Zeno Fodor. „Teatrul se va întoarce la rădăcinile lui de cultură foarte profundă” Cultură
  • Amalia Vasilescu
  • 0 comentarii
  • 467 Vizualizări

Zeno Fodor. „Teatrul se va întoarce la rădăcinile lui de cultură foarte profundă”

Sala Mică a Teatrului Național Târgu-Mureș – Compania „Liviu Rebreanu“ a găzduit astăzi, 20 mai, de la ora 11.00, o conferință de presă cu tema evenimentului omagial Zeno Fodor, teatrolog, director de teatru, profesor, critic, răsplătit cu Premiul UNITER și decorat cu Ordinul Meritul Cultural în grad de Ofițer.

 Zeno Fodor va fi omagiat, la împlinirea celor 90 de ani, de Teatrul Național Târgu-Mureș – Compania „Liviu Rebreanu“, în colaborare cu Radio Târgu Mureș, printr-un eveniment astăzi, de la ora 18.00, la Sala Mică. În cadrul evenimentului, poetul şi publicistul Valentin Marica va vorbi despre cartea „Scrieri teatrale şi cinematografice“, dar şi alte volume cu piese traduse de Zeno Fodor, iar actorii Dan Rădulescu şi Costin Gavază vor prezenta spectacolul lectură „Veninul teatrului“ de Rudolf Sirera Turó (traducerea şi adaptarea Zeno Fodor), în coordonarea regizorului Mihai Lungeanu.

“Mă bucur că ne aflăm la acest moment aniversar, 90 de viață a omului de teatru Zeno Fodor, îi dorim viață îndelungată și să fie la fel de prolific din punct de vedere profesional“, a menționat Dan Rădulescu, director artistic Teatrul Național Compania „Liviu Rebreanu“, Târgu Mureș.

Introducere

Pe când eram copil, în anturajul părinților mei, existau o grămadă de oameni cu un caracter frumos şi cu idei care meritau respectate, dar admiraţia mea se îndrepta în special spre persoanele care se considerau obişnuite, dar nu încetau să te uimească prin determinare şi curaj. Așa l-am cunoscut, acum mai bine de 4 decenii, pe Zeno Fodor.

Ambiție, în orice context

Zeno Fodor s-a născut în 28 mai 1934, la Oradea, a crescut într-o familie iubitoare de teatru, motiv pentru care părinții l-au dus la spectacole înainte de a avea 5 ani. În timpul războiului, după Dictatul de la Viena, ca refugiați din Ardealul de Nord, a locuit la Craiova. Undeva prin anii 1942-1944, pe când avea 8-10 ani, a fost marcat de piesele Hoții de Schiller (cu Nicolae Sireteanu interpretându-i pe ambii frați Moor) și Oedip rege de Sofocle (cu Costel Rădulescu în rolul titular).

În anul 1953 a dat admitere la Institutul de Teatru de la Cluj și a picat „primul sub linie”, cu nota cea mai mare dintre cei picați. Pe vremea aceea, rector era maestrul Ștefan Braborescu, care l-a luat de braț și a ieșit cu el pe stradă, spre piața Unirii, intrând în prima cofetărie, care le-a ieșit în cale. Maestrul a comandat două cafele, după care i-a spus, fără nici o introducere: „Tu, de fapt, ai reușit, dar s-a opus secretarul UTM, din cauza dosarului”, și asta pentru că, tatăl domniei sale, care murise în 1946, fusese chestor de poliție, servise adică, cum se spunea atunci, „în organele represive burghezo-moșierești”, ne explică Zeno Fodor.

Întors la Târgu-Mureș, s-a angajat pontator la o cooperativă meșteșugărească, s-a înscris la Școala populară de artă (unde ținea cursuri tânărul Constantin Anatol, care a ajuns un actor reputat și bun regizor) și juca teatru ca amator, având chiar și succese. A cunoscut actorii Teatrului Secuiesc, pe reputatul director și regizor Miklós Tompa și pe marele actor György Kovács, artist al poporului. În anul următor, 1954, a dat din nou admitere la Cluj și a intrat. Numai că, în timpul verii Institutul din Cluj și Institutul de artă cinematografică din București au fost desființate, prin unificarea lor cu Institutul de teatru din București, născându-se Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică, actualul UNATC. Secția maghiară de la Cluj a fost mutată la Târgu-Mureș, pentru că aproape toți profesorii erau de la teatrul târgumureșean, ne povestește Zeno Fodor. Anul I l-a început  în capitală, la IATC. Datorită unificării, în anul I erau două clase foarte mari, așa că la sfârșitul anului școlar s-a făcut o selecție foarte riguroasă, pentru ca să rămână o singură clasă mai redusă. Printre cei declarați picați la actorie a fost și Zeno Fodor, dar nu din lipsă de talent, ci pe motiv că nu avea o voce corespunzătoare. Dar, pentru că la toate celelalte materii avea medii mari, Institutul a propus Ministerului Învățământului să i se aprobe transferul în anul II – regie. Ministerul a acceptat transferul, dar nu la regie, ci la teatrologie-filmologie, cu două examene de diferență: unul scris (O cronică la un spectacol bucureștean) și unul oral (la Teoria scenariului de film). A luat examenul și astfel a ajuns student în anul II la Teatrologie-Filmologie.

