80 de ani de la exodul sașilor reghineni

În toamna acestui an se împlinesc 80 de ani de la exodul saşilor transilvăneni, prilej pentru comunitățile săsești din Nordul Transilvaniei să marcheze momentul tragic din urmă cu 8 decenii. Este și cazul comunității săsești din Reghin care, duminică, 15 septembrie, la Biserica Evaghelică din Reghin va organiza un moment comemorativ dedicat evenimenteor tragice din toamna anului 1944 când sașii din zona Reghin au fost nevoiți să se refugieze de teama pericolului armatei sovietice. Așa se face că, duminică, 15 septembrie, în cadrul slujbei de la Biserica Evanghelică C. A. Reghin vor fi comemorați cei 80 de ani de la evacuarea sașilor din nordul Transilvaniei.

Pagini de istorie

Momentul tragic din urmă cu 8 decenii a constituit o preocupare pentru istorici, cu precădere pentru cei cu origini în burgul săsesc reghinean, printre care și istoricul Dorin Ioan Rus în cadrul lucrării „Contribuţii la cunoaşterea emigraţiei saşilor reghineni în perioada anilor 1944-1964”, volum apărut în anul 2005 la Editura Accent din Cluj-Napoca.

„Ca urmare a întoarcerii frontului de est, la 23 august 1944 şi, mai ales, a bombardării intense a aerodromurilor de la Luieriu şi Mociar, de lângă Reghin, începând cu 31 august, ca şi a apropierii ameninţătoare a trupelor române, situaţia etnicilor germani din Reghin şi din nordul Transilvaniei a devenit tot mai periculoasă. Acesta a fost momentul de început al părăsirii nordului Transilvaniei de către populaţia de etnie germană. La 6 septembrie 1944, a fost luată hotărârea, în urma unei discuţii a conducătorilor grupului etnic german, de a se părăsi oraşul, indiferent de poziţia şi atitudinea guvernului ungar. A fost prevăzut, ca în primul rând să se pună în marş toate femeile cu copii mici, fie cu trenul, fie cu transporturile de răniţi. Apoi trebuiau să urmeze oamenii în vârstă şi cei bolnavi, care nu se puteau deplasa cu coloana de căruţe. O parte a tinerilor trebuia să părăsească oraşul cu camioanele armatei germane. La 7 septembrie s-au pus în marş primii oameni, conform planului stabilit. În ziua următoare deja, a apărut prima problemă, din cauza venirii primelor sate evacuate, Măgheruş, Zagăr, Drăuşeni şi Filitelnic. Coloana acestora a fost bombardată pe drum, iar la Reghin le-au fost luate vitele, de către armata germană, contra unei despăgubiri. Pe 9 septembrie poliţia şi magistratul oraşului l-au ameninţat pe Andreas Schell, şeful grupului etnic din Reghin, datorită evacuării fără aprobarea guvernului ungar. Acesta mai apoi, într-o discuţie cu autorităţile, a cerut punerea sub protecţia militarilor germani. Le-a fost permisă plecarea din Reghin în decurs de 12 ore. A doua zi, prin intermediul prefectului de la Târgu-Mureş, a fost obţinută şi aprobarea guvernului maghiar. În seara de 10 septembrie, la orele 19, s-a dat ordinul plecării comunităţilor din cele două Ideciuri, Petelea, Reghinul Săsesc în direcţia Dedrad, Batoş, Monor şi Şieu. Pe 11 septembrie ora 4 dimineaţa au fost puse în marş comunităţile Dedrad, Batoş şi Uila. Pe data de 12, Teaca, Viile Tecii şi Logigul. În acelaşi timp are loc şi evacuarea Posmuşului. În privinţa datei plecării din Reghin, părerile sunt împărţite. Traugott Keller, în raportul său, spune că hotărârea evacuării oraşului s-a făcut pe 11 septembrie 1944, la orele 18.45, iar începerea deplasării a avut loc pe data de 13, ora 7.00 dimineaţa. Chiar dacă aceste lucruri par contradictorii, ele concordă în privinţa traseului deplasării şi suferinţelor petrecute de-a lungul acesteia. Au fost şi păreri, în anumite localităţi, dar într-un procent mai mic, de a rămâne. Este vorba mai mult de familii mixte, care, datorită înrudirii cu românii, credeau că este mai bună rămânerea lor acasă. Comunitatea din Dedrad, pur săsească, a plecat în întregime. Speranţe de întoarcere nu mai existau. Într-o cuvântare ţinută de preotul Benesch la Chiraleş, pe 14 septembrie, acesta a spus că puţine şanse mai există pentru întoarcerea în patria deja părăsită”, spune istoricul reghinean în lucrarea sa.

