Incursiune în timp, cu poetul și rapsodul popular Maria Bucin Crișan Beica de Jos
  • redactia
  • 0 comentarii
  • 709 Vizualizări

Incursiune în timp, cu poetul și rapsodul popular Maria Bucin Crișan

Într-o zi cu totul specială, Ziua Culturii Naționale, Muzeul Etnografic „Anton Badea” din Reghin a avut parte de un moment cu totul special, prezența poetului și rapsodului populat Maria Bucin Crișan, oaspetele ediției 38 din cadrul Conferințelor Blaga, demers inițiat de prof. Cristina Drescan, Liceul Teoretic „Lucian Blaga” Reghin. Cetățean de onoare al comunei Beica de Jos, Tezaur Uman Viu sunt doar două distincții pe care Maria Bucin Crișan a avut cinstea și onoarea să le primească de-a lungul timpului. Cu atât mai mult ne-a fost bucuria să purtăm un dialog cu tanti Maria despre vremurile  copilăriei domniei sale, despre școală, despre importanța ei, și nu în ultimul rând despre gena prin care sunt transmise calitățile de tot felul în familia Crișan din Sânmihaiu de Pădure.

Copilăria

Este un capitol despre care aș vrea să le vorbesc copiilor prezenți la acest eveniment de la Muzeu. A fost o copilărie total schimbată față de  cea a copiilor din zilele de astăzi. Nu pot să spun că am trăit în neajunsuri, din puțin ne-am mulțumit cu puțin,  la îmbrăcăminte, la mâncare, și la toate alea. Un lucru însă era cert, unde ne-au trimis părinții la lucru, acolo am fost, așa după puterile noastre. Prima dată ne-au arătat ce trebuie să facem, după care ne-am dus și noi. Am prins drag de muncă și ne-am dat seama că numai dacă omul lucră doar așa poate să trăiască. La fel și în ce priveșteînvățătura.  Începând de copil,  omul trebuie să știe că școala este foarte importantă, să știe că trebuie să învețe la școală, dar în același timp  să ajute cu ce poate pe cei de acasă, să știe că fără lucru nu se poate trăi. Am fost în familie 13 copii, 5 dintre ei, 5 fete  au murit de mici, până la vâtsta de  2 ani. Am rămas 8 frați. Părinții mei nu au fost oameni înstăriți, în schimb au avut înțelepciune, fapt pentru care traiul care l-am avut în familie a fost unul lipsit de griji.

Cât era de greu era să să faci o școală?

A fost destul de greu. Patru clase le-am făcut în satul natal, Sânmihai, după care clasele a 5-a, 6-a și a 7-a le-am făcut la Căcuci. Era niște ierni groaznice, grele, cu omăt mare. Noi copiii ne rânduiam care să facem cărare să rupă omătul pe drumul de la Căcuci la Sânmihai.  De regulă, era un băiat  din vecini de la noi, Dumnezeul să-L ierte, a murit din păcate de tânăr, care nu ne lăsa pe noi fetele să facem niciuna cărare, făcea el pentru noi. Asta se întâmpla în ziua de luni, în restul săptămânii eram la internat la Căcuci. Când au venit comuniști au făcut internat la Căcuci. Eram acolo la internat și unde primeam  pita adusă de la  Reghin. Magazionerul, economul cum îi spunea noi, aducea pita cu căruța de la Reghin care efectiv îngheța pe drum. O băga în magazie și așa ne-o dădea, înghețată. Erau condițiii destul de grele. Mai un ceai dimineața și cumva ne descurcam. Cu toate aceste greutăți, eram conștientă  că trebuie să învăț ca să să-mi dau seama pe ce lume trăiesc. Mai mult de atât, era o disciplină extraordinară la copii. Ascultam de profesor, de domnul director. Acesta era opersoană extrem de importantă. Nu avem frică de el, avem o dragoste față de director.

Cât a ajutat școala?

Foarte mult mi-a ajutat, deși nu am pututu să fac decât 7 clase. Dacă nu făceam a 5-a, a 6-a și a 7-a la Căcuci, eu rămâneam numai la nivelul primar, dar așa un pic mi-am îmbunătățit nivelul. Cei care m-au auzit, mi-a văzut lucrările, poeziile, ne-au mai luat și interviuri, oameni cu pregătire în general, au spus că cele șapte clase ale mele din acele vremuri echivalează cel puțin cu două clase de liceu de acum.

Materile preferate

Mi-a plăcut foarte mult gramatica și limba română. Numai note mari am avut la aceste materii, aproape numai note de 5, cea mai mare notă care se  dădea atunci. O singură dată am coborât sub această notă, a fost o notă de 2 din cauză că nu am învățat subordonatele și coordonate. Am plâns tot trimestrul pentru acea notă de 2.

Când a venit controlul de la Mureș a zis ia să vedem cine are 5 pe linie, și s-a uita la notele mele printre care era  strecurat un mândru de 2. Am remediat această situație  și mi-am învățat lecția care o știu și astăzi.

Revenind la profesori, la director, acesta pentru noi era o personalitate. Era o persoană care se bucura de un respect deosebit din partea tuturor, așa cum erau de altfel toți profesorii. Noi copiii știam că dacă învățăm, o facem pentru noi, nu pentru dascăli. El deja a învățat că doar de aceea a ajuns dascăl, iar noi trebuie să ajungem cât mai sus cu pregătirea.

