Incursiune în Muzeul Etnografic „Anton Badea”. Fruntarul de moară, simbol și utilitate

Muzeul Etnografic „Anton Badea” din Reghin ne invită să-i simțim savoarea, fapt pentru care ne propune o rubrică prin intermediul căreia ne prezintă obiecte, obiceiuri și alte minunății ale lumii satului de odinioară. Pentru acest prim episod, ne-am oprit la Fruntarul de moară.

„Fruntarul de moară, din expoziția de bază, a aparținut unei instalații țărănești folosite la măcinarea cerealelor, parte componentă a unei mori de apă cu roată verticală din prima jumătate a sec. al XIXlea. Piesa de inventar cu nr. 263 provine din localitatea Orșova, județul Mureș, și a fost achiziționată în anul 1963 de către Anton Badea”, ne spune Roxana Maria Man, managerul Muzeului Etnografic „Anton Badea”.

Potrivit acesteia, tipul de moară de la care a rămas fruntarul este unul mai complex și funcționa pe principiul transmisiei indirecte a mișcării. Mișcarea transmisă prin intermediul axului la o roată dințată fixată pe acesta, de un pinion cu bolțuri, antrena întreg sistemul de angrenaj modificând mișcarea inițială a roții într-o mișcare circulară, continuă și mai rapidă a pietrei mișcătoare (sau „umblătoare”).

„Morile cu roată verticală au marcat o etapă în dezvoltarea tuturor tipurilor de mori. Ele aveau un randament mai mare decât cele cu roată orizontală și avantajul că mecanismul lor oferea posibilitatea de a folosi și alte forțe motrice pentru măcinat. În cazul acestui tip de moară, sistemul de proprietate individual sau instituțional, în societatea feudală, cât și nevoia de sporire a capacității de prelucrare au favorizat răspândirea rapidă a lor. Așezate pe ape curgătoare, pe Valea Mureșului, morile verticale au dispărut din a doua jumătate a secolului trecut, funcționând doar câteva instalații la începutul secolului. Grinda principală, fruntarul morii este un obiect încărcat cu semnificații magice. Legătura omului cu natura, motivele străvechi, sculptate și crestate le întâlnim și aici – cercul, crucea, șarpele, peștele, funia – și indică spre unul dintre cele mai importante aspecte ale vieții, totalitatea ei fundamentală”, afirmă managerul Muzeului Etnografic „Anton Badea”.

Conotații spirituale

„Acestea sunt prezente în simbolurile solare, creștine și zoomorfe dispuse în acest decor care conturează un Arbore al vieții. Simbolismul zoomorf, motivul animalic, prezent în arta și religiile din toate timpurile, trimite la natura primitivă a omului, la integrarea în viața psihică a conținutului simbolului, instinctul. Un număr mare de decoruri ancestrale vorbesc despre animalul primordial, zeități supreme cărora le sunt atribuite trăsături zoomorfe. Decorurile cu motive animalice sunt diverse, la origini ele arată o identificare (masca, deghizarea în animal), sugerează o acțiune magică ce ocultează prezența umană și transpune participantul într-o imagine arhetipală. Prezente și în arta creștină (Cristos ca Mielul lui Dumnezeu sau ca Pește sau Șarpele pe cruce, evangheliștii cu imagini de animale) arată că Fiului lui Dumnezeu îi aparține atât natura sa animalică, cât și cea înaltă, spirituală, decorul Arborelui transpunând în imagine relația între uman/subuman și suprauman ca părți ale Divinului. Crucea, încadrată de funie, simbolizând aspirațiile într-un plan spiritual mai înalt, este prezentă alături de roțile solare – cercuri, rozeta reprezentând cosmosul în relație cu puterile divine”, precizează Roxana Maria Man.

Alin ZAHARIE