Determinare, atitudine și cuvânt!

Competiția internațională Vis C. Willem Moot Court Competition s-a încheiat! Este cea mai intensă și valoroasă competiție din lume din domeniul dreptului privat! Acum, când scriu pe mașina cu care ne întoarcem acasă, (Moot Van) – duba de 8+1 cu care am circulat și care am împrumutat-o de la unul din părinții studenților din echipă – sunt extrem de sigur și bucuros că efortul a meritat. Am circulat cu Van-ul 6468 de kilometri, Găbud, Sovata, Varșovia, Instanbul, Viena și am petrecut doar pe drum 103 ore și 30 de minute! Am cheltuit cu pregătirea 247.909 de lei. Din aceștia, 15% au fost sponsorizați de colegul meu Raul Miron, iar restul i-am dus noi singuri.

A meritat oare? Răspunsul este de departe Da! Și de aproape, este tot Da! (Glumesc!).

Am fost cu cea mai bună echipă cu care am fost vreodată de-a lungul carierei mele de profesor. Toate au fost bune, dar această echipă (care a preluat experiența tuturor celorlalte echipe anterioare!) a fost formidabilă, tocmai în anul în care mi-am spus că este ultimul an în care mai pregătesc vreodată vreo echipă a universității!

De ce a meritat și de ce este cea mai bună dintre toate echipele anterioare?

Este mult de spus, dar câteva povești am să vă spun, chiar dacă nu are legătură faptul că am fost pe locul 3 la fazele preliminare desfășurate la Istanbul, finalistă în fazele preliminare de la Budapesta și la final, la Viena, deși nu ne-am calificat în semifinale, nivelul de competitivitate a fost cel de semifinale.

Am fost dintre toate echipele din lume, printre cei mai faimoși! Spre exemplu, la o întâlnire, o fată din echipa unei universități din Australia ne-a întrebat cum de ne cunoaște toată lumea, pentru că ne salutau majoritatea echipelor lumii. I-am răspuns că din fazele preliminare, unde am impresionat prin nivelul de pregătire.

O altă fată din Helsinki, cum ne-a văzut a venit la noi și ne-a spus: ”You are famous!” – „You are the guys who trained at the monastery!” (”Sunteți faimoși!” – ”Voi sunteți echipa care s-a pregătit la mănăstire!”). Da, într-adevăr, în perioada de pregătire am stat o vreme toată echipa la mănăstirea de la Găbud, unde am primit de mâncare, adăpost și liniștea necesară pentru pregătire! Toate acestea le-am primit din tot sufletul, mai ales că nu ne permiteam să mergem niciunde să ne izolăm și să ne pregătim altfel, deoarece banii și auto-finanțarea ne-au fost la limită! Dar acolo, am luat „totul” cu noi și niciodată nu am mai fost la fel! Am rezistat nouă persoane în situații grele, stând cazați prin Viena, într-o cameră nouă persoane, cu o toaletă fără chiuvetă, cu un singur duș! Este adevărat că în Istanbul am „prins” o cazare super bună! Și la fel în Budapesta! Și s-a văzut pe rezultate!

O altă poveste a fost atunci când una dintre echipele din zona Orientului, „amputată” de sistem pentru că unuia dintre membri echipei i s-a refuzat viza pentru Europa noastră, a solicitat să i se aloce unul dintre membri echipei noastre, pentru a-l înlocui pe cel care nu a primit viza! Și atunci, ceea ce se întâmplă rar, oamenii au învins sistemul! Am fost alături de această echipă! Competiția Vis Willem demonstrează că în centrul lumii se găsește omul și omul, adică cel de lângă el! Întâmplător, citeam în urmă cu două zile o învățătură a părintelui Teofil Paraian: „Cel mai important om dintre toți oamenii câți există în lumea aceasta este omul de lângă tine”. Din nou, spun că povestea m-a impresionat pentru că mi-am dat seama că lângă noi, avem studenți care, oricât de copii ar fi, sunt văzuți ca ”omul de lângă tine”, sunt apreciați și pot să dea locului „facerea” lor! Iar aici, nu le mulțumesc doar lor, acestor studenți, ci în primul rând, părinților, familiilor lor!

Un studiu asupra echipelor participante a relevat că cea mai „bond” („legată”) echipă dintre toate este echipa UMFST!

Sigur, zeci de întâmplări le avem în „portofoliu”, multe foarte haioase! Unei echipe din Anglia, înainte să intrăm cu ei în „confruntare” băieții noștri le-au povestit despre legendele meleagurilor noastre, printre altele despre „Dracula”. Imediat, am văzut o schimbare și una dintre fetele echipei oponente ne-a spus că le este frică să mai pledeze cu noi! În fine, a fost o competiție incredibilă, iar numele universității noastre și a orașului, credeți-mă că a fost reprezentat în lume, cum nu a mai fost reprezentat vreodată! Fiecare echipă pe care am pregătit-o a avut trei valori reprezentative. Echipa de acum, le are pe acestea: Determinare, Atitudine și Cuvânt!

Le mulțumim tuturor, părinților noștri, unor colegi precum Raul Miron și Flaviu Sabău, care ne-au susținut la modul cel mai clar și echipei ziarului Zi de Zi, mereu aproape de noi!

Conf. dr. Nicolae PLOEȘTEANU