Democrația este o armă. Noi o folosim împotriva noastră.

11 iunie 2024

Alegerile sunt, sau ar trebui să fie, momentul-apogeic al puterii noastre cetățenești, dar e de prisos să ai o astfel de putere și sa o folosești prost sau, mai rău, să nu o folosești deloc, dar să aștepți „schimbarea”. Ce este „schimbarea”? O fulminație, o utopie, un ideal democratic favorabil? O finalitate la care visăm de demult și care ni se pare atât de greu de atins? Vă spun ce cred eu că este „schimbarea”- bare minimum-ul condițiilor cetățenești occidentale, mai nou- laitmotivul lozincilor electorale. Nu acesta este idealul cu care ne sufocă, la fiecare 4 ani, candidații la funcțiile publice- viitorul „occidental”? Îl regăsim adesea printre promisiuni, alături de interesul subit al administrației față de problemele poporale și lângă soluțiile promise în beneficiul cetățeanului.

Tânjim la el de parcă ar fi cea mai frumoasă realitate politică posibilă, când ea nu este altceva decât treapta cea mai mică a firescului pentru un sistem administrativ fundamentat pe principiul calității.

Odată la patru ani, omului de rând îi sunt alocate atribuții decizionale, el devine hotărâtorul sorții nației lui, deci- premisa „schimbării”. Atât timp cât această premisă va fi limitată de ignoranța civică, a oamenilor pentru care votarea este o acțiune zadarnică, un nonsens, o pierdere de timp, pe principiul „votul meu nu contează”, ea va rămâne doar o expresie a nevoilor noastre cetățenești, niciodată înfăptuită, niciodată adevărată.

Astăzi este prima zi in care avem la conducere o nouă, sau o veche administrație. Sperăm la mai bine. Rămânem cu speranța…ea moare ultima.