FOTO: Secretele fostei celule a condamnaților la moarte de la Penitenciarul Târgu Mureș Cultură
  • redactia
  • 0 comentarii
  • 960 Vizualizări

FOTO: Secretele fostei celule a condamnaților la moarte de la Penitenciarul Târgu Mureș

Fosta celulă a condamnaţilor la moarte de la Penitenciarul Târgu Mureş a fost transformată într-o expoziție captivantă, deschisă publicului cu ocazia evenimentului „Noaptea Muzeelor”.

Vizitatorii au avut astfel ocazia de a păși pe urmele celor condamnați și executați pentru diverse crime sau fapte foarte grave, explorând o parte sumbră și tulburătoare a istoriei. Această incursiune în trecut a oferit o perspectivă profundă și emoționantă asupra vieților celor care și-au trăit ultimele zile în acele ziduri, atrăgând numeroși curioși dornici să înțeleagă mai bine aceste capitole ale istoriei orașului.

Reprezentanții Penitenciarului Târgu Mureș descriu spațiul expozițional ca fiind „un loc straniu, învăluit în mister”, și, într-adevăr, așa este. Am pășit sâmbătă în acest spațiu, un loc despre care nu aș fi crezut că ascunde o poveste atât de sinistră, dar totodată fascinantă. Curiozitatea a fost cea care a învins teama de a intra într-un loc cu o încărcătură emoțională atât de profundă.

Odată ajunși în fața clădirii, am trecut prin procedura de legitimare și am fost însoțiți către acest sanctuar al istoriei pure. Cu fiecare pas, aerul devenea tot mai greu. Deodată, o ușă metalică, veche și ruginită, ne-a atras atenția, moment în care am realizat că acolo se afla temnița despre care foarte puțini știau.

Am pășit încet în interiorul ei, simțind cum aerul devenea din ce în ce mai greoi. Cu doar două mici ferestre și pereți din cărămidă, spațiul sufocant te transpunea în pielea celor care au pășit acolo odinioară, rostindu-și ultimele cuvinte. Lumina naturală pătrundea abia perceptibil în interiorul celulei.

De la uniformele gardienilor din acea perioadă până la cele ale deținuților, totul părea desprins dintr-un film. Cel mai greu de suportat era patul din fier ruginit, cu o saltea uzată și o uniformă vărgată, simbol al deținuților care, în acele vremuri, erau reduși la un simplu număr.

În momentul în care persoanele private de libertate primeau sentința condamnării la moarte, aceștia erau mutați în această celulă, urmând a fi transportați la penitenciarul Rahova sau la Fortul 13 Jilava, unde erau împușcați.

Pe holurile de dincolo de gratii, muzeul se dezvoltă, găzduind mărturii ale geniului dincolo de ziduri, unde cei lipsiți de libertate își expun creațiile: picturi, sculpturi din lemn sau tablouri delicate din origami.

Istoria și noile informații nu se opresc aici. Ieșind din sufocanta celulă, am aflat că parte a penitenciarului a fost la acea perioadă și o parte a Cetății Medievale Târgu Mureș.

Detenția în perioada medievală – Temnița din cetate

În Evul Mediu, spațiile închisorilor erau de diferite forme și dimensiuni și puteau exista în amplasamente variate ca jurisdicție. Acestea au fost identificate, doar cu ocazia operațiunilor de renovare, transformare și întreținere, a unor clădiri, ceea ce permite, fără îndoială, oportunități de înțelegere a fenomenului carceral.

Cel mai dur regim de detenţie era în cetăţile marilor oraşe, unde arestaţii erau ţinuţi în lanţuri şi cătuşe la mâini şi la picioare. Ei erau însă permanent vizitaţi de preoţi, care se ocupau şi de educaţia lor. Hrana o asigurau rudele şi cunoscuţii, arestaţii fiind vizitaţi fără aprobări speciale, singura limitare fiind cea a cantităţilor de băutură adusă: nu mai mult de un litru de vin şi un sfert de litru de rom sau palincă pe zi.

În secolele XVI–XVII, s-au construit închisori în toate cele opt Scaune secuieşti – corespunzătoare judeţelor Mureş, Harghita, Covasna de azi – şi în mai toate oraşele maghiare. Cele mai multe erau de mici dimensiuni, aflate în curtea guvernatorilor sau primarilor locali, păzite şi întreţinute de 2–3 temniceri, care verificau zilnic, dimineaţa şi seara, starea celulelor, pereţii şi închizătorile uşilor şi raportau neregulile magistraţilor oraşului. Detenţia era de scurtă durată, de regulă sub o lună, fiind însoţită frecvent de amenzi.

Au existat de-a lungul istoriei diferite tipuri de închisori în actualul oraş Târgu Mureş: închisoarea oraşului și închisoarea scaunului.

