Interviu cu Alex Cruceru – Între muzică și actorie: „Prin muzică simt că mă pot exterioriza” Cultură
  • redactia
  • 0 comentarii
  • 423 Vizualizări

Interviu cu Alex Cruceru – Între muzică și actorie: „Prin muzică simt că mă pot exterioriza”

În cadrul unui interviu realizat de cotidianul Zi de Zi, l-am cunoscut pe Alex Cruceru, un tânăr artist talentat care îmbină cu succes două mari pasiuni: muzica și actoria. Cu o educație solidă în teatru și film, Alex a avut oportunitatea să colaboreze cu nume importante din lumea artistică românească, iar în același timp s-a dedicat muzicii, participând la numeroase proiecte și compunând piese care au rezonat puternic cu publicul.

În interviul de față, Alex ne povestește despre parcursul său în ambele domenii, despre cum muzica și actoria se completează reciproc în viața sa și despre importanța procesului creativ în exprimarea emoțiilor. Vom afla cum a descoperit muzica, ce înseamnă pentru el această artă, dar și cum își propune să își dezvolte cariera în continuare.

Reporter: Pentru început, te rog să te prezinți și să ne spui mai multe despre tine.

Alex Cruceru: Numele meu este Alex Cruceru și am 28 de ani. Am absolvit UNATC, teatru, la clasa prof. Victor Ioan Frunză, Radu Apostol, Răsvana Cernat și master actorie la Universitatea Hyperion, la clasa prof. Maia Morgenstern, Tache Florescu, Mike Săvuică. De asemenea, am făcut ActoriedeFilm.Ro, școala de actorie a lui Dragoș Bucur, Alexandru Papadopol și Dorian Boguță. De-a lungul timpului m-am implicat în diverse proiecte artistice. Am participat la Gala Hop 2021, eveniment coordonat de domnul Gigi Căciuleanu, la Alba Iulia. În prezent sunt student la Universitatea de Arte din Târgu Mureș, secția actorie, la clasa prof. Monica Ristea, Elena Purea.

De-a lungul timpului, am cântat ca solist vocal în diverse trupe pop/rock. De asemenea, am compus melodii, atât muzica, cât și versurile. Am făcut școala de muzică, unde am studiat pian, canto, teorie muzicală și solfegistică. Pe lângă pian și voce, știu să cânt la chitară, tobe și clarinet. Piesa „Gânduri de Foc”, pe care o promovăm în acest moment am lansat-o alături de trupa Proscenium. Este o piesă care are și un videoclip, pe care l-am filmat în curtea Cetății de la Târgu Mureș.

Rep.: Povestește-ne despre pasiunea ta: muzica. Când ți-ai descoprit-o și cum?

A.C.: Cumva, mama mea a descoperit faptul că eu aș avea potențial, înclinație spre așa ceva într-o zi când m-a auzit fredonând prin casă, când aveam patru ani. Ai mei m-au dus la tot felul de proiecte artistice. Am fost în corul Casei Armate și atunci am început să studiez și pian. Mi s-a recomandat să mă duc la Școala de Muzică, unde am intrat printre primii. Am studiat acolo în continuare pian, canto, teorie muzicală și solfegistică. Atunci mi-am pus bazele și am și aprofundat tot ceea ce înseamnă muzica, în special cea clasică. Am studiat la un moment dat și ceva clarinet. De asemenea, am făcut parte din diverse proiecte muzicale pop/muzică ușoară, care au presupus concerte în diverse spații, apariții TV și radio. După, în perioada liceului, am descoperit muzica rock/punk, tot ceea ce ține de zona asta. Mi-a plăcut foarte mult. Am început să studiez și chitară, am făcut parte din diverse trupe ca solist vocal. Am compus muzică, pe care am și înregistrat-o. Am început să învăț și ceva tobe, deoarece învățam, ca membrii ai trupei, unii de la alții. Îmi place foarte mult atât munca de la sala de repetiții/studio, procesul de creație, dar probabil mai ales cântările live cu trupa și interacțiunea cu publicul.

Rep.: Ce înseamnă muzica pentru tine?

