De la Potaissa la Turda – abordări contemporane în arheologia urbană

Între datele de 30 aprilie – 14 iunie 2025, la University Forum UMFST (Mureș Mall Târgu Mureș, etajul trei) va avea loc o expoziție care va aduce în fața publicului diferite obiecte arheologice descoperite pe castrul roman din Turda Nouă. Toate acestea vor fi abordate și prezentate într-un mod original, contemporan, ușor de înțeles și urmărit, scopul ei fiind atragerea atenției înspre istorie, arheologie, dar și asupra descoperirilor; pentru a face mai ușor înțeleasă această poveste demult apusă.

Înainte de a trece mai departe, trebuie să menționez faptul că pentru a avea posibilitatea de a vizita această expoziție, veți fi nevoiți să faceți o programare în prealabil la adresa de e-mail expoturda@umfst.ro. În plus, în data de 29 aprilie 2025 va avea loc vernisajul, fiind inaugurată expoziția itinerantă, care prezintă firul evenimentelor de când Potaissa a devenit Turda, făcându-ne să privim în trecut pe fereastra istoriei.

„Cel care nu cunoaște trecutul, trece pe lângă prezent și riscă să rateze și viitorul”

Înainte de a vorbi despre expoziția în sine și despre modul în care a ajuns să ia viață acum un an, consider că este important să vorbim despre importanța pe care istoria o poartă. Pentru a atinge acest obiectiv, am apelat la Fábián Istvan, profesor de istorie la Facultatea de Științe și Litere „Petru Maior”.

Pentru a nu se rezuma doar la renumitul citat a lui Nicolae Iorga („Cel ce nu își cunoaște istoria este sortit să o repete.”), profesorul ne atrage atenția asupra modului în care „ultimele evenimente la nivel global arată foarte clar că mulți politicieni contemporani fac apel la istorie numai cum le place și cât le place, iar din păcate, istoricii pot vedea cum istoria riscă să se repete, ajungându-se la tot soiul de extreme.”, mărturisește Fábián Istvan. Din acest punct de vedere „necunoașterea istorie și necunoașterea inclusiv a părților negative ale acesteia, ne poate arunca într-un haos total.”.

Schimbarea perspective și a modalităților de studiu

Studierea și asimilarea istoriei se face mult mai ușor cu ajutorul metodelor interactive, ea nemaiînsemnând „hărți sau un simplu recurs la trecut”. „Trebuie studiată cât se poate de interactiv, de atractiv în așa fel încât să răspundă noilor cerințe ale generației moderne.” Sistemul vechi în care și domnul profesor a studiat istoria, „bazat pe cărți, hărți și ceea ce spunea profesorul”, nu mai este unul încurajat, în principal datorită posibilităților de studiere și asimilare nelimitate pe care le avem astăzi la dispoziție. Tocmai din acest punct de vedere trebuie să „părăsim acest turn de fildeș al tocirii”, istoria nefiind o materie care se învață tocind, ci una care se învață înțelegând relațiile dintre evenimente și modul în care efectele acestora se fac resimțite pe o durată nedeterminată de timp.

„Dacă nu studiem interdisciplinar, dacă nu studiem și celelalte ramuri ale istoriei: antropologie, arheologie, dar și cele foarte multe aplicabilități practice ale istoriei, riscăm să rămânem în urmă.”, încheie profesorul Fábián Istvan.

Expoziția prin ochii unui arheolog

Pentru cei dintre dumneavoastră care nu sunteți familiarizați cu Muzeul de Istorie Turda (MIT), Paul Chiorean (ghid, arheolog), face puțină lumină pentru noi toți. În felul acesta, muzeul „găzduiește o expoziție permanentă, undeva la 90% din exponate fiind de epocă romană, fiind ceea ce noi numim un muzeu de sit, foarte multe dintre exponate provenind din cercetările sistematice”, relatează Paul Chiorean. Aceste cercetări sistematice fac referire la o evaluare completă, transparentă a dovezilor disponibile, folosit fiind un proces riguros pentru selectare și evaluare. Când vine vorba despre expoziția, pe care vă îndemn din toată inima să o vizitați, aceasta „este rezultatul unor campanii de cercetări arheologice preventive, dorind să ne distanțăm puțin de castru și cercetările sistematice efectuate în cuprinsul Dealului Cetății”, ne povestește Paul Chiorean. În acest fel, expoziția se axează pe descoperirile ce au avut loc în interiorul orașului Potaissa.

Venind vorba despre zonele și modul în care au fost descoperite piesele, Paul Chiorean ne povestește despre una dintre cele mai reprezentative dintre acestea, descoperită în Canabaele (așezări găsite în jurul castrelor, în care se stabileau comercianții, meșteșugarii etc.) Legiunii V Macedonica, și anume un medalion cu Caracalla. „A fost descoperit acum doi ani într-o clădire anexă a cărei funcționalitate nu o cunoaștem încă.” Mai mult decât atât, în urma analizelor amănunțite, obiectele pe care le veți vedea în această expoziție, sunt „de epocă romană și medievală”. Referitor la cea dintâi, „descoperirile sunt cuprinse între finalul secolului II și începutul secolului III”, perioadă în care Potaissa a avut cea mai mare dezvoltare atât din punct de vedere economic, cât și demografic. Ce-a de-a doua „este reprezentată de descoperirile survenite în cadrul unor cercetări preventive efectuate la Biserica Reformată” din zona centrală a Turzii Noi.

