Soldații de teracotă – Armata nemuritoare a primului împărat chinez, la Palatul Culturii din Târgu Mureș

Cu ocazia „Nopții Muzeelor” am reușit să vizitez și eu această expoziție itinerantă care poate fi găsită la etajul doi al Palatului Culturii din Târgu Mureș, și care, pentru cei care nu ați apucat încă să o vedeți, va fi deschisă până la data de 31 octombrie 2025.

Pentru cei curioși și pasionați de arheologie, dar și de ceea ce ține de istoria Chinei Antice, în cadrul expoziției veți putea găsi: replici în mărime naturală ale soldaților de teracotă descoperiți în Xi`an (China Centrală); „reconstituiri istorice și obiecte ce oferă context cultural, militar și artistic din timpul dinastiei Qin”; dar și o mulțime de elemente multimedia care completează experiența vizitatorilor pentru o mai bună cunoaștere a descoperirii arheologice.

Scurtă retrospectivă istorică

Pentru cei dintre dumneavoastră care nu sunteți familiarizați cu acest patrimoniu cultural universal, o să formulez o scurtă „lecție de istorie antică” care să vă introducă în tema expoziției. În acest fel, ceea ce trebuie să știți sunt următoarele: Qin Shi Huang(di) a fost primul împărat al primei dinastii chineze, care a trăit între 259 – 210 î. Hr.. În momentul urcării sale pe tronul Chinei, acesta a ordonat celor aproximativ 700.000 de muncitori să construiască mausoleul în care își va „trăi” viața de apoi, păzit fiind de războinicii de teracotă. În urma unor studii, istoricul John Man susține că această cifră uriașă nu trebuie să ne mire, având în vedere că numai pentru ridicarea fundației piramidei – înaltă de 76 metri – fiind nevoie de 16.000 de persoane.

Descoperirea uriașei necropolei a fost o pură coincidență. În 1974, în timpul săpării unei fântâni, un grup de fermieri au scos la iveală o serie de fragmente de ceramică aflate în zona mormântului împăratului. Cu toate acestea, descoperirea nu a fost făcută publică până în anul 1975. Declarate fiind vestigiile găsite, arheologii au recurs într-o primă instanță la cercetări non-invazive cu ajutorul geo-radarului. Aria de cercetare centrală dispune de o formă de piramidală cu o suprafață de 3.025 metri pătrați, care adăpostește camera mortuară a împăratului Qin Shi Huang. La 1,5 kilometri de aceasta se află trei gropi. Cea mai mare dintre acestea are o suprafață de aproximativ 14.000 metri pătrați și este populată cu războinici și cai. Ce-a de-a doua sală este „casa” unui contingent militar (formațiune omogenă) format din arcași, cavaleri și infanteriști, iar în ultima se află comandamentul armatei.

Estimările din 2007 au demonstrat că cele trei gropi descoperite și cercetate conțin 8.000 de soldați de teracotă, cu înălțimea de 1,80 metri și o greutate de 160 kilograme. Mai mult decât atât, mausoleul împăratului Qin Shi Huang, împreună cu tot ce acesta conține (obiecte și arme de bronz), a fost declarat de UNESCO patrimoniu național universal. Înainte de a trece mai departe la discuția despre expoziția în sine, nu pot şi închei această parte a articolului fără să discut puțin despre mormântul lui Qin Shi. Ei bine, fără intenția de a vă dezamăgi, doresc să vă spun că „autoritățile au decis să nu deschidă mormântul”, cercetându-l în schimb cu ajutorul razelor cu infraroșu. Descoperirile specialiștilor au confirmat prezența unor bogății întâlnite până acum numai în mormintele faraonilor, iar cercetările contemporane au scos la iveală și faptul că în solul din jurul mormântului ar exista „concentrații de mercur de o sută de ori mai mari decât media normală”. Mai mult decât atât, datorită cruzimii pentru care era cunoscut și care l-a și făcut celebru în istorie, cercetătorii spun că există o foarte mare posibilitate ca legendele cu privire la uciderea în masă a celor 700.000 de muncitori să fie adevărate. Acest fapt nu trebuie să ne surprindă având în vedere că însuși Qin Shin Huang a fost cel care a interzis învățăturile lui Confucius, nefiind de acord cu ele.

Expoziția soldaților de teracotă

Din punctul de vedere al unei persoane căreia îi place să viziteze diverse muzee, trebuie să recunosc că am fost plăcut surprinsă de modul în care povestea soldaților de teracotă a fost prezentată publicului. Replicile soldaților sunt foarte bine realizate, cu detalii precise, iar „punerea în scenă” a întregii expoziții este foarte bine gândită, lăsând pentru final una dintre cele mai impresionate părți ale întregului tur.