A.C.: Pentru mine, muzica este libertate. Este modul prin care îmi este cel mai ușor să-mi transmit emoțiile, gândurile, trăirile. Muzica are capacitatea de a mă transporta într-o altă lume, unde simt că aș avea curajul să fiu oricine și să fac orice. Dar cel mai important este că mă face să fiu eu însumi, fără să-mi fie frică de prejudecăți sau orice altceva. Prin muzică simt că mă pot exterioriza, mă pot manifesta într-un mod în care nici nu mă aștept. Uneori mă ia și pe mine prin  surprindere ce se poate naște. După cum am zis, de-a lungul timpului am cântat ca solist vocal în diverse trupe pop/rock și am învățat multe lucruri din aceste experiențe. Cu aceste trupe am cântat în multe spații.

Pentru mine una din cele mai frumoase și speciale experiențe este procesul de a repeta cu o formație, cu toate că nu este neapărat ușor să ajungi la un numitor comun. Presupune multă muncă. Grupul format din membrii unei trupe pot fi cei mai buni prieteni, pot fi ca o familie, dar în același timp pot apărea probleme legate de viziune, orgolii, gusturi și tot felul de alte motive. E complicat. Cred că primordial este respectul și să ai puterea să mai lași de la tine, mai ales în aceste momente.

Îmi place mult să creez, să compun. Aproape întotdeauna când ajung în fața unui pian sau a unei chitare mă simt excelent, eliberat. Încerc să-mi spun punctul de vedere, să scriu despre diverse aspecte din viață, pe care încerc să le reflect într-un mod artistic. Încerc să fiu cât pot de sincer în această manifestare. Într-un fel, prin muzică, prin ceea ce creez mi-e cel mai ușor să mă exprim. De-a lungul timpului am compus diverse melodii, care m-au ajutat inclusiv din punct de vedere terapeutic. Am transformat astfel anumite lucruri poate mai puțin plăcute în ceva frumos, ceva în care cred.

Rep.: Îmbini și alte pasiuni cu muzica?

A.C.: Da, pe lângă muzică fac și actorie și sunt foarte pasionat de acest domeniu, care din punctul meu de vedere se completează reciproc. Din moment ce-am făcut UNATC-ul, învățând și practicând teatru, pentru mine emoția, conceptul, mesajul într-un act/produs artistic sunt foarte importante, mai ales în această perioadă în care trăim, când apar tot felul de probleme. Am fost actor colaborator la teatrul Masca, unde am fost implicat în diverse spectacole. Am jucat de exemplu înainte să înceapă pandemia rolul Iordache în spectacolul “D-ale Carnavalului” (I.L.Caragiale), în regia lui Mihai Mălaimare. Acest proiect a fost o experiență extraordinară, din mai multe puncte de vedere. De asemenea, colaborez cu diverse trupe de teatru independent.

De-a lungul timpului, am realizat sau am fost implicat în diverse proiecte artistice. Unul din rolurile care mi-au plăcut mult a fost Sebastian în spectacolul „A XII-a Noapte” (William Shakespeare).

De asemenea, am urmat cursurile ActoriedeFilm.Ro, unde am avut șansa să lucrez împreună cu oameni de teatru și film importanți din România și nu numai. Pe lângă actorii Dragoș Bucur, Alexandru Papadopol și Dorian Boguță am lucrat de asemenea și cu alți artiști, precum: Dan Bordeianu, Andi Vasluianu, Tudor Istodor, Raluca Aprodu, Mihai Brătilă, Pavel Bartoș, Radu Muntean, Rodica Lazăr, Jesus del Cerro. În UNATC i-am avut ca profesori pe doi din cei mai apreciați regizori: Victor Ioan Frunză și Radu Apostol. . În general am încercat să particip la cât mai multe cursuri, majoritatea susținute de personalități marcante din acest domeniu, nume sonore. Am avut multe de învățat de la toți aceștia. În facultate mă bucur că am reușit să joc personajul Treplev din piesa “Pescărușul” (Anton Pavlovici Cehov), care reprezintă una din piesele mele preferate și unul din personajele mele preferate.

Rep.: Ați compus piesa „Gânduri de foc”. Ce v-a inspirat să compuneți această piesă și care este povestea din spatele versurilor?

A.C.: Pentru mine, este prima piesă cu această trupă. Muzica și versurile îi aparțin din câte știu chitaristului, Stelian Sorin Mare. Cu toate acestea, având în vedere momentul prin care trec în viață cumva rezonez foarte mult, ca și cum eu aș avea nevoie de această piesă ca să mă mai vindec, ca un medicament, cumva terapeutic, ca și cum eu aș fi scris-o, ceea ce îmi place foarte mult, pentru că o pot asimila mult mai ușor. Mi-a plăcut mult s-o înregistrez și să filmez videoclipul pentru aceasta.

