2 februarie – Ziua Ursului, Stretenia și Sărbătoarea Întâmpinarea Domnului Cultură
  • redactia
  • 0 comentarii
  • 665 Vizualizări

2 februarie – Ziua Ursului, Stretenia și Sărbătoarea Întâmpinarea Domnului

Continuăm prezentarea sărbătorilor tradiționale, seminificațiile acestora fiind deslușite pentru dumneavoastră și de această dată de către Roxana Maria Man, managerul Muzeului Etnografic „Anton Badea”. În episodul de astăzi vom vorbi despre Ziua Ursului, Stretenia și Sărbătoarea Întâmpinarea Domnului

„Primele zile din februarie se află sub influența augurală a ursului, prevestitor al vremii. Asociat cu  schimbarea anotimpurilor și cu astrul nopții, prin ritmurile hibernării sale,  oamenii  i-au consacrat  mai multe zile și sărbători  populare.  Ziua Ursului mai este numită și Stretenia și coincide cu Martinul de Mijloc, unul din cei trei Martini (de Iarnă, Sân-Martinii) a căror zile consacrate  evocă atotputernicia naturii si marile cicluri ale renașterii.[1]  Imaginea ursului  taumaturg  cu auspicii benefice și tămăduitoare asupra sănătății și vieții domină  această perioadă de trecere de la iarnă la anotimpul cald. Se spune că în această zi ursul iese din bârlog și, dacă este o zi călduroasă, cu soare  își vede umbra pe zăpadă și  se retrage,  anunțând prelungirea iernii cu încă șase săptămâni. Iar dacă e înnorat sau ceață,  ursul nu își vede umbra,  și   rămâne afară prevestind primăvara.”, afirmă Roxana Man.

Potrivit acesteia, venerarea ursului ca animal / vizitator divin sau urs-zeu, vine din vremuri ancestrale, întemeiate pe o mitologie primitivă a vânatului, în carte predomina o anumită ordine a naturii.

„Cultul ursului, cu origini în credințele totemice ale primelor religii tribale,  a fost printre principalele și cele mai răspândite culte animaliere  în  emisfera nordică. [2]. În mitologia greacă, ursul  e sub tutela  zeiței Artemis,  a vânătorii  și a pădurilor, a nașterilor. În templul său din Brauron  preotesele zeiței  erau cunoscute sub numele de ”arktos-”pui de urs”.  Nimfa Calipso  fiind  sedusă de Zeus,  a fost transformată de Hera  împreună cu  fiul ei,  în constelațiile ursului, Ursa Mare și Ursa Mică. [3]

La vechii daci, prestigiul ursului se află în asemănarea dintre acesta și om, care a născut credințe în existența  oamenilor -urși,  tineri /războinici -urși,   ursul știe taina vieții și a morții,  Zamolxis apare ca Zeul urs”, spune managerul Muzeului Etnografic „Anton Badea”.

„Dotat cu un temperament nestatornic și mofturos, cu un  aspect  masiv,  puternic,  care induce teamă , ursul este un personaj frecvent în tradițiile orale,  în povestirile  și legendele populare  până în secolul trecut.  Figura sa  mitică  s-a perpetuat  ca un însemnat  devot  al energiilor naturii,  dar  si  ca distrugător malefic.  

”Stră-strămoș”,  ”câine”  a lui Dumnezeu, binevoitor al roadelor și al pământului, ursul  este un apărător al casei, ce vindecă, alungă răul și deține puteri  împotriva farmecelor,  ca și lupul el este un prigonitor al diavolului . [4]

 Aceste credințe în puterile sale divine  au supraviețuit  până aproape de zilele noastre,    ca urmare, în această zi, nu i se spune  pe nume,  ci  ”Moş Martin” sau ”’cel Bătrân”.  Obiceiurile și practicile acestei zile sunt și o necesitate de a apăra  gospodăriile de atacurile  urşilor sau a altor  animalor  sălbatice”, mai spune reprezentantul Muzeului Etnografic „Anton Badea”.

Semnificații

„Luna februarie este și început de an viticol și pomicol, când timpul  e potrivit  pentru a prevesti rodnicia  viţei de vie şi a pomilor fructiferi. Pentru a stabili prognoza  întregului an sunt luate ca reper  vulpea şi pasărea. Credinţele spun că dacă vulpea va trece peste apa înghețată fără să se scufunde, va fi un an bogat, roditor.  Iar dacă  pasărea poate să bea apă din drum, atunci se pot aduna ogrinjii (resturi de fân din iesle) că iarna-i înapoi,  şi de-i îngheţat şi pasărea nu poate bea apă din drum, atunci primăvara-i aproape”. [5] În 2 februarie este sărbătoarea creștină 

DSC_2Mega_Pix

Întâmpinarea Domnului, care amintește de Aducerea la Templu a  Mântuitorului Iisus  Hristos  de  către Sfanta  Fecioară Maria, la patruzeci de zile de la Naștere, spre  a fi închinat Domnului. [6] Întâmpinarea Domnului sau aducerea Lui spre închinare a rămas  o zi sfântă, când are lor închinarea la icoane, se face  molifta,  ritualul de purificare, ca o referire la sărbătoare i se mai zice ”Ziua cu Lumină ”, a precizat Roxana Man.

Foto:

Icoană pe sticlă și fotografie din arhiva Muzeului Etnografic „Anton Badea”

Note

[1] Ghinoiu, I.  Calendarul țăranului român. Zile și Mituri, București 2017 (Tradiții populare ale lunii februarie)

[2]Campbell, J.   – Miturile care ne învață să trăim, Ed. Herald București 2011, p49-55

[3]Graves, R.,  -Miturile Greciei Antice, Ed. Polirom, Iași 2018, p72-74

[4] Borzan, M. , Man, R. – Calendarul creștin ortodox în iconografie, Ed. Nico, Tg Mureș 2008 p34-35

[5],[6] Ibidem

Alin ZAHARIE

Distribuie:

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere! Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Recomandari

Recent
Popular
Etichete


Citeste Zi de Zi Online


 

 











 

 

 

Print





Transilvania Business

ARHIVE

error: Content is protected !!