Chiar dacă am spus că întreaga expoziție este foarte bine pusă la punct, am și eu, precum oricare altă persoană, părțile mele favorite. Printre acestea se numără scheletul expus la intrare, a cărui poveste o să vă las să o descoperiți singuri în momentul în care vă decideți să treceți pragul expoziției. Pe lângă acesta, copiile în mărime naturală ale busturilor soldaților de teracotă fac ușoară privirea, analizarea și înțelegerea modului în care fiecare dintre ei are atât o față distinctă – unul neasemănându-se cu celălalt – cât și o (cu toate că este modern spus) coafură care să simbolizeze și să impună rangul militar pe care îl avea. „Soldații de teracotă au trei tipuri de bază de frizuri: un tip are părul pieptănat pe spate și legat pe o parte, altul are un coc în mijloc, cu părul tras pe spate de pe partea superioară a capului și la tâmple, legat într-un nod. În al treilea tip, cocul este pe partea de sus a capului, în mijloc, acoperit cu o căciulă din pânză legată cu o curea sub bărbie”.

Făuriți cu calm și migală

Spusesem anterior că unul nu seamănă cu celălalt. Citind planșele, acest fapt se datorează unui sistem de matrițe care constă în „trei tipuri de baze, două tipuri de picioare, opt tipuri de trunchiuri și cel puțin același număr de tipuri de capete”. Până acum au fost identificate opt matrițe pentru producerea fețelor, „dar matrițe separate au fost folosite pentru nasuri, mustăți, urechi, sprâncene, mâini și capete”. La final, toate acestea erau asamblate și modelate, dând forma produsului final. Cu toate că toți soldații erau făuriți cu aceleași matrițe, se crede că meșteșugarii care i-au realizat au dorit să ofere generalilor onoarea cuvenită. Tocmai de aceea i-ar fi făcut puțin mai înalți, cu o armură mult mai sofisticată, purtând săbii scurte, coifurile fiindu-le sub forma unor păsări. Chiar dacă „nu erau obligați să participe personal la lupte, […] în calitate de comandant, era de așteptat să conducă soldații cât mai eficient posibil”.

Un lucru foarte interesant pe care l-am aflat citind legendele (planșele) expuse este acela că fiecare dintre soldații din mausoleul împăratului Qin Shi Huang era pictat în culori strălucitoare, dar care, din cauza mileniilor care au trecut, nu s-au păstrat. Cu toate acestea, spre marea bucurie a cercetătorilor, în anul 1999 au fost descoperiți „șase soldați pe ale căror corpuri se găseau porțiuni mari de vopsea colorată”. Cu ajutorul acestei descoperiri, specialiștii au reușit să determine modul de pregătire al vopselelor, dar și îndelungatul proces de pictare al soldaților. Toți acești pigmenți, după cum vă puteți da seama „erau fabricați din diferite substanțe găsite în natură”, ouăle folosindu-se ca liant pentru pigmenți, transformând pudra într-un lichid care se aseamănă cu acrilicele din zilele noastre.

Ultime impresii, gânduri, trăiri

Ultimul dar nu cel din urmă lucru, la finalul turului, expoziția ne supune – sau cel puțin pe mine m-a supus – unui exercițiu de imaginație. Cu toate că sunt numai câțiva soldați aliniați în formațiunea pe care cu toții o cunoaștem din filmele sau serialele pe care le-am văzut când am fost copii sau adolescenți, nu am putut să nu mă gândesc la modul în care se simte o persoană în momentul în care are în fața ei 8.000 de soldați de teracotă, pregătiți să își îndeplinească menirea. Povestea din spatele făuririi lor, măiestria cu care sunt lucrați, atenția la detaliu, dar și diversitatea lor… toate acestea sunt lucruri capabile de a te face să simți o anume emoție, fie ea de orice fel.

În fine, după ce m-am documentat pe acest subiect, cu toate că eram familiarizată atât cu grandomania antichității (și nu numai), cât și cu tăria credinței pe care anticii o aveau când venea vorba despre viața de apoi, am rămas uimită când am citit despre dimensiunile mausoleului, despre fiecare tip de soldat în parte, despre povestea din spatele lor, despre meșteșugari, și nu în ultimul rând despre măsurile de precauție pe care Qin Shi Huang le-a gândit pentru a minimiza riscul de jefuire a propriului său mormânt după moarte.

Pe această notă istorică, vă invit cu căldură să vizitați expoziția, care după cum am spus în început, vă va sta la dispoziție până în data de 31 octombrie 2025, gata să vă învețe și să vă uimească.

Andrada UIFĂLEAN