Sfinții Împărați Constantin și Elena, prăznuiți azi

Creștinii marchează miercuri, 21 mai sărbătoarea Sfinților Împărați Constantin cel Mare și a mamei sale , Elena, cunoscuți drept cei care au dat libertate creștinismului.  Potrivit reprezentanților Muzeului Etnografic „Anton Badea” din Reghin, ziua Sfinților Împărați Constantin și Elena reprezintă data la care începe vara calendaristică. De asemenea, o serie de semne prevestesc și marchează de acum începutul unui șir lung și complex de activități, anunțate prin această zi, numită și ”cap de vară”.  

„Sărbătoarea populară, numită și Constantin Graur sau Constantinul Puilor, face referire la păsările de pădure, această zi fiind ziua păsărilor, care acum își învață puii să zboare. Este interzisă munca la câmp, prin odihnă, și reținerea de la o serie de munci ce privesc ogorul, este evitat pericolul păsărilor dăunătoare ce amenință recoltele. Acum au loc ultimele semănături ale unor cereale, porumb și ovăz, iar preocupările oamenilor sunt îndreptate asupra creșterii și dezvoltării culturilor, asupra vremii și fenomenelor naturii care pot influența soarta recoltelor, a unui echilibru ce trebuie asigurat printr-un sistem de credințe și ritualuri, cu grijă respectate.”, ne spune Roxana Maria Man, managerul Muzeului Etnografic „Anton Badea” din Reghin.

Potrivit acesteia, semnificația religioasă a sărbătorii este strâns legată de Taina Sfintei Cruci, care i s-a arătat împăratului Constantin cel Mare, ca semn al biruinței.

„Împăratul Constantin a fost fiul lui Constantin Chlor și al cinstitei Elena. În vremea aceea, partea de Răsărit a împărăției era cârmuită de împăratul Dioclețian, iar partea de Apus, de Maximilian și Constantin Chlor. În acest timp, în toate părțile, creștinii îndurau crunte prigoniri. Constantin va opri prigoana împotriva lor. Constantin cel Mare a făcut instrucție militară, alături de tatăl său, în părțile Asiei și la Dunăre, iar educația a aparținut mamei, după plecarea în Bretania. După moartea tatălui său, în lupta împotriva lui Maxențiu, care se considera urmaș al lui Dioclețian, Constantin cel Mare a văzut, ziua, strălucind pe cer, o cruce luminoasă pe care scria: „ Prin acest semn vei învinge”. Noaptea, în vis, i-a apărut însuși Iisus, îndemnându-l să-și facă steag ostășesc cu semnul Sfintei cruci pe el. Încredințat că, în biruința lui, a fost ajutat de Dumnezeul creștinilor, Constantin cel Mare a dat, în anul 313, ca împărat al Romei, o hotărâre prin care a oprit prigoana împotriva creștinilor, promovând libertatea credinței – Decretul de la Milan. Mama sa, Elena, născută în jurul anului 250, primește botezul de mică și este crescută în frica lui Dumnezeu. Soțul ei, Constantin Chlor, de origine romană, din familie împărătească, nu acceptă credința în Hristos, fiind închinător al cultului împăratului, fapt pentru care își părăsește soția. Elena, împărăteasă duhovnicească, s-a dus la Ierusalim pentru a descoperi locurile sfinte din Evanghelie, a scoate la lumină și a cinsti Crucea Mântuitorului și Mormântul Său. Constantin cel Mare a fost împărat în Imperiul Roman în sec IV, și este prăznuit de Biserica Ortodoxă pentru rolul pe care l-a avut în răpândirea creștinismului, prin punerea în legislație a moralei creștine, interzicerea persecuțiilor împotriva creștinilor, recunoașterea și proclamarea învățăturii ortodoxe”, a precizat Roxana Man.

Foto: Icoană din colecția Muzeului Etnografic „Anton Badea”

Alin ZAHARIE