Mureș: De Sânnicoară se încheie ciclul sărbătorilor dedidcate lupilor și strigoilor

De Sânnicoară sau sărbătoarea Sfântului Nicolae, în judeţul Mureş se încheie ciclul sărbătorilor dedicate lupilor şi strigoilor, cum ar fi Ovidenia, Filipii de Toamnă, Filipii de Iarnă, Lăsatul Postului de Crăciun şi altele, potrivit unui studiu publicat de cercetători ai Muzeului Etnografic ”Anton Badea” din Reghin, informează www.agerpres.ro.
”Moş Nicolae, conform tradiţiei româneşti, mai este cunoscut şi ca Sânnicoară şi apare pe un cal alb, referire la prima zăpadă care, la începutul iernii, păzeşte soarele ce încearcă să treacă pe lângă el spre miazănoapte pentru a lăsa lumea fără lumină şi fără căldură. Este stăpânul apelor şi salvează de la înec corăbierii, apără soldaţii pe timp de război. De Sânnicoară se încheie ciclul sărbătorilor dedicate lupilor şi strigoilor: Ovidenia, Filipii de Toamnă, Filipii de Iarnă, Lăsatul Postului de Crăciun etc. Ziua de Sânnicoară se prelungea şi a doua zi, mai exact în data de 6 decembrie, deoarece ţăranii români se bucurau de acest eveniment prin diferite manifestări, prezente şi astăzi în unele localităţi. Oamenii nu lucrau în această zi, iar femeile ţineau post negru, fără apă şi pâine. Sărbătoarea Sfântului Nicolae fiind la începutul iernii, era un bun prilej ca cei din comunitatea sătească să stabilească un calendar meteorologic”, se arată într-o postare pe Facebook a Muzeului ”Anton Badea”.
În lucrările ”Calendarul creştin ortodox în iconografie” de Maria Borzan şi Roxana Man, şi ”Sărbători şi obiceiuri româneşti” de Ion Ghinoiu, se mai arată că, în această zi, Sfântul Nicolae îşi scutura barba, semn că se va aşterne prima zăpadă, iar recolta de grâu va fi una bogată.
”Dacă nu va ninge, Moşul a întinerit şi va fi o iarnă blândă. De Moş Nicolae, copiii îşi curăţă ghetuţele, apoi aşteaptă să primească daruri, în dimineaţa zilei de 6 decembrie. Cei care nu au fost cuminţi, primesc în dar o nuieluşă de măr. Conform tradiţiei creştine, el pedepsea pe cei care se abăteau de la dreapta credinţă, lovindu-i cu nuiaua peste mâini. În colindele româneşti cântate iarna, se vorbeşte despre florile de măr, pentru că bătrânii ştiau că acea ”joardă” a Sfântului Nicolae trebuia să fie una de măr, iar dacă aceasta era pusă în apă, înflorea până la Naşterea Domnului”, mai precizează reprezentanţii Muzeului de Etnografie.
Muzeografii spus că legenda Sfântului Nicolae s-a răspândit în toată lumea, adaptându-se caracteristicilor fiecărei ţări.
”Creştinii îl prăznuiesc la data de 6 decembrie pe Sfântul Nicolae (Sânnicoară). Tradiţia îşi are originea în povestea personajului legendar, care a existat cu adevărat în persoana arhiepiscopului Nicolae – din Myra-Lichia, o persoană cu credinţă nemărginită în Dumnezeu, care a trăit în secolul IV-lea. Lui Nicolae din Myra îi sunt atribuite numeroase fapte bune faţă de cei săraci şi năpăstuiţi, dar şi miracole. Provenind dintr-o familie înstărită şi crescut în spiritul poveţei creştine, de a împărţi averea celor săraci, la moartea părinţilor săi şi-a dăruit întreaga avuţie celor nevoiaşi. Sfântul Nicolae nu este numai protectorul celor săraci, ci şi al copiilor, al marinarilor, văduvelor, fetelor sărace, al victimelor judecăţii nedrepte, fiind venerat în întreaga lume. Conform tradiţiei populare, în nopţile sfinte de sărbători, când cerurile se deschid, pentru noi, muritorii, se spune că, preţ de câteva secunde, Sfântul Nicolae poate fi văzut stând în dreapta lui Dumnezeu”, se mai arată în postarea muzeului reghinean.

(www.agerpres.ro)