Cea mai veche temniţă din oraş a fost descoperită cu ocazia săpăturilor arheologice din cadrul Cetăţii Medievale în anul 2010. Descoperirea făcută de arheologii muzeului judeţean din Târgu Mureş a intrat în circuitului turistic începând cu luna septembrie a aceluiaşi an. Astfel, în Cetatea Medievală a fost scoasă la lumină Primăria oraşului Târgu Mureş şi temniţa aferentă acesteia, datând din secolul XVII.

Clădirea celei dintâi Primării a oraşului şi încă o casă a unui negustor bogat sunt singurele edificii din secolul XVII rămase în Cetatea Medievală. Iniţial, arheologii au crezut că ambele case aparţin unor negustori din perioada respectivă, dar după ce au descoperit temniţa, au putut spune cu certitudine că una din clădiri avea rol de Primărie.

Temniţa, situată într-un spaţiu bine delimitat, din beciurile vechii primării a oraşului are o adâncime de 4 metri şi o lăţime de 1,3 metri, având forma unui puţ. Pereţii sunt din cărămidă de lut ars îmbinate cu amestec de nisip cu var, în partea de jos fiind doar pământ. Pentru a ajunge în acel spațiu, condamnaţii treceau printr-un coridor lung de aproximativ 5 metri, urcau trei trepte din cărămidă arsă, după care erau aruncaţi în puţ. Deasupra acestui puţ era aşezat un capac din lemn pentru ca deţinuţii să îşi piardă noţiunea timpului.

Detenția în perioada dualismului austro-ungar : Temnița orașului liber regesc Târgu Mureș

Temniţa oraşului a funcţionat în sediul Primăriei oraşului, la parterul clădirii, şi nu în subsolurile unor clădiri, cum era cazul temniţei Scaunului Mureş. Primăria a fost construită în anul 1770, în centrul actual al oraşului Târgu Mureş. Aceasta este singura unitate carcerală care nu mai există în zilele noastre, deoarece clădirea a fost dărâmată la sfârşitul secolului al XIX-lea.

În această temniţă a fost închis, între anii 1819-1823, Bodor Peter, meşter şi inventator al vremii, cel care a proiectat celebra „Fântâna cântătoare” din oraş, pentru falsificare de bancnote. Condiţiile din detenţie și modul în care erau trataţi deţinuţii au fost consemnate în procesele verbale ale Consiliului orașului.

Potrivit acestora, temniţa dispunea de patru camere de deţinere, precum şi o camera de izolare aflată în subsolul clădirii, pe care Consiliul le considera ca fiind curate şi luminoase. În luna noiembrie 1820, în temniţă se aflau patru deţinuţi închişi pentru falsificare de bancnote, 13 deţinuţi ţinuţi în lanţuri şi patru fără lanţuri.

După încarcerare erau stabilite sumele maximale care puteau fi cheltuite pentru fiecare deţinut pe perioada încarcerării: hrănire, lumânări, spălat haine. Cheltuielile personale intrau în obligaţia deţinuţilor și doar în cazul deţinuţilor care nu aveau deloc surse de venit, aceste cheltuieli se asigurau din grija Trezoreriei.

Închisoarea scaunului Mureș

Prin actul administrativ din 22 octombrie 1807, împăratul Francisc Iosif Carol a dispus construirea unei noi temniţe pentru Scaunul Mureş, alocând 15.000 florini renani din cauza stării deplorabile a vechilor temniţe.

Inițial, s-au folosit 5.000 florini renani din birul datorat regalităţii. Vechea temniţă, situată în piaţa Bolyai, era o clădire barocă cunoscută ca „Prefectura Veche”. În 1824, Scaunul a extins temniţa pe un teren adiacent, finalizând lucrările în 1843. Noua clădire avea celule la parter şi la subsol, iar la etaj o Sală mare de adunări.

Închisoarea Tribunalului Regal din Târgu Mureș

În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, s-au investit sume mari în justiție, construindu-se Palate de justiție și penitenciare în multe orașe, aproape de tribunale. Penitenciarul Târgu Mureș a fost construit între 1884-1885, în timpul lui Francisc Iosif I, sub numele de „Închisoarea Tribunalului Regal”. Clădirea a păstrat arhitectura originală.

În Transilvania, din 1788, sub conducerea austro-ungară, s-au aplicat reglementări pentru temnițe curate și sănătoase. Orașele transilvănene aveau închisori speciale încă din timpul Mariei Tereza și a lui Iosif al II-lea. În 2006, o placă de beton din podul Penitenciarului Târgu Mureș confirma construcția între 1884-1885. Un anunț din 1886 al Primăriei menționa transformarea unor spații ale închisorii în birouri.

Diana CĂRBUREAN

Distribuie:

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere! Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Citește și:

Recomandari



Citeste Zi de Zi Online


 

 

 




 

 

 

Print


 

Transilvania Business

ARHIVE