ne raportăm la perioada de alocare financiară 2021-2027 și noi la jumătatea anului 2023 încă nu avem apeluri lansate.
Dacă ar fi să dăm credit reprezentanților Ministerului Investițiilor și Proiectelor Europene ar trebui să ne așteptăm anul acesta la un număr record de 534 apeluri lansate în valoare de peste 40 de miliarde de euro, atât pentru beneficiari publici cât și privați.
„Planificarea și respectarea calendarului asumat de către autoritățile de management este o prioritate și premisa principală a Guvernului României. Astfel, se asigură posibilitatea pregătirii din timp a proiectelor și atingerea țintelor pentru absorbția fondurilor europene nerambursabile”, a declarat la începutul anului 2023 ministrul Marcel Boloș.
Doar că, dacă e să facem un calcul simplu, asta ar însemna aproximativ 1,5 apeluri lansate pe zi, sau altfel spus trei apeluri lansate la două zile, ceea ce la sfârșitul lunii mai 2023 vedem că nu s-a respectat. Pe de altă parte, stau să mă gândesc cine ar putea evalua atâtea proiecte fără să existe un blocaj instituțional la vreun nivel? Ca să nu mai zic de faptul că vin bani europeni dar și statul trebuie să-și asume contribuția proprie la valoare finanțărilor acordate, la fel cum un beneficiar trebuie să asigure contribuția proprie la bugetul proiectului. Pe hârtie, da, avem alocări financiare, dar acestea trebui puse în practică.
Participând la sfârșit de lună mai 2023 la un eveniment de prezentare a Programelor Operaționale Tranziție Justă și a celui Regional, organizat de o Autoritate de Management, am avut parte de o serie de răspunsuri care m-au lăsat puțin pe gânduri cu privire la viitorul fondurilor nerambursabile din România. Am întrebat de ce este atât de flagrantă alocarea fondurilor către instituțiile publice în detrimentul beneficiarilor privați (Programul Operațional Regional Centru are o alocare de aproximativ 75% din fonduri către mediul public, doar 25% către mediul privat. E drept, pe Programul Operațional Tranziție Justă procentele sunt relativ egale 50-50%). Răspunsul m-a lăsat puțin perplex: că beneficiarii privați nu ar acorda aceeași atenție investițiilor din fonduri nerambursabile ca investițiilor din fonduri proprii. Imediat în mintea mea a apărut întrebarea: Spre deosebire de cine? De autorități? Multe dintre ele cu birouri de „fonduri europene” dar care apelează la consultanță pentru scrierea cererilor și implementarea proiectelor, oare pentru eficientizarea cheltuirii banului public? Și brusc mi-am adus aminte de un apel de proiecte de prin 2009 pentru beneficiari publici din mediu rural unde s-au depus în jur de 1.600 de proiecte fiind finanțare puțin peste 200 dar la care valoarea comisioanelor de consultanță pentru elaborarea/ actualizarea documentațiilor tehnice a depășit de câteva ori alocarea financiară pe acel apel. Că beneficiarii privați ar avea și alte surse de finanțare. Da, dar cu ce costuri? Cu o astfel de abordare, nu ne mai miră de ce foarte mulți potențiali beneficiari privați pur și simplu nu mai consideră finanțările nerambursabile o oportunitate pentru dezvoltarea afacerii: timp pierdut, birocrație ridicată, lipsa predictibilității, modificări ale documentațiilor de pregătire a proiectelor în timpul apelului, etc.
Stau și mă întreb (retoric, evident) de ce primele apeluri de proiecte din exercițiul financiar 2007 – 2013 (primul post-aderare) au putut să apară prin luna septembrie 2007, primele apeluri din exercițiul financiar 2014 – 2020 au apărut undeva la jumătatea anului 2015 iar acum, cu experiența a două exerciții financiare complete, suntem la doi ani și jumătate de la începutul exercițiului financiar 2021 – 2027 și încă nu avem apeluri lansate? Cu cât avem mai multă experiență ne este mai greu să lansăm linii de finanțare? Oare de ce interesul extrem de ridicat manifestat în trecut de mediul privat vis-a-vis de liniile de finanțare se traduce într-o alocare mai redusă?
Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene a anunțat vineri, 10 martie 2023, faptul că dezvoltarea sistemului informatic de gestionare a tuturor proiectelor finanțare din fonduri publice, MySMIS2021/SMIS2021+ se află în curs de finalizare. Potrivit comunicatului oficial, începând cu data de 16 mai proiecte aferente perioadei de programare 2021 – 2027 ar fi trebuit să poată fi depuse într-o variantă optimizată a aplicației. „Dezvoltarea sistemului informatic MySMIS2021 este unul dintre elementele – cheie în absorbția celor 46 de miliarde de euro din Politica de Coeziune 2021-2027, pentru că ea răspunde acelei cerințe de digitalizare care facilitează accesul la finanțare pentru beneficiari”, declara domnul ministru.
Suntem la sfârșitul lunii mai și încă niciun semn că platforma ar fi funcțională în viitorul apropiat.
Revenind cu concluziile întâlnirii, am rămas la stadiul de speranță că în a doua parte a anului 2023 vom vedea primele ghiduri de finanțare pentru beneficiari privați, atât din Programele Operaționale Regionale cât și din Programul Operațional Tranziție Justă.
Ing. ec. Adrian MIHUȚ,
Project Manager, Certfond
