Discuție spirituală cu preotul sas Johannes Halmen: „Oamenii ar trebui să fugă la casa Domnului, să caute iertarea păcatelor!”

Johannes Halmen este preotul sas al localității Archita, fiind un om pentru care cele mai importante învățături duhovnicești sunt cele despre solidaritate etnică, pe care le propovăduiește enoriașilor care trec pragul bisericuței fortificate din centrul localității, construită în secolul al XIII-lea, locaș în care slujește cu devoțiune în două limbi- maghiară și germană.

Pe premisa „Naționalismul ucide națiunea!”, preotul evanghelist este un promovator al multiculturalității și al familiilor mixte, considerând că niciun popor nu trebuie să fie exclusivist, ci deschis legăturilor cu alte civilizații sau culturi: „Se știe că și voievozii români au avut neveste din neamul secuilor, dar regele Ungariei avea o nevastă bavareză. Eu sunt mare adept al căsniciilor  mixte și al culturilor care conviețuiesc. Un războinic care știe să mânuiască o singură armă nu are șanse la război, dar, cu cât mai multe arme știe să mânuiască, cu atât șansele de izbândă sunt mai mari. Tot așa, un neam  care cunoaște mai multe meșteșuguri are șansa de a se dezvolta mai repede”.

Biserica fortificată din Archita

Biserica fortificată din Archita este poziționată în centrul localității, iar fortificația este alcătuită dintr-o incintă dublă și șase turnuri de apărare, fiind ridicată pe baza unei bazilici romane cu trei nave, situată în centrul incintei. Această bazilică, lipsită de turn, datează din ultima pătrime a secolului al XIII-lea. Dubla incintă a bisericii prezintă o formă dreptunghiulară, iar zidurile incintelor au o înălțime de aproximativ șapte metri.

În jurul anului 1500, au fost efectuate modificări semnificative, transformând biserica într-o construcție gotică de tip hală. Printre principalele modificări ale bisericii au fost incluse:  demolarea navelor laterale și înălțarea navei centrale pentru a crea un nivel de apărare. Clopotnița, construită în secolul al XIV-lea și fortificată în jurul anului 1500, a fost reconstruită în 1802, cu un acoperiș piramidal și un post de observație din lemn. O boltă gotică a înlocuit vechea boltă de deasupra corului, închizând nivelul de apărare pe trei laturi. Meterezele au fost modificate odată cu apariția armelor de foc. Intrarea sudică este decorată în stil renascentist și gotic târziu, iar sacristia a fost integrată în navă prin demolarea unui perete. Totodată, acoperișurile au fost reparate în decursul secolului trecut, când au fost refăcute și turnurile și cortinele bisericii.

Comunitatea de sași din Archita

Printre altele, preotul evanghelist al localității a realizat un inventar al familiilor săsești care mai populează perimetrul Architei în zilele noastre. Potrivit informațiilor acestuia, doar o familie de sași mai trăiește în localitate, și trei alte familii mixte: români-sași sau rromi-sași.

Cu această ocazie, preotul a povestit o întâmplare care sintetizează întreaga esență a crezului său duhovnicesc și a viziunii sale unitare. El a povestit despre două fete provenite dintr-o familie mixtă, de sași și rromi, care erau nefericite din prisma statutului lor identitar dual. Ele nu își puteau găsi apartenență nici în comunitatea săsească, nici în cea rromă. Părintele evanghelist le-a arătat fetelor că ele aparțin deja mai multor comunități- aceleia creștinești și aceleia ardelenești.

Importanța CULTurii

În accepțiunea părintelui Johannes, unul dintre elementele definitorii ale unei culturi este cultul, orizontul valorilor duhovnicești-credința. Acesta consideră că niciodată cele două nu trebuie despărțite, ele fiind complementare, analoge. “O cultură nu are voie să se dezmintă de cult. O cultură fără cult devine folclorism și se pierde, nu are șansă de viitor. Credem că cel mai important este esența credinței. Ne-am enervat că în Paris au stat lesbiene și transgenderi la Masa Domnului, ne-am supărat pe ei pentru ce fac cu Masa Domnului, dar tu ai  fost la  Masa Domnului? Deci asta trebuie să facem noi, să mergem la biserică, să mergem la Masa Domnului, nu să ne supărăm pe alții sau să ne intereseze ce fac ei. Asta este prima poruncă- <<Să-l iubești pe Domnul Dumnezeul tău din toată conștiința ta, cu toată puterea ta!>>. Oamenii ar trebui să fugă la casa Domnului, să caute iertarea păcatelor, să caute să se împace cu ei înșiși”.

Mesaj pentru sașii de pretutindeni

În cele din urmă, preotul sas, Johannes Halmen, le-a trans sașilor de pretutindeni gânduri de binecuvântare, încurajându-i să trăiască o viață evlavioasă cu frică și iubire de Dumnezeu: „Dumnezeu să îi binecuvânteze acolo unde sunt, să caute acolo fața Domnului, să meargă în biserică, să nu stea departe de ea. Dacă nu avem contact cu Dumnezeu, suntem ai nimănui. Să aibă iertare pentru durerile pe care le-au trăit, iar ungurii cu românii să se împace”.

Mădălina ROHAN