Rep.: Ce mesaj sau emoție ați dorit să transmiteți publicului vostru prin această piesă?

A.C.: Mie mi-a plăcut întotdeauna să consider că ceea ce fac din punct de vedere artistic ajunge la cât mai multă lume, pentru că atunci când performez îmi place să fiu vulnerabil, îmi pun tot sufletul pe tavă. Pentru mine, piesa este despre dragoste neîmplinită, ca și cum a fost o iubire foarte puternică, care s-a terminat într-un mod tragic, neplăcut. Ai fost dezamăgit eventual de respectivul partener, poate te-a trădat în cel mai odios mod posibil, mai ales că nu te așteptai..și atunci rămân doar amintirea și clipele frumoase. Ai impresia că agățându-te de rămășițele care au rămas, te vei sismți mai bine, dar e o falsă impresie..Mai degrabă mai rău te afunzi din ce în ce și nu știi cum să ieși din acest cerc vicios, ca cenușa care rămâne după ce a ars ceva. Te hrănești, te alimentezi din asta, ai regretul că n-a putut dura mai mult, plecând de la acea celebră vorba cu „au trăit fericiți până la adânci bătrâneți”..Viața îți dă totuși în cele din urmă un duș rece și-ți demonstrează că nu e neapărat așa cum te așteptai, cum ai plănuit, oricât încerci să te străduiești și faci tot ce ține de tine ca lucrurile să funcționeze..Și prin urmare te trezești din visare. Pe de altă parte, nu poți nici să tot trăiești în trecut, cu regretul că ce-ar fi putut fi, mai ales dacă ești conștient că ai făcut tot ce-ai putut, tot ce-a ținut de tine.

Și ar trebui să te bucuri totuși de prezent, să reușești într-un fel să fii conectat la ce ți se întâmplă și să proiectezi și niște planuri de viitor, că viața până la urmă merită trăită cu bune și rele, oricât de greu ar putea părea…Dar e greu, pentru că gândurile și imaginile alea tot vin și nu te lasă..Mai ales dacă pentru tine acea persoană, acea relație a contat foarte mult și ai investit suflet. În timp se mai ameliorează, sunt momente și momente…Dar trebuie să încerci să fii optimist, cu capul sus, că nu știi niciodată ce va urma..Și nu trebuie să renunți niciodată. Mie de exemplu tot ce mi s-a întâmplat în viață mai puțin plăcut a dus spre ceva mult mai bun..Și mai târziu am înțeles, am putut să-mi explic. Prin urmare, piesa e în special pentru oamenii care trec printr-o iubire care s-a terminat și suferă din cauza asta.

Rep.: Care este cea mai frumoasă amintire a ta de când faci muzică?

A.C.: Am avut multe momente frumoase de când mă ocup cu domeniul ăsta. Am dat și autografe. Au fost niște sentimente foarte speciale, mai ales prima oară când s-a întâmplat asta. Am simțit atunci că acel rezultat merită, că munca este validată..Dar poate cele mai emoționante momente au fost acelea în care am cântat compoziții proprii și lumea a reacționat foarte puternic, de exemplu au început să plângă, dacă melodiile erau despre despărțire sau ceva de genul..Sau că le era dor de cineva anume. M-a impresionat când am simțit că pot avea capacitatea ca prin ceea ce fac să provoc o asemenea reacție…În general după concerte feedback-ul general al oamenilor a fost că au rămas impresionați de câtă energie pot avea și capacitatea de a face show, care să distreze multă lume, să-i facă să se simtă bine.

Rep.: Care sunt planurile tale viitoare în ceea ce privește cariera muzicală?

A.C.: În ceea ce privește muzica, mi-ar plăcea să reușesc să realizez proiecte cât mai notabile, care să ajungă la cât mai multă lume și de care să se bucure cât mai multă lume. Îmi doresc să cânt cât mai mult alături de trupă, să compun, să înregistrez muzică, să filmez videoclipuri. Având în vedere c-am trecut prin niște lucruri mai puțin plăcute, aș avea material de inspirație pentru cel puțin un album..sau tot felul de alte manifestări artistice. Și abia aștept să prezint ce a ieșit.

A consemnat Diana CĂRBUREAN

Distribuie:

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere! Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Recomandari

Recent
Popular
Etichete


Citeste Zi de Zi Online


 

 

 










 

 

 

Print


 





Transilvania Business

ARHIVE

error: Content is protected !!