Evelyn Gombos, despre devenirea în actorie: „Dacă nu ar fi artă, nu ar fi lume“ Invatamant
  • redactia
  • 0 comentarii
  • 1709 Vizualizări

Evelyn Gombos, despre devenirea în actorie: „Dacă nu ar fi artă, nu ar fi lume“

Actor. Personaj. Om. Evelyn Gombos, elevă în clasa a XI-a la Liceul Vocațional de Arte, ne dezvăluie câteva secretele din viața de artist, principii autoimpuse în mentalitate înspre performanțe frumoase, proiecte de amploare și dezvoltare proprie. În momentul în care te ambiționezi să citești o carte precum este ea, te înhami la o lectură surprinzătoare și plină de substanță.

În cuvintele Evelynei, „dacă n-ar fi artă, n-ar fi nici lume și om fără om nu ar rezista“. În urma unei discuții între persoane aparent atât de diferite și totodată cu atâtea în comun, o discuție presărată cu povești din trecut, cu amintiri caraghioase și întâmplări neașteptate, am realizat cum am ajuns noi înșine. Am ajuns să fim persoanele care au stat la masă azi, sub semnul unei greșit anticipate și stângace prime formalități care s-a transformat mai apoi într-un aer prietenesc.

În analogie, astfel ne-am început interviul, dinspre trecut spre prezent, punând sub microscop primii pași pe drumul actoriei, drum care pentru Evelyn Gombos nu doar s-a intersectat tangențial cu devenirea ei, ci a coincis în întregime cu aceasta. Dacă ea a ales arta sau dacă arta a ales-o pe ea rămâne dilema acestui articol, pentru că este imposibil de negat că a existat o oarecare predispoziție, un simptom, încă din copilărie sau așa cum ne spune Evelyn, „e instinct, e deja în interiorul tău“. Și cu puțină îndrumare, mai ales sub aripa unui profesor precum Laurențiu Blaga, om pe care actrița îl prețuiește nespus, talentul înflorește, își găsește calea și fără întârziere dă roade, pe marile ecrane, așa cum de altfel actrița noastră a ajuns sub regia lui Raul Blaga în „Kicks“. Pe măsură ce cortina se lasă peste primul act al acestui capitol, continuăm către conturul difuz al unui om, având în bagaj nu doar talentul său remarcabil, ci și experiențele și lecțiile care l-au format, printre care realizarea că fără public nu există actor.

Omul, actorul, personajul, unul și același sau individualități? Evelyn ne spune că viața și scena sunt două părţi ale aceluiași întreg. Una începe când cealaltă se încheie și viceversa. Fiecare final aduce cu sine un nou început, iar actorul nostru ne învață că arta nu cunoaște cu adevărat sfârșituri, ci doar transformări. Transformări de la rol, la rol și personaje care reapar spontan, așadar caractere care nu te părăsesc cu totul niciodată, făcând actorul un amalgam viu de stări, de experiențe şi mai ales de oameni. Dar nu este de ajuns să ai talent și să asiști pasiv la viața ta, asemenea unui spectator confuz, iar în Evelyn am descoperit piesele lipsă din puzzle-ul succesului: muncă, respect și încredere: „nu consider că am cunoscut eșecul, sunt mândră de tot ce am făcut“. Liceul Vocațional de Artă i-a „deschis ochii“ către respect, disciplină și autocontrol, fără de care în fața spectatorilor omul devine transparent. Și-a dezvoltat o metodă a învățarii sub semnul aprecierii de sine, nu a perfecționismului absurd, ușor de înțeles în fraza „suntem oameni, greșim” și cu atât mai firesc în momentul în care afirmă că „orice pas faci este o reușită“.

Arta este omul în cea mai pură și mai autentică formă a sa

Culisele, purgatoriul dintre om și personaj adăpostesc stări efervescnte, de la emoția dinainte de intrarea pe scenă, la euforia ultimelor momente, atunci când munca asiduă depusă este încununată cu aplauze, iar la finalul fiecărei zile îți poți spune, mărturisește Evelyn „asta îmi e scris în Carte”. Muncește ca să reușească, muncește ca să fie pe scenă, deoarece își cunoaște drumul și chiar viitorul în linii mari. Într-un exercițiu de imaginație, am descoperit personalitatea sau alter-egoul pe care actrița noastră și ar dori să și-l însușească și, mai exact, cea mai bună versiune a ei, prinsă cumva într-un viitor, la apogeu.

Ridicând problematica unei întrebări pentru sinele din viitor, răspunsul pe care l-am primit este unul cu esență: „M-aș întreba dacă suntem fericite”. Spiritualitatea nebănuită sparge baricada etanșă a rațiunii. Așadar, performanța se completează prin caracterul unui om cu principii și reguli morale bine înrădăcinate atât în realitatea imediată, cât și în istoria și învățăturile timpului. Arta sparge baricada etanșă a vremii, reușind să ființeze independent: „Arta este simplă”. Arta este omul în cea mai pură și mai autentică formă a sa, motiv pentru care Evelyn mărturiseşte că nu poate fi artificială.

În finalul unei călătorii fascinante, de la începuturile actoriei pentru Evelyn și până la aspirații și așteptări de la viitor, scriu prologul carierei unui om care va captiva audiențe, conștient fiind de propria existență dublă – în realitate și în personaj. „În fiecare zi mă bucur, de când mi-am dat seama că poți pierde oameni, pentru că fără oameni nu ești.“ Să știi să te bucuri este o parte esențiala a unei cariere în plină ascensiune. Rămânem cu certitudinea că vom auzi multe despre această stea în devenire, a cărei lumină abia începe să strălucească și rămânem cu un sfat din partea actriței: „Niciodată nu spui nu unei experiențe“.

A consemnat Alexia PRECUP

Distribuie:

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere! Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Recomandari

Recent
Popular
Etichete


Citeste Zi de Zi Online


 

 

 










 

 

 

Print


 





Transilvania Business

ARHIVE