Plugarul, s𝐢𝐦𝐛𝐨𝐥𝐢𝐬𝐦 𝐚𝐥 𝐫𝐞𝐢̂𝐧𝐧𝐨𝐢𝐫𝐢𝐢

Luna martie prilejuiește noi introspecții în ce privește obiceiurile populare, printre care și cel legat de începutul Noului An Agrar. Așa cum deja v-ați obișnuit, ghid în frumoasa călătorie în universul popular  ne este și de această dată Roxana Maria Man, managerul Muzeului Etnografic „Anton Badea” din Reghin.

„În 9 martie, la hotarul dintre iarnă și primăvară, pornirea plugului era un moment ceremonial ce deschidea Noul An agrar. Pământul, valorizat cu multiple semnificații religioase, a fost, din cele mai vechi timpuri, adorat pentru că purta și da rod.  Nesfârșita capacitate de rodire, concepțiile mitice de ”izvor al vieții”, de „receptacol sacru”ce cumulează toate formele creației, au incitat spiritul imaginar al omului și au antrenat o capacitate de reprezentare, generând bogate practici rituale. Evoluțiile cultelor pământului au revelat, pe rând, figuri arhetipale ale vegetației, recoltei, divinități ale fertilității, impunându-l ca Marea Mamă, ”Tellus Mater”.După sărbătoarea celor 40 de Sfinți, când timpul se încălzește și pământul se dezgheață, oamenii aveau obiceiul să scoată plugul și să meargă la arat, în credința că sămânța semănată acum va încolți mai bine și cu mai multe roade”, spune Roxana Maria Man.

Prima glie, între ritual și  semnificație

Potrivit acesteia, Plugarul era un obicei din ceremoniile de ”izgonire a anului vechi” și de ”aducere a anului nou” ce urmăreau alungarea forțelor rele și regenerarea puterilor, a vitalității, sporirea forței în răsuflarea naturii, a vegetației, în ploaie, în brazdă în țarina roditoare.

„În satele din Mureș, în ziua de Mucenici, oamenii ieșeau în grădină si spuneau „Ieși iarbă că vin sfinții și te prind cu dinții”, pentru a grăbi timpul cald. Odată cu el începea lucratul pământului, cu uneltele pregătite încă din februarie, plugul era curățat/ascuțit și îndreptat pentru a fi bun pentru arat.  Ieșitul în țarină prilejuia o serie de gesturi și ritualuri magice, ce amintesc de intuițiile mitice primordiale ale societăților agrare, care atribuiau cauzele zămislirii Pământului și înțelegerii ritmului viață moarte viață. Trasarea primei brazde era ritualică, prima glie brăzdată era bună la farmece și o serie de prescripții erau respectate de semănător. Pentru a avea recolte bune, ferite de duhuri rele, la 9 martie, plugul și grapa erau aduse în mijlocul ogrăzii, iar femeile le purificau, înconjurându-le cu tămâie și jar, apoi le stropeau cu agheasmă. Vasul cu apă și pâinea, însemne ale belșugului, așezate în chip simbolic pe car, erau încredințate pământului, alături de incantația „Doamne dă an mănos!” ce stimulau fertilitatea și atrăgeau prosperitatea pentru un an întreg”, a precizat managerul Muzeului Etnografic „Anton Badea”.

Cel mai harnic om!

„Întreținerea relațiilor cu sacrul, introducerea într-un timp benefic și o armonizare a activităților agrare, ce elimină primejdiile și asigură fertilitatea ogoarelor, promovează creșterea semănăturilor, erau preocupările principale ale oamenilor la început de primăvară. Întărind o solidaritate între forțele creației, Plugarul, ale cărui comportamente și consecințe se împlineau asupra unui întreg ciclu de viață, îl reprezintă pe cel mai harnic om și primul care ieșea la arat în acel an și care era sărbătorit a doua zi de Paște, prin ritualul udării cu apă. Obiceiul poartă mai multe denumiri în zonă, ”POGĂNICI” la Sânmihaiul de Pădure, ”FUGAR” , ”Fuga din Tău” în satul Fărăgău, ”Udatul Plugarului” la Pietriș”, a concluzionat Roxana Man.

Alin ZAHARIE

Fotografii din arhiva Muzeul Etnografic „Anton Badea” din Reghin