Profesia de medic veterinar constă în mai mult decât asigurarea sănătății regnului animal prin consultații, medicație corespunzătoare și alte tipuri de intervenții medicale. În competența medicilor veterinari intră și responsabilități care prevăd apărarea sănătății publice, protecția consumatorului și a mediului înconjurător, asigurarea siguranței medicale a populației și conservarea echilibrului ecologic. Colegiul Medicilor Veterinari este o instituție autonomă și non-guvernamentală care funcționează în baza Legii 160/1998 și care se ramifică la nivel național în filiale aferente fiecărui județ.
La nivelul județului Mureș, Colegiul Medicilor Veterinari însumează un efectiv de aproximativ 200 de membri, respectiv 90 de concesiuni. Instituția este condusă, din anul 2013, de președintele Petru Sorin Moga, un medic devotat cu sufletul profesiei alese. În articolul curent, ne-am propus să dezbatem provocările contemporane din această breaslă, să aflăm mai multe informații despre activitatea Colegiului Medicilor Veterinari din județul Mureș și să ne punem la curent cu metodele de prevenție împotriva infecțiilor cu boli transmise de animale. Pentru a afla toate aceste detalii, am recurs la opinia unui expert, anume însuși președintele acestei instituții.
Reporter: Sunt deschiși medicii veterinari în a se angrena în cadrul acestui Colegiu?
Petru Sorin Moga: În ceea ce privește județul Mureș, vreau să vă spun că spre regretul meu numărul de veterinari care se scriu în Colegiu, vorbesc despre absolvenți ai Facultății de Medicină Veterinară, este foarte mic, o medie anuală de trei colegi pe an, ceea ce este foarte puțin, având în vedere faptul că la nivel de țară numărul anual de absolvenți ai Facultăților de Medicină Veterinară este în jur de 600. Ce se întâmplă cu restul? Nu pot să vă spun, știu doar că doleanța dânșilor se îndreaptă cu precădere spre cabinete de animalele de companie, în proporție de 98%, iar dorința de a veni spre mediul rural, spre concesiuni, sunt foarte puțini, ceea ce aduce o foarte mare nevoie de tineri pentru a fi angajați în sistem, însă se pare că nu le prea place zona animalelor de rentă.
Rep.: Credeți ca motivul ar putea fi o oarecare predispoziție pentru comoditate?
P.S.M.: Probabil și comoditate, probabil și tendința nativă a unei chestii legate de responsabilitate, fiindcă sunt multe responsabilități contractuale vizavi de acțiunile pe care le desfășurăm în contractele pe care le avem în domeniul public: sănătate animală, protecția mediului. Implicațiile activităților pe care le avem sunt într-o sferă mult mai largă, iar mulți dintre tineri privesc cu scepticism preluarea unor astfel de responsabilități. Medicina veterinară înseamnă mult mai mult decât chestiile aplicate practic, înseamnă anumite programe, programul de identificare și înregistrare a animalelor, după aceea sunt probleme legate de protecția mediului, de regimul alimentar și trasabilitatea alimentelor, de legislație, care trebuie stăpânită foarte bine. Trebuie să avem în vedere nu doar legislația noastră ca atare, ci și deciziile care apar la nivel european, dar în același timp întâmpinăm o mulțime de regulamente care sunt direct aplicabile în cazul nostru. Prin urmare, foarte mulți tineri evită să vină în contract cu asemenea responsabilități. Ca președinte de Colegiu am insistat de-a lungul mandatelor să avem posibilitatea ca noii absolvenți să facă o stagiatură de un an, doi, pentru a se acomoda cu sistemul, pentru a-și vedea veleitățile. Eu am încercat să susțin tinerii, dar am un gust amar. În toată societatea a apărut această marotă în care apar lupte între elevi-profesori, între tineri-bătrâni, iar chestia asta a apărut și în sistemul veterinar, căci mulți tineri își arogă anumite chestii, uitând că și cei seniori au avut un mare rol în edificarea noastră ca profesie. Întotdeauna am spus că ar fi foarte bine dacă am reuși să împreunăm experiența celor în vârstă, cu entuziasmul și ardoarea celor tineri, căci ar fi niște rezultate fantastice pentru profesie.
Rep.: Care sunt provocările actuale pe care le întâmpinați în calitate de președinte al acestei instituții?
