INTERVIU. Mădălina Rohan, șefă de promoție la UMFST: „Niciodată nu m-am mulțumit cu stagnarea” Invatamant
  • redactia
  • 0 comentarii
  • 803 Vizualizări

INTERVIU. Mădălina Rohan, șefă de promoție la UMFST: „Niciodată nu m-am mulțumit cu stagnarea”

Mădălina Rohan este șefa de promoție a specializării Limba și literatura română – Limba și literatura engleză, Facultatea de Științe și Litere „Petru Maior” a UMFST ”George Emil Palade” din Târgu Mureș, finalizând frumoșii ani de studiu cu media 9,19. Marți, 1 august, am discutat cu absolventa despre dificultățile întâmpinate în timpul facultății, despre faptul că este scriitoare de poezii în timpul liber și despre planurile sale de viitor de a deveni profesoară, o carieră pe care dorește să o parcurgă încă de la grădiniță.

Reporter: De ce ai ales această specializare?

Mădălina Rohan: Încă de mică copilă, am avut o predilecție pentru materia aceasta, pentru română. Îmi amintesc că eram la grădiniță și încă de atunci s-au văzut anumite rezultate excepționale. Am fost aleasă „Cea mai bună povestitoare” pe județ, după care, în gimnaziu, am primit diverse distincții la Olimpiada de Limba și Literatura Română. Mi s-au publicat foarte multe poezii în reviste și alte apariții periodice. La fel și la liceu. Mi-am dat seama că asta este ceea ce vreau să fac și la ce sunt talentată.

Rep.: Unde ai făcut liceul?

M.R.: La Liceu Teoretic „Gheorghe Marinescu”.

Rep.: Ai de gând să publici, în viitor?

M.R.: Încă scriu, dar nu m-am gândit încă să le public. E mai mult un hobby. Deși am primit o propunere din parte unei colege de a face împreună un volum de poezii, doar că scriem destul de diferit. Poate chiar acesta ar fi elementul inovator.

Rep.: Cum a fost experiența anilor de facultate?

M.R.: A fost foarte interesant, foarte intens. Au fost multe emoții, multă muncă, efort și colegi faini. A fost o experiență unică și chiar mi-a plăcut foarte mult. Am fost un semestru în Cluj, înainte să mă înscriu la UMFST. Mi-a plăcut, totuși, mult mai mult aici, pentru că avem profesori de excepție, iar acesta este primul lucru care contează. Baza materială e foarte modernă, avansată, dar și suportul teoretic este foarte calitativ din partea profesorilor. Avem profesori critici, avem profesori renumiți, profesori scriitori și ne-au ajutat foarte mult. Ne-au oferit multe informații foarte utile, iar eu chiar mă bucur că am avut parte de învățăturile lor.

Rep.: Care ai zice că ar fi secretul din spatele succesului?

M.R.: Nu consider că există o rețetă a succesului. Fiecare trebuie să-și găsească propria cale spre a-l atinge, dar sunt sigură că sunt și anumiți factori care potențează; spre exemplu, ambiția, munca – nu există reușită fără efort. Adevărul e că eu sunt o perfecționistă și nu știu dacă să încadrez asta la calități sau defecte, pentru că de multe ori mă ține în loc. Dar acest lucru m-a ajutat întotdeauna să evoluez, să performez. Niciodată nu m-am mulțumit cu stagnarea.

Rep.: A fost dificil acest parcurs?

M.R.: A fost dificil pentru că informațiile sunt foarte complexe. Tot ce am făcut în limba română, am făcut și în engleză. Nivelul de complexitate este mult mai ridicat decât este la liceu. Dar, dacă înveți, dacă îți place, dacă te pasionează, nu ai cum să nu reușești.

Rep.: Ce alte hobby-uri ai?

M.R.: Îmi place să călătoresc. Sunt o persoană foarte activă. Îmi place să citesc, să compun, să-mi petrec timpul cu prietenii.

Rep.: Ce amintiri au rămas din facultate?

M.R.: Primul an a fost destul de neobișnuit, pentru că era perioada pandemiei; făceam cursurile online, nu am avut ocazia să-mi cunosc colegii. Pot spune că am avut doar doi ani propriu-ziși de experiență academică. Amintirile ar fi prieteniile care s-au legat între noi. Mi-am făcut prieteni care o să rămână și cred că asta este una dintre cele mai importante urmări.

Rep.: Ce planuri de viitor ai?

M.R.: Vreau să devin profesoară de Limba și literatura română. Am vrut asta de când sunt mică. Mai știi când aveai cinci ani și te întreba lumea: ce vrei să te faci când crești? Răspunsurile variau: astronaut, magician, dansatoare. Eu de mică am vrut să fiu profesoară. Mă jucam cu copiii din sat „de-a școala”, iar eu eram profesoara. Îi învățam lucrurile pe care le învățam eu la școală și chiar le rețineau, obțineau note bune datorită mie. Și mi-am dat seama atunci că acest lucru este pentru mine. Îmi voi continua studiile. M-am înscris și am fost admisă la master, la Scriere creatoare și compoziție digitală. E un master de doi ani și este o continuare a studiilor pe specializarea mea. Mă va ajuta cu siguranță. Voi face poate chiar și doctoratul, încă nu sunt sigură. Voi vedea ce-mi rezervă viitorul.

Rep.: Cine te-a sprijinit, cine te-a ajutat în acest demers, spre a deveni profesoară?

M.R.: Părinții m-au sprijinit întotdeauna, în tot ce am făcut. Și, orice aș fi ales, m-ar fi sprijinit. Și chiar le mulțumesc pe calea aceasta. E foarte important sprijinul părintesc.

A consemnat Alexandra BORDAȘ

Distribuie:

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere! Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Citește și:

Recomandari





Citeste Zi de Zi Online


 

 

 




 

 

 

Print


 

Transilvania Business

ARHIVE