Director la Ariel și la Național

A absolvit în 1958 Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I. L. Caragiale” din Bucureşti (actuala Universitate Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică), secţia de teatrologie-filmologie. Încă din anii studenţiei scrie primele cronici de teatru şi realizează prima traducere a unei piese. Activitatea profesională o începe în calitate de secretar literar la Teatrul de Stat din Oradea. În anul 1962 se transferă la Teatrul din Târgu Mureş, odată cu înfiinţarea secţiei române, unde a lucrat timp de 23 de ani ca secretar literar, având şansa să cunoască nume mari, regizori şi actori: Gheorghe Harag, Liviu Ciulei, Dan Micu, Alexa Visarion, Constantin Anatol, Eugen Mercus, Mihai Dimiu, Ion Fiscuteanu, Mihai Gingulescu, Cornel Popescu, Ştefan Sileanu, Fana Geică, Aurel Ştefănescu, Vasile Vasiliu şi mulţi alţii.

În urma unei dispoziţii de partid, din 1985 până în 1997 ajunge la Teatrul de păpuşi din Târgu-Mureş, mai întâi ca secretar literar, apoi, din 1991, ca director. Aici este primit cu mare dragoste şi timp de două legislaturi este delegat al păpuşarilor români în Consiliul Uniunii Internaţionale a Marionetiştilor. Revine prin concurs ca director general la Teatrul Naţional Târgu-Mureş şi timp de 3 ani, cu muncă asiduă, dăruire, pasiune, creativitate reuşeşte să dea instituţiei un adevărat profil de Teatru Naţional.

Timp de 20 de ani (1980-2000) a fost un remarcabil profesor la Universitatea de Artă Teatrală din Târgu Mureş, unde a predat cursuri de Istoria Teatrului Universal, Management Teatral şi Cultură Cinematografică, ştiind să ţină pasul cu aşteptările studenţilor, cu vremurile, punându-se în slujba tuturor acelora ce nu uitau de principii. A publicat aproximativ 2000 de cronici şi studii teatrale şi cinematografice, a tradus aproximativ 50 de piese de teatru, multe dintre ele fiind montate la diverse teatre din ţară sau publicate la editurile Eminescu, Unitext, Viitorul românesc, Lyra şi ne-a lăsat un important volum „Teatrul românesc la Târgu-Mureş. 1962-2002”, volum care păstrează vie amintirea prietenilor săi din teatru.

 Între 1963-1990, are o rubrică săptămânală de cronică cinematografică în ziarul local și una de prezentare a evenimentelor culturale ale săptămânii la Radio Târgu-Mureș. A publicat zeci de articole despre teatru în reviste de referință din spațiul teatral și literar românesc, cum ar fi „Teatrul”, „Teatrul azi”, „Scena” sau „România literară”. Unele articole le-a grupat în volumul Scrieri teatrale, apărut în anul 2014, o radiografie a scenei românești în aproape 60 de ani de creație.

Teatrul, azi

Teatrul își îndeplinește misiunea în măsura în care planificarea și repertoriul reușesc să pună la dispoziția imediată a publicului o ofertă cât mai interesantă de spectacole. „Teatrul costă mult, iar încasările sunt foarte mici. Nu știu care e situația acum, dar pe vremea când eram eu director, la nivel național, din încasările din vânzările de bilete, teatrul reușea în medie de doar 5% să-și acopere din cheltuielile anuale. Teatrul din Târgu Mureș procentul era de 7%, o situație mult mai bună. Depinde și statul cât investește, cum investește”, a declarat Zeno Fodor. O altă verighă slabă sunt teatrele cu directori interimari, unii dintre ei fiind în funcţie chiar şi de cinci ani, o anomalie dezăbută la această oră la nivel național, situație regăsită în București. Un director interimar nu-și poate permite tot ceea ce-și permite un director numit definitiv, atât pe plan artistic, cât și financiar, ne spune Zeno Fodor.

Printre multele şi nu tocmai mărunte probleme ale teatrului nostru cel prezent se aminteşte enumerativ despre absenţa tinerilor regizori care se apleacă spre adevăratele capodopere ale dramaturgiei româneşti şi universale.

„E o problemă de educație, de cunoașterea valorilor adevărate ale culturii. Nu mai există un interes atât de mare de a studia marea cultură universală și cea românească, fiecare se crede extraordinar, mai bun decât ceilalți, nu mai există respectul, care exista înainte, față de marii înaintași, ” a menționat Zeno Fodor. Cu toate acestea, e optimist și crede că teatrul se va întoarce la rădăcinile lui de cultură foarte profundă.

Mulțumim, Zeno Fodor! La mulți ani!

Distribuie:

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere! Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Citește și:

Recomandari



Citeste Zi de Zi Online


 

 

 




 

 

 

Print


 

Transilvania Business

ARHIVE