Cămașa „cu ciupag” renaște în Mureș. Meșteșugul uitat, readus la viață în Reghin

În județul Mureș, într-un context în care tot mai multe tradiții tind să fie uitate sau comercializate superficial, un grup de femei a decis să păstreze viu unul dintre cele mai reprezentative simboluri ale portului popular românesc: cămașa cu ciupag. Inițiat în 2023, chiar de Ziua Iei, sărbătorită anual pe 24 iunie, proiectul intitulat „Atelierul cămășii cu ciupag” s-a născut din dorința de a reda valoarea autenticității într-o lume a uniformizării culturale.

Sprijinit de Casa de Cultură și de Muzeul Etnografic „Anton Badea” din Reghin, acest atelier reunește aproximativ 20 de femei care, în mod voluntar și cu multă dăruire, s-au angajat într-un proces minuțios de recuperare, cercetare și coasere a pieselor vestimentare tradiționale specifice Văii Mureșului Superior și Văii Gurghiului.

Ciupagul, identitate locală și meșteșug rafinat

Ciupagul este partea superioară a iei, în zona gâtului, decorată cu motive specifice zonei și cusături elaborate. Culoarea roșie este cel mai des întâlnită în această regiune, deși în trecut femeile văduve purtau ie cu ciupag negru, iar în timp au apărut și modele în nuanțe de albastru sau maro. În toate cazurile, ciupagul rămâne o marcă vizuală distinctivă, cu o puternică încărcătură simbolică și culturală.

Felicia Daniela Bugnar, coordonatoarea activităților atelierului, că proiectul „Cămașa cu ciupag și catrința cu trup vânăt” implică deja peste 10 persoane care lucrează activ la coaserea cămășilor, potrivit radiomures.ro. Deși planurile includ și realizarea catrințelor, activitatea este deocamdată concentrată pe ciupag, dat fiind gradul ridicat de complexitate al acestor broderii.

Modele cu poveste, între muzeu și amintiri de familie

Inspirația pentru modelele de cămăși vine din două direcții principale: pe de o parte, din patrimoniul valoros al Muzeului Etnografic „Anton Badea” din Reghin, care deține numeroase cămăși autentice, și pe de altă parte, din memoria afectivă a comunității. Un exemplu grăitor este fotografia veche a unei bunici, purtând o cămașă cu ciupag deosebit. Fotografia aparține Mădălinei Mariș, iar reconstituirea modelului cusut a fost un proces migălos, dar plin de satisfacții. De asemenea, Gabriela Suciu coase o ie după un model de pe Valea Gurghiului, iar Lia Moldovan, cu rădăcini în aceeași zonă, lucrează la o altă piesă inspirată din același areal geografic.

În toate aceste exemple, nu doar că meșteșugul este transmis mai departe, dar el este și adaptat subtil realităților actuale, fără a-i altera esența.

Cămășile din Logig și comoara Muzeului din Reghin

Muzeul Etnografic „Anton Badea” din Reghin adăpostește o colecție impresionantă de piese tradiționale, iar printre acestea se remarcă trei cămăși considerate de tezaur național. Două dintre ele provin din localitatea Logig, un sat din județul Mureș, și datează de la începutul secolului XX. Aceste cămăși nu doar că sunt excepțional păstrate, ci ilustrează finețea meșteșugului de odinioară, bogăția simbolurilor și armonia cromatică a unei culturi populare profund conectate cu natura, anotimpurile și viața spirituală a comunității.

Pentru femeile din atelier, aceste cămăși reprezintă un reper, un standard de excelență la care aspiră în procesul de creație. Mai mult decât o simplă activitate de hobby, atelierul este perceput ca o formă de responsabilitate culturală, de păstrare și reactivare a unei identități locale distincte.

Șezătorile organizate în cadrul atelierului nu sunt doar un spațiu de creație, ci și unul de dialog intergenerațional, de conectare emoțională între trecut și prezent. Aici, meșteșugul se transmite prin viu grai, prin gest, prin exemplu, așa cum s-a făcut timp de secole în satele din Mureș.

Ziua Iei: tradiție reactivată cu sens

În fiecare an, pe 24 iunie, este sărbătorită Ziua Universală a Iei, o ocazie prin care ia românească este celebrată nu doar ca obiect vestimentar, ci ca simbol al identității naționale. În județul Mureș, această zi capătă o semnificație aparte prin activitatea Atelierului Cămășii cu Ciupag, care transformă sărbătoarea într-o acțiune concretă de conservare și creație.

După doi ani de activitate, rezultatele sunt deja vizibile: zeci de modele reconstituite, noi generații interesate de arta cusutului tradițional și, mai ales, o comunitate unită în jurul valorilor culturale autentice.

(L.P.)

Sursa foto: Facebook – Atelierul cămășii cu ciupag