Inițiativă de legiferare a burnout-ului: epuizarea la locul de muncă, boală profesională

Fenomen al societății moderne, indus de stresul profesional, burnout-ul plasează România pe locul II în topul țărilor din Europa cu cei mai mulți angajați afectați de oboseala de la locul de muncă. În România există studii în curs privind modul în care afectează angajatul, dar nu există reglementări stricte din punct de vedere legislativ. De abia la sfârșitul lunii octombrie a fost înregistrat la Senat, spre dezbatere, Propunerea legislativă privind modificarea și completarea unor acte normative pentru reglementarea epuizării profesionale (burnout).

”Sindromul burnout este un fenomen al societății moderne pentru că patologia indusă de stresul profesonal este privită cu mult mai multă responsabilitate de către organismele și autoritățile sanitare din țările europene.  Acest lucru este reflectat și în ultima publicare din 2021 a raportului de statistică care prezintă acea pondere a persoanelor aflate în pragul epuizării la nivel european care plasează pe locul 1 Polonia cu 70 % și România pe locul 2 cu 67%”, a precizat Dr. Claudia Nistor, medic primar psihiatru, la Ambulatorul de specialitate Târgu Mureș, Spital C.F. Brașov, lector în cadrul celei de a XII-a ediții a Conferinței farmaciștilor mureșeni, eveniment ce a avut loc în perioada 3-4 octombrie 2024.

Fenomen ocupațional cu implicații multiple

Organizația Mondială a Sănătății a definit noțiunea de burnout drept ”un fenomen ocupațional important în categoria factori care influențează starea de sănătate sau contactul cu serviciile de sănătate; un sindrom rezultat din stresul cronic de muncă”.

În prezentarea sa din cadrul Conferinței Farmaciștilor Mureșeni ”Burn out, o jumătate de secol de la concept la sindrom”, medicul psihiatru Claudia Nistor a atras atenția că manifestările burnout-ului sunt comparabile cu o depresie care agravează o stare de epuizare persistentă, afectând persoana din punct de vedere fizic, emoțional, cognitiv, comportamental.

”Din punct de vedere medical simptomatologia somatică se caracterizează prin astenie, fatigabilitate, cefalee, dispnee, tulburări de somn, tulburări gastro-intestinale, infecții rino-faringiene, creștere sau scădere în greutate. Simptomatologia psihiatrică este caracterizată de iritabilitate, irascibilitate, labilitate emoțională, plâns facil, râs zgomotos, suspiciozitate, toleranță scăzută la frustrări, anxietate, apatie, dezamăgire, sentimentul de vină, apatobulie. Iar simptomatologia de nivel comportamental este caracterizată de neîncredere, atitudine cinică/ orgoliu exagerat, rigiditate, rezistență la schimbare, atitudini negative sau pesimiste, pseudo-activism, indecizie, izolare socială, perfecționism etc”, a prezentat medicul paleta largă de simptome dată de acest fenomen al societății moderne.

Din păcate, burnout are și consecințe, ”afectează sănătatea mentală și fizică, induce tendință la izolare de prieteni și societate, poate crește riscul de boli coronariene, diabet zaharat tip II, tulburări somatice, fumat în exces, consum de  alcool și/ sau droguri, dificultăți de concentrare în activități cotidiene”. Ca sindrom profesional ”se asociază cu creșterea riscului de hipertensiune arterială, flutter atrial, alte boli cardiovasculare, depresie și suicid”.

Are consecințe semnificative în plan organizațional prin ”lipsa satisfacției din muncă, absenteism, calitatea redusă a serviciilor, implicare redusă la locul de muncă”.

”Burnout este un sindrom psihologic legat de muncă, indus de stres. Strategiile de coping prin care sunt evaluate și reîncadrate caracteristicile și percepțiile factorilor stresori legați de muncă, împreună cu implicarea în activități colaterale semnificative, pot spori reziliența psihologică și, în consecință, adaptabilitatea comportamentală. Studiile arată că printre profesioniștii din domeniul sănătății, cei care lucrează în serviciile de asistență medicală primară, inclusiv farmaciștii, au cea mai mare prevalență a sindromului de epuizare. Această situație apare deoarece munca lor implică un contact direct și continuu cu pacienții, ceea ce înseamnă că aceștia trebuie adesea să facă față unor solicitări complexe pentru a oferi îngrijiri medicale cuprinzătoare. Acest lucru generează o expunere continuă la factorii de stres psihosociali”, a adăugat Dr. Claudia Nistor în prezentarea sa.