Gestionarea diverselor situații întâmpinate

În timpul vizitei mele în cadrul expoziției încă aflată în plină constricție, am citit o legendă (planșă) care relatează descoperirea a două sarcofage de copii. Fiind curioasă, l-am întrebat pe Paul Chiorean cum se gestionează o situație în momentul descoperirii acestui tip de vestigiu. Am aflat că cele două sarcofage au fost descoperite „la un kilometru de castrul legionar, de pe Dealul Cetății, în cadrul unor lucrări edilitare”. Ceea ce mi s-a părut extrem de interesant este faptul că până în 2018, acea zonă era de interes arheologic, neexistând însă dovezi concrete, cele mai recente descoperiri provenind din 1904.

Odată descoperit un sarcofag, lucrările edilitare au fost întrerupte pe un anumit perimetru, începându-se cercetarea. Aria a fost decopertată, o casetă fiind făcută pentru a evidenția descoperirea, în cadrul acesteia fiind descoperit un al doilea. Atât sarcofagele, cât și conținutul acestora au fost fotografiate. Mai apoi, osemintele au fost recoltate, sarcofagele au fost extrase cu ajutorul unui excavator și transportate cu ajutorul unor remorci până la muzeu. Lucrările și-au putut recăpăta sensul firesc, dar după cum mi-a povestit Paul Chiorean, acestea ar fi putut fi întrerupte de fiecare dată când s-ar fi descoperit ceva nou.

De la proiect la realitate

„Expoziția a pornit de la un proiect pe care l-am depus anul trecut la Administrația Fondului Cultural Național pe aria tematică Patrimoniu cultural material, care îngloba diferite activități, printre care și expoziția”, ne spune Brândușa Bungărdean, muzeograf. Printre aceste activități au făcut parte și o serie de ateliere tematice, dar și „digitizarea patrimoniului, fiind creat un tur virtual al expoziției, care este disponibil și astăzi pe site-ul muzeului la secțiunea Proiecte culturale 2024”. Au fost digitizate „șase-șapte piese mari”, depozitul monetar pe care îl veți putea vedea doar în cadrul expoziției fizice, „neputând fi scanat integral”. Trecând de la partea de proiect, la expoziție, aceasta „este un cumul de piese extraordinare descoperite în zona Turzii moderne și reunește piese preponderent din perioada romană, un procent mai mic ocupând partea medievală.”, ne povestește Brândușa Bungărdean.

Pentru a înțelege ceea ce se petrece în spatele cortinei unei astfel de expoziții, am rugat-o pe Brândușa să ne vorbească puțin despre cele câteva zile dedicate construirii de la zero a acesteia. „Este a treia oară când montez și demontez expoziția”, prima oară fiind în cadrul proiectului anterior menționat, când totul era numai desen și plan. „Demontatul este foarte ușor. Re-montatul… ai impresia că o iei de la zero de fiecare dată. De data aceasta am făcut legendă, pentru fiecare piesă fiind indicate părțile componente”, însă cu toate acestea, sunt anumite lucruri care nu pot fi controlate, cum este înălțimea tavanului, compartimentarea sau mărimea unei încăperi. În aceste cazuri, improvizația și tăria nervilor sunt necesare pentru a o scoate la capăt.

„Vom comunica cu cei care au trăit înaintea noastră”

Când vine vorba despre echipa care s-a format pentru a da viață expoziție, printre aceste persoane se numără și Sugó Monica, studentă masterandă. „Este ceva cu totul nou pentru mine și orice modificare, orice pas al procesului este ceva care necesită curiozitate și cred că pe noi, cei care suntem incluși în acest proiect, ne ajută să vedem în spatele cortinei”, prezentând firul narativ al unei descoperiri. „Când ești într-un spațiu arheologic, vezi povestea de la începuturile ei, iar pe parcurs, ea ajunge să ia legătura cu omul de astăzi”, ne povestește Sugó Monica.

Muzeul nu este „un spațiu care să măsoare în vreun fel cunoștințele” și tocmai de aceea vă invităm în număr cât mai mare să vizitați expoziția. Pentru a învăța, pentru a cunoaște trecutul și pentru a petrece timp de calitate, ieșind din „zona aceea a cunoscutului, descoperind lucruri noi.” Cu toate acestea, este foarte important ca atât din partea istoricilor, cât și a participanților să existe o deschidere în ceea ce privește: 1 – Expunerea deschisă cunoștințelor și 2 – Curiozitatea și adresarea întrebărilor fără frica de a spune ceva greșit. A învăța înseamnă a întreba, iar a întreba înseamnă a ieși din zona de confort și a trece peste frica aceea de judecată care ne bântuie pe fiecare dintre noi.

Andrada UIFĂLEAN