ANALIZĂ. Frontiere fragile, visuri europene: Moldova după alegeri

Atât în Republica Moldova, cât și în România, anii 2024 și 2025 au fost decisivi pentru trasarea orientării politice – fie spre Est, fie spre Vest. În cazul Republicii Moldova, votul a fost mai clar și mai ferm, validând parcursul european al statului, precum și obiectivul ambițios al aderării până în anul 2028. Totuși, acesta reprezintă doar un câștig de etapă într-un joc geopolitic complex și de lungă durată.

Totuși, sunt câteva aspecte esențiale care trebuie avute în vedere:

1. Reziliența în fața interferențelor rusești.
Republica Moldova a reușit să gestioneze eficient interferențele Federației Ruse în procesul electoral, însă ar fi naiv să credem că, după victoria PAS, Rusia se va retrage. Este dificil de anticipat evoluția acestor provocări, care pot varia de la acțiuni de război hibrid la campanii de dezinformare în comunitățile multiculturale (precum Găgăuzia), atacuri economice și provocarea de crize ale energiei sau chiar reactivarea conflictului transnistrean într-un scenariu extrem.

2. Implementarea promisiunilor electorale și comunicarea publică.
Ritmul relativ lent al implementării promisiunilor electorale, atât din campania anterioară, cât și din cea actuală, întreține o polarizare accentuată la nivel social. Alegerile prezidențiale și referendumul au confirmat această tendință. O soluție ar fi implementarea unor campanii de informare periodice (de exemplu, trimestriale), care să prezinte transparent etapele procesului de aderare și beneficiile economice și sociale pentru cetățeni. Aceasta presupune un cadru instituțional solid de comunicare strategică, precum și campanii susținute în media și social media care să explice clar parcursul european.

3. Intensificarea politicilor diplomatice.
Actualul partid de guvernare a câștigat cu o agendă proeuropeană și o țintă de aderare până în 2028. Pentru ca acest obiectiv să devină realist, Republica Moldova trebuie să își construiască o politică externă activă și coerentă, prezentă în toate capitalele europene, astfel încât să obțină un consens unanim privind integrarea sa în Uniunea Europeană.

4. Separarea dosarului aderării Moldovei de cel al Ucrainei.
Tot mai multe voci europene, inclusiv cea a Ungariei, exprimă rezerve față de aderarea Ucrainei, invocând războiul aflat în desfășurare pe teritoriul său. Relațiile de bună vecinătate reprezintă o condiție esențială pentru aderare. În mod realist, având în vedere impasul negocierilor și incertitudinea privind finalul războiului, este improbabil ca situația Ucrainei să se clarifice curând.

În acest context, Republica Moldova se confruntă cu două capcane majore:
a) Legarea procesului de aderare de cel al Ucrainei, ceea ce ar reduce fezabilitatea termenului stabilit.
b) Posibila reactivare a conflictului transnistrean, utilizat de Rusia ca instrument pentru blocarea parcursului european al Moldovei.

Rolul României.
România a reafirmat constant, inclusiv în Strategia Națională de Apărarea Țării, sprijinul său strategic pentru integrarea europeană a Republicii Moldova. Pentru ca acest angajament să aibă substanță și nu doar valoare simbolică, România trebuie să devină principalul promotor diplomatic al Moldovei la nivel european, acționând activ în sprijinul acestui proces. În același timp, România și Uniunea Europeană trebuie să colaboreze strâns pentru a descuraja orice tentativă de escaladare militară pe teritoriul Republicii Moldova, prevenind astfel repetarea scenariului ucrainean.

Conf. univ. dr. habil. Mihaela Daciana NATEA