Transhumanța, tradiții și obiceiuri

Transhumanța este o practică veche de sute de ani, a păstoritului, legată de una din cele mai vechi ocupații de bază – creșterea animalelor. Pe lângă modul de creștere și îngrijire a animalelor în gospodăria proprie, a existat și s-a practicat și creșterea lor în turmă. Despre acest obicei ne vorbește Roxana Man, managerul Muzeului Etnografic ”Anton Badea” din Reghin.

„Transhumanța se referă la urcarea oilor primăvara la munte pentru vărat iar iarna , mutarea lor în zonele de câmpie, ale țării. Este un obicei care are o importanță economică , dar și socială și culturală. Urcarea si coborârea oilor de la munte, se desfășura în decursul anului pastoral, care începe la Sf. Gheorghe, atunci când se constituie stânele, se aleg ciobanii, se pregătesc oile, se tund, si se fac înțelegerile între proprietari și ciobani, privind cantitatea de lapte și de produse. Acest obicei este numit măsura oilor, cuprinde ritualuri străvechi, credințe și superstiții, stropirea cu apă și aghiasmă , se impodobea strunga cu ramuri de pelin, armiden pentru protecție, fertilitate.Iar coborârea oilor de la munte, are loc după sărbatoarea Sf. Paraschiva 14 octombrie până la Sf. Dumitru, când se desfac stânele, și se încheie socotelile între ciobani și proprietari”, spune Roxana Man.

Transhumanța în funcție de zona geografică

„În zona zona montană și submontană, la poalele munților Gurghiu și Călimani, s-a răspândit păstoritul agricol cu stâna la munte, sau văratul la munte. Fiind influențat de condițiile naturale de aici, de clima temperată, flora spontană de aici și de agricultura locală care au favorizat acest tip de pășunat. In zona de câmpie, a județului Mureș, forma cea mai obișnuită de păstorit este atestată din 1461 (Arhivele Naționale Mureș). Forma cea mai răspândită a păstoritului aparține tipului de păstorit agricol, denumit păstorit sedentar.  Oile nu părăsesc hotarul satelor și pasc pe pășunile comunale, pe miriști, fânețe , pășunatul se practica tot timpul anului”, afirmă reprezentantul Muzeului Etnografic ”Anton Badea”.

Potrivit acesteia, intrarea în Patrimoniul Unesco în anul 2023 reprezintă o inițiativă care probabil va duce crearea unor conditii care să protejeze aceste tradiții legate de Păstorit.

„Pe lângă importanța lui de a valorifica produsele tradiționale obținute din lapte, brânza a dus și la dezoltarea unor îndeletniciri secundare în special cojocăritul și prelucrarea textilelor din lână”, a conchis Roxana Man.

Fotografie realizată de Anton Badea arhiva muzeulreghin.ro

(A.Z.)