În ceea ce privește prevenția acestui sindrom ea poate fi aplicată prin cele trei etape ale prevenției, și anume ”prevenția primară centrată pe a identifica sursa de stres și semnele de avertizare ale sindromului de burnout. Prevenția secundară care are ca obiectiv gestionarea optimă a resurselor pe care le are individul și acel sprijin și suport pe care putem să-l gestionăm prin angajator, prin acele organizații pe care să le ajutăm în a gestiona activitatea, și prevenția terțiară, care se adresează pacientului care suferă de burnout prin intervențiile pe care le facem personalizat”.

Inițiativă de legiferare

Din punct de vedere legislativ, Uniunea Europeană îndeamnă și sensibilizează statele membre să adopte strategii naționale de sănătate și siguranță la locul de muncă.

”Oamenii doresc să obțină, să construiască și să protejeze ceea ce prețuiesc. Drept urmare, unele persoane muncesc până la epuizare, iar această alocare constantă și intenționată de resurse la locul de muncă poate duce la burn out. Fenomenul are consecințe semnificative asupra sănătății mentale și fizice a adulților, iar intervențiile focalizate pe individ nu sunt suficiente dacă vrem să observăm o ameliorare semnificativă a simptomatologiei asociate burnout-ului. Acestea trebuie dublate de intervențiile orientate asupra societății”, a conchis medicul în prezentarea sa.

La data de 30 octombrie 2024 a fost înregistrată la Senat pentru dezbatere Propunerea legislativă privind modificare și completarea unor acte normative pentru reglementarea epuizării profesionale (burnout), inițiată de parlamentari USR.

”În România, burnout-ul este un fenomen tot mai întâlnit, cu o amplificare vizibilă în contextul pandemiei de COVlD-19, care a reconfigurat profund modul de lucru și a adus un nivel crescut de incertitudine în mediul profesional. Studiile recente arată o creștere semnificativă a cazurilor de epuizare profesională în sectoare-cheie, precum sănătatea, educația și tehnologia, unde angajații au fost nevoiți să facă față unor cerințe de muncă în continuă schimbare, adesea fără resurse adecvate”.

Cu toate acestea, România nu recunoaște încă burnout-ul ca o boală profesională sau ca un fenomen care necesită intervenții legale, ceea ce lasă acest sindrom fără o formă de protecție specifică în legislația muncii. Conform Legii nr. 319/2006 privind sănătatea și securitatea în muncă, sănătatea și securitatea angajaților la locul de muncă sunt garantate, dar lipsesc prevederi concrete pentru prevenirea și gestionarea burnout-ului. În absența unor reglementări clare, identificarea, prevenirea și gestionarea burnout-ului devin dificil de realizat, atât pentru angajatori, cât și pentru angajați, iar angajații nu au un mecanism legal care să le protejeze eficient drepturile și sănătatea mintală.

Burnout-ul este definit în expunerea de motive drept ”o problemă majoră de sănătate publică”, motiv pentru care inițiativa propune reglementarea epuizării profesionale în legislația națională, ceea ce ar ”permite angajaților accesul la suport legal și la o protecție socială adecvată”.

În acest scop se propun o serie de soluții legislative, respectiv: definirea burnout-ului ca fenomen de muncă, obligații ale angajatorilor pentru prevenția burnout-ului, diagnosticarea burnout-ului de către specialiști, concediu medical și indemnizații pentru burnout, includerea burnout-ului în asigurările pentru accidente de muncă și boli profesionale, adaptarea programului de lucru și transferul temporar, obligații suplimentare pentru medicii de medicina muncii.

”Prin instituirea unor măsuri clare de prevenție, diagnosticare și suport, legea va contribui la crearea unui mediu de muncă mai sigur, mai sănătos și mai productiv, aliniind legislația românească la standardele internaționale în domeniul sănătății și securității la locul de muncă”, sunt de părere inițiatorii proiectului de legiferare a burnout-ului drept boală profesională.

Arina TOTH