Pasiunea pentru poezie. Odă pentru tata Stalin

Prima poezie a mea am făcut-o  în clasa a 6-a. Nu-mi mai aduc aminte titlul, țin minte doar două versuri din spate. Acelea  le știu. În poezie e  vorba de faptul că a murit Stalin. Ni se spunea în acele vremuri de „bunătatea” lui  tata Stalin, cel care ne trimite pită, chiar și așa înghețată, cel care ne trimete alimente. Când  a murit tata Stalin eram în dormitor care era  vizavi de biserică la Căcuci. Țin minte că s-au  tras clopotele peste zi, noi știam de cu searta că a murit Stalin. Și când am auzit cum se trăgeai clopitele, toate fetele din dormitor plângeam și plângeam după tata Stalin.

Aveam la școală un cerc literar care se ținea de trei ori pe săptămân după orele de curs. La primul cerc literar după moartea lui Stalin ne-au pus să facem o poezie despre Stalin. Eu de mică am avut înclinație spre vers, găseam rimă la orice, la chiuturi, la cântece, când vorbeam cu alți copii, la absolut orice, mereu potriveam cuvintele să aibă rimă.

Atunci, la cercul literar am făcut o poezie  care avea vreo trei, patru strofe din care îmi mai aduc aminte doar ultima parte. Cum plângeam noi fetele în dormitor, o strofă cred că am compus-o atunci,  în acea dimineață când trăgeau clopotele pentru moartea lui tata Stalin.

În acea poezie mi-am imaginat un pârâiaș frumos și limpede, cum curge el printr-o pădure, printre pietre, iar finalul a fost ceva de genul: „Îl plâng și apele în izvoare, îl plânge întreaga clasă muncitoare”. După ce a murit Stalin, după perioada în  care noi tot am fost datori la ruși am început să vedem altfel lucrurile.Ni s-a tot spus că rușii ne-au eliberat ceea ce nu a fost adevărat, nu venea pita la noi de la ruși, noi eram cei care le trimiteam grâul. Ulterior ne-am dat seama că politica lui Stalin, tot ce a făcut el nu a fost pe legea adevărată. Nu a făcut decât să tragă pielea de pe noi iar noi n-am avut ce face.

Sfat pentru  tinerii de azi

Este foarte important ca acești copii de astăzi să se țină de școală. Pe vremea noastră cu greu se mergea la școală, greu am putut să învățăm. Acum în schimb, copiii au de toate, trebuie doar să învețe. Din păcate, așa cum am auzit, încă se lipsește de la școală la copiii din ziua de azi. Eu n-aș fi lipsit o oră pentru nimic în lume. Importantă era atenția la predarea de la școală. Acasă, mama îmi spunea să mai repet seara, astfel încât să memorez pe creier ce ni s a spus la școală, iar dimineața a doua zi să ai lecția știută.

În familia Crișan talentul se moștenește, dovadă că baiatul Vasile și nepoata Teodora moștenesc din plin harul Mariei Bucin Crișan, fie că vorbim de meșteritul instrumentelelor muzicale sau chiar de teatrul în cazul nepoatei Teodora. De unde această moștenire?

Mama a fost strănepoată de dascăl iar tata a fost nepot de sculptor. Toate crucile care s-au făcut la Sânmihai și pe marginea Mociarului sunt făcute de strămoșul meu, Simion Crișan. Pe el îl moștenește băiatul meu, Vasile Crișan. În familia noastră au fost mereu oameni de valoare.. Nu e neapărat meritul personal, eu cred că gena este cea care se transmite. Moșul meu pe vremuri a fost dascăl în sat, înseamnă că a fost o minte strălucită, o minte luminată, a putut să învețe niște copii. Celălalt strămoș umbla la oi, era crescător de animale. Pe lângă treaba asta se ocupa de sculptura în lemn. Așa că gena se transmite. Ca să completez cele spuse, un  strămoș de-al mamei a fost ceteraș, cânta cu vioara, ceea ce și băiatul Vasile face. Nu doar că le construiește, dar și cântă la ele ca și la multe alte instrumente.

Plus de culoare și inspirație

Nu puteam încheia fără părerea celei care a fost în permenanță alături de Maria Bucin Crișan, managerul Muzeului Etnografic „Antin Badea”, Roxana Maria Man.

„Maria Bucin Crisan din Sânmihaiu de Pădure este creator popular și păstrător al patrimoniului cultural imaterial, care a primit titlul, oferit de Ministerul Culturii, de Tezaur Uman Viu în anul 2021, precum și multe alte distincții și premii. De-a lungul timpului în viața comunității s-a remarcat ca un important om al satului, și a fost prețuită de oameni  fiind chemată și participând la  diverse evenimente pentru care a create text – chiuituri la nunți, urări la nași și miri , bocete pt înmormântări, cântece la botez.  Creator de lirică populară a participat la numeroase festivaluri și concursuri naționale și internaționale, unde s-a făcut cunoscută și mai mult, promovând costumul popular din zonă și tradițiile  de pe Valea Beicii. Colaborarea cu  Muzeul Etnografic Anton Badea din Reghin este una îndelungată și neprețuită, în prezent participă la activitățile organizate cu elevi și grupuri educaționale în cadrul unor proiecte prin care susține cultura populară  mediind înțelegerea și însușirea patrimoniului de către tineri ca  element viu. La activitățile din muzeu, organizate la sărbători Maria Bucin Crisan aduce un plus de culoare și inspirație pentru cei care doresc să înțeleagă patrimoniul, diversele tradiții (culinare, artistice) sau meșteșugărești , într-o manieră autentică, proprie celor care le cunosc din experiență. Pentru meritul cultural deosebit și contribuția însemnată în comunitate  în  anul 2024 a primit distincția de cetățean de onoare al comunei Beica de Jos”, a precizat Roxana Maria Man.

Alin ZAHARIE

Distribuie:

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere! Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Recomandari

Recent
Popular
Etichete


Citeste Zi de Zi Online


 

 











 

 

 

Print





Transilvania Business

ARHIVE

error: Content is protected !!