Potrivit istoricului reghinean, în total, au fost evacuaţi din nordul Transilvaniei aproximativ 44.000 etnici germani şi 3.000 din zona Sătmarului.

„În decurs de două săptămâni, au reuşit să plece aproximativ 7.000 oameni cu vehiculele proprii, 3.000- 4.000 cu vehicule ale Wehrmacht-ului, ca şi trei transporturi de tren cu câte 2.000-3.000 de persoane din Bistriţa şi Reghin. Despre intrarea trupelor ruse în Reghin, eveniment petrecut la 2 octombrie 1944, despre devastările caselor săseşti comise de către români, ţigani şi sovietici, istoriografia naţionalistă a păstrat tăcerea. Numeroşi oameni au fost opriţi din drum, întorşi acasă sau deportaţi. În cel mai rău caz, s-au sinucis. O parte a celor rămaşi la Reghin au fost deportaţi în U.R.S.S. – nu există documente de arhivă care să confirme aceasta decât informaţii ale urmaşilor acestora sau documentele existente se referă doar la cei din localităţile din jurul oraşului – iar o altă parte din cei rămaşi au supravieţuit până în zilele noastre. Însă marea majoritate a populaţiei germane din Reghin şi din jur a părăsit patria în septembrie 1944. Departe de aceasta şi de prieteni, ei şi-au început o viaţă nouă, în noile lor oraşe Stuttgart, Dinkelsbühl, Vöklabruck, Schwanenstadt, Gellspach, ca şi în Canda, SUA (în special în Detroit) sau în America de Sud. Pentru a-şi menţine legăturile între ei şi tradiţiile, au întemeiat o publicaţie, „Der Hihnemuerk”, care a circulat în cerc restrâns între anii 1955-1962. La Stuttgart au constituit o vecinătate reghineană, iar la Kitchener, Canada, împreună cu alţi 400 de ardeleni, au întemeiat clubul „Transsylvania”. De asemenea, reghinenii au fost promotorii întâlnirilor anuale de la Dinkelsbühl, ei fiind chiar cei mai numeroşi la întrunirea din anul 1956”, spune Ioan Dorin Rus.

Ca date statistice, numărul comunității săsești din zona Reghin a scăzut  semnificativ după momentul refugiului din toamna lui 1944, Petelea (176 sași refugiați, 117 întorși)  Batoș (1.400 refugiați, 133 întorși), Ideciu de Sus (1.007 refugiați, 80 întorși), Ideciu de Sus (976 refugiați, 116 întorși), Uila (756 refugiați, 271 întorși), Dedrad (1.800 refugiați, 537 întorși).

Potrivit lui Ioan Dorin Rus, în anul 1945, după emigrarea saşilor şi instaurarea sovieticilor, componenţa etnică a Reghinului se prezenta astfel: maghiari – 53%; români – 23%; evrei – 20%, saşi – 4%47.

Eveniment comemorativ în Austria

Momentul din toamna anului 1944 va fi omagiat în Austria de către comunitatea săsească, unde vor onora cu prezența și reprezentanți ai Bisericii Evanghelice și Forumului German din Reghin și din Bistrița.

„La sfârșitul săptămânii viitoare se va ține la Wels, în Austria un eveniment cultural tot spre comemorarea acestui eveniment dureros, rămas în memoria colectivă a sașilor din Transilvania, răspândiți în Austria, Germania, America sau Canada. La acest eveniment vor participa și reprezentanți ai Bisericii Evanghelice și Forumului German din Reghin și din Bistrița”, a precizat Martina Zey, reprezentant al Bisericii Evanghelice C.A. Reghin.

Alin ZAHARIE