Daniel Csiszer are încredere în Teatru şi în el însuşi: „Dacă îți dorești ceva cu adevărat, există doar un singur obstacol: tu însuți“ Invatamant
  • redactia
  • 0 comentarii
  • 494 Vizualizări

Daniel Csiszer are încredere în Teatru şi în el însuşi: „Dacă îți dorești ceva cu adevărat, există doar un singur obstacol: tu însuți“

În societatea în care trăim actoria nu este promovată suficient în rândul tinerilor deoarece succesul nu este unul garantat, astfel potențialele staruri ajung cel mai probabil să își piardă scânteia. Actoria nu este o meserie în care doar joci într-un spectacol, ci este o platformă de autodepășire și de descoperire personală. Acest interviu prezintă drumul spre reușită pe care îl parcurge Daniel Csiszer, elev al Colegiului Național de Arte din Târgu Mureș care, deși a răspuns destul de târziu chemării acestei profesii, a reușit să obțină rezultate remarcabile prin munca sa.

Ce te-a inspirat să devii actor?

Daniel Csiszer: Nu m-am pregătit cu adevărat pentru această școală, nici măcar nu ştiam că există un profil de actorie. De fapt aș fi vrut să merg la Științe sociale la Liceul Teoretic „Bolyai Farkas“, dar cu două saptămâni înainte de examenele din clasa a opta am aflat că există un profil de actorie la Colegiul Național de Arte și m-am gândit să încerc. Toată familia mea a fost surprinsă, dar părinții mei m-au sprijinit şi toată lumea a spus că a fost o alegere bună, pentru că „îmi place să vorbesc mult“. Nici acum nu pot spune exact de ce am ales actoria, dar cum eram timid în clasa a opta şi nu mă puteam deschide faţă de oameni, m-am gândit că ar fi o modalitate excelentă de a învăța despre mine şi despre lume.

Ai vreun hobby special?

D.C.: M-aș încadra în categoria celor mai obișnuiți băieți, nu am hobby-uri interesante, dar îmi place foarte mult să citesc, să ascult muzică, să fac sport, mai ales sporturi de echipă, încerc să scriu, am scris câteva slamuri deja, iar uneori colorez şi construiesc Legouri pentru a-mi păstra entuziasmul şi veselia copilărească.

Ce ai învățat despre tine însuți prin intermediul actoriei?

D.C.: Am realizat că nu ştiu nimic şi mai am multe de învăţat, atât în această profesie, cât și în orice altceva în viaţă. Dar dacă aș putea evidenția un lucru, acela este importanța muncii în echipă și a comunicării. Au existat multe probleme în grupul nostru fiindcă nu ne-am spus unii altora că nu ne place ceva, sau nu ne-am încurajat unul pe altul atunci când nu aveam chef, ci am lăsat-o baltă şi apoi ne-am descurajat. Un alt lucru important este că, uneori, trebuie să-ți laşi egoul deoparte pentru a fi mai uşor să lucrezi în echipă, nu ești întotdeauna protagonistul și asta este perfect în regulă, încearcă să faci tot ce este mai bun din toate.

Care a fost primul tău rol și cum te-ai simțit în acea experiență?

D.C.: Am primit primul nostru rol adevărat în primul semestru al clasei a zecea, când am jucat „Krémes“ de Ernö Szép. Este o poveste lejeră şi plină de umor despre un băiat care încalcă regulile şi se duce la patiserie în timpul examenelor, intră într-un pariu cu un soldat şi este prins şi pedepsit de director şi de un profesor. Acum, în această poveste eu l-am jucat pe Denes, biatul care fuge să mănânce prăjituri. A fost o experienţă foarte bună pentru mine, nu doar pentru rol, ci şi pentru muncă, mi-a plăcut la repetiţii, să învăţ replicile şi entuziasmul copilăresc specifice personajului. Totodată, am învățat două lucruri foarte importante despre un rol: cunoașterea personajului ca persoană și cunoașterea exactă a textului, fără de care personajul nu poate fi adus la viață.

„Teatrul te mai învaţă și să nu îți fie teamă de schimbare“

Ce genuri de roluri ai dori să explorezi în viitor?

D.C.: Tot ce se poate. În sensul strict al cuvântului și, bineînţeles, în limitele bunului simţ, consider că am reuşit să mă eliberez cu ajutorul școlii, așa că dacă cineva vrea să fiu o găină, o voi juca și eu cu plăcere, de exemplu, acum îmi place să dansez și îmi plac și genurile care până acum mi-au displăcut. Nu-mi place însă un lucru și acesta este vocea mea, nu mă pricep prea bine la cântat, așa că musicalul încă mai poate aștepta. Dar aș vrea să încerc tot ceea ce pot. Îmi place foarte mult să învăț și să mă dezvolt, simt că acesta este un drum bun.

Ce sfat le-ai oferi tinerilor care aspiră să devină actori?

D.C.: Să fie deschiși și să nu le fie frică de părerile, acțiunile, impulsurile altora, sunt foarte multe și chiar mai multe sunt impresiile sau comentariile că „din actorie nu se poate trăi“, nu știu prea multe despre asta încă, bineînțeles, dar dacă îți dorești ceva cu adevărat, există doar un singur obstacol: tu însuți. Să nu îți fie frică de oameni. Dacă ești suficient de deschis și poți să te bucuri de ceea ce faci și să o faci în așa fel încât să se bucure și alții, ți-ai atins scopul. Teatrul te mai învaţă și să nu îți fie teamă de schimbare.

Cum dorești să decurgă cariera ta de actor în viitor?

D.C.: În primul rând aș vrea să urmez programul de licență la o universitate, momentan mă gândesc la asta pentru că am două opţiuni: voi merge fie la Târgu Mureş, fie la Cluj Napoca. Intenționez să mă înscriu îm ambele oraşe și, dacă voi avea noroc, mă voi putea decide ulterior. Apoi, imediat ce aş termina programul delicenţă aş vrea să fac masterul și aș vrea apoi să lucrez într-o companie. Ar fi ideal, voi face tot posibilul ca acest lucru să se întâmple, iar dacă lucrurile vor merge și mai bine în viitorul îndepărtat, aș vrea să încerc să fac și regie pentru că mă pasionează foarte mult.

A consemnat Timea NAGY

Distribuie:

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere! Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Recomandari

Recent
Popular
Etichete


Citeste Zi de Zi Online


 

 

 










 

 

 

Print


 





Transilvania Business

ARHIVE