P.S.M.: Ca orice breaslă, întâmpinăm și noi problemele noastre, suntem tributari ai unei legislații care nu este prea bine clarificată în ceea ce ne privește. Aici mă refer la legislații, ordine și hotărâri sanitar-veterinare, dar și la legislația de bază din cadrul ITM-ului. Noi ar trebui să fim niște medici practicieni, medici de teren care să ne ocupăm de sănătatea publică, de problemele de mediu. Legea 160 din 1998 este cea care ne guvernează și despre care se discută actualmente modificări în Comisia de Agricultură. Sunt câteva puncte sensibile pe care le avem în discuție, printre care și cele legate de existența în corpul profesional veterinar, respectiv în Colegiu, a funcționarilor publici. Au fost multe discuții pe tema aceasta. Au mai apărut niște modificări legislative prin care se spunea foarte clar că un funcționar public, pe exercitarea mandatului de funcționar public, trebuie să se suspende din Colegiul Medicilor Veterinari. Sunt și câteva probleme legate de posibilitatea funcționarului public de a activa în meserie după orele de program. Sigur că acestea urmează să fie clarificate legislativ de către parlamentarii noștri care analizează Legea 160 cu modificările ulterioare.
Rep.: Care sunt responsabilitățile pe care le aveți în ceea ce privește partea de protecție a medului?
P.S.M.: Noi, ca medici veterinari, avem în vedere timpii de așteptare în utilizarea medicamentelor, timpi pe care îi comunicăm și crescătorilor de animale pentru a nu introduce în alimentația publică și pentru a nu avea în mediul înconjurător, prin produsele de natură animalieră, impact fatidic. Există anumite produse care au remanență în mediu și care trebuie utilizate sub un strict control pentru a nu ajunge în apele reziduale, în apa potabilă sau în pământ unde pot rămâne poate luni sau ani de zile, ceea ce ar periclita biotopurile existente, melcii, râmele sau alte mici viețuitoare. În acest sens, toate cabinetele veterinare din județ au contracte pentru distrugerea produselor noastre. Tot ceea ce rămâne în urma tratamentelor noastre se duce la degradare ca materiale cu risc biologic și avem contracte cu firmele care se ocupă cu aceste probleme. Aceasta este implicarea noastră în ceea ce privește protecția mediului și desigur instruirea cetățenilor, păstrarea pe platforme a gunoiului de grajd pentru biosterilizare.
Rep.: Ce ne puteți spune despre bolile pe care omul le poate contacta prin consumul de carne infectată?
P.S.M.: Omul poate să primească de la animale boli numite zoonoze (tenia, trichineloză, bruceloza ș.a.m.d.). Oamenii trebuie să fie conștienți, să se prezinte cu carnea de la porcii sacrificați în gospodăriile la veterinar, nu pentru altceva decât pentru sănătatea lor și a celor dragi. Trichineloza poate duce chiar la moartea omului, deci nu este de joacă. Noi lucrăm la vaccinările pentru protecția bolilor care se pot transmite la om, de exemplu antraxul. Rolul nostru este major, nu doar de a împunge un animal sau de a merge pe teoria că a venit doctorul să mai ia niște bani. Și noi, la rândul nostru, avem cheltuielile noastre, avem oameni pe care trebuie să-i plătim corespunzător. Noi, concesionarii, încă realizăm acțiuni sanitar-veterinare la tarifele din 2013 și de atunci salariile minime s-au mărit de vreo 5-6 ori, dar noi am făcut tot posibilul să ne menținem angajații, să avem servicii de calitate în slujba cetățeanului.
Rep.: La nivelul județului Mureș s-au mai anunțat cazuri particulare de oameni care s-au îmbolnăvit în urma neverificării corespunzătoare a cărnii?
P.S.M.: În ultima vreme nu au prea existat raportări la nivelul județului Mureș. Acum recent a fost raportat un caz de antrax, în luna august a acestui an, despre care nu îmi pot da cu părerea fiindcă este gestionat de Direcția Sanitar-Veterinară, dânșii fac anchetele aferente cazului. În ceea ce privește examenul de trichineloză, cu care ne întâlnim mai des la țară, fiecare își asumă riscul. Deocamdată nu am cunoștință, în aria mea de competență, de cazuri de infectări. Există, cât de cât, o conștiință colectivă de a face aceste examinări ale cărnii de către cei care urmează să o consume.
Rep.: Aveți parteneriat cu autoritățile locale?
P.S.M.: Fiecare medic veterinar conlucrează cu Primăria, fiindcă suntem într-o relație indispensabilă și atunci când se acordă anumite despăgubiri pentru cetățeni, în cazul apariției unor boli, trebuie să colaborăm cu Registrul Agricol. Avem colaborare, mai ales în ultima vreme, pe despăgubirile legate de atacurile de urși, lupi, șacali. Facem parte din comisiile locale de prevenire a bolilor, alături de primari, secretari, poliție, reprezentanți ai pompierilor. Avem colaborare profesională cu Direcția Sanitar-Veterinară, cu autoritatea competentă, cu Biroul de protecția animalelor și cu toți cei care ne solicită sprijinul și care se încadrează în cadrul legal.
A consemnat Mădălina ROHAN
