Interviu cu Zsanett Nagy Kaiser: Când pensula devine voce

Într-o lume în care viteza și tehnologia par să ne acapareze tot mai mult atenția, arta rămâne un refugiu al sensibilității și al frumosului. Pictura are puterea de a spune povești fără cuvinte, de a transmite emoții și de a surprinde clipe ce rămân nemuritoare pe pânză.

Astăzi stăm de vorbă cu Zsanett Nagy Kaiser, elevă în clasa a XII-a la Colegiul Național de Artă din Târgu-Mureș, o pictoriță care își exprimă universul interior prin culori, forme și simboluri. Vom descoperi împreună cum a început drumul ei artistic, ce o inspiră și ce mesaj transmite prin fiecare lucrare.

Cum a început pasiunea ta pentru pictură și cine te-a inspirat la început de drum?

Zsanett Nagy Kaiser: Încă de la o vârstă foarte mică m-au interesat desenul și pictura, însă cred că un rol semnificativ în acest lucru l-a avut sora mea, care a absolvit și ea o școală de artă, deoarece am văzut evoluția ei și acest lucru m-a încurajat să pornesc și eu pe acest drum.

Ce tehnici sau stiluri de pictură preferi și de ce?

Z.N.K.: Îmi place să lucrez cu texturi, consider că acest lucru oferă o profunzime suplimentară lucrărilor mele, iar între suprafețele netede și cele aspre se creează un contrast. În plus, îmi plac culorile vibrante și intense, deoarece redau anumite trăsături ale personalității mele.

„Cu cât abordez pânza mai liber, cu atât îmi place mai mult rezultatul final.“

Cum îți găsești inspirația pentru fiecare lucrare?

Z.N.K.: Consider că tot ceea ce mă înconjoară este o sursă de inspirație — natura, orașul, micile detalii sau chiar întregul ansamblu. Acestea sunt lucruri care mă influențează, îmi afectează viața de zi cu zi, iar, în același timp, trebuie să trec toate aceste informații printr-un „filtru“ pentru a obține o imagine clară a ceea ce doresc să redau pe pânză.

Ai o lucrare preferată dintre cele realizate până acum? Ce o face specială pentru tine?

Z.N.K.: Nu aș putea evidenția o lucrare anume pe care să o plac mai mult decât pe celelalte, însă de-a lungul anilor am observat că, cu cât abordez pânza mai liber, cu atât îmi place mai mult rezultatul final. Nu sunt adepta constrângerilor, de aceea prefer mai mult acele picturi pe care le realizez singură, în liniștea camerei mele, deoarece în acele momente nu trebuie să țin cont de opiniile exterioare.

Care este cea mai mare provocare cu care te confrunți ca artistă?

Z.N.K.: Probabil găsirea persoanelor potrivite. Ca artistă, pot spune că sunt mult mai receptivă la stimuli decât alți oameni, sunt mult mai sensibilă decât majoritatea. Adesea, acest lucru poate duce la probleme în relațiile interumane, deoarece nu toată lumea înțelege de ce lucrurile mărunte mă pot afecta atât de mult. În plus, am tendința de a mă pierde în emoțiile mele negative, deoarece tocmai aceste emoții sunt cele care, de multe ori, scot la iveală cele mai bune lucrări ale mele. Din acest punct de vedere, ele sunt utile, însă a scăpa de acest obicei prost reprezintă o provocare destul de mare.

Reporter: Ce culori îți domină cel mai des paleta și ce semnificație au pentru tine?

Z.N.K.: Nu cred că aș putea evidenția o culoare dominantă în lucrările mele, dar dacă ar fi să restrâng foarte mult cercul, probabil vermilionul și galbenul sunt cele care apar cel mai des în creațiile mele. Le folosesc deoarece aduc forță în lucrare, ca și cum, prin aceste culori, pictura ar striga, atrăgând astfel atenția asupra ei. În plus, ele pot fi ușor puse în contrast cu culorile reci și închise.

Reporter: Care a fost cea mai memorabilă reacție pe care ai primit-o la o lucrare?

Z.N.K.: Probabil reacția surorii mele la o lucrare de care nu eram prea mulțumită. Nu obișnuim să ne spunem una alteia că suntem mândre una de cealaltă, însă atunci când i-am trimis o poză cu lucrarea, reacția ei m-a surprins și mi-a făcut foarte bine.

Ai colaborat sau ți-ar plăcea să colaborezi cu alți artiști?

Z.N.K.: Nu am colaborat încă cu alți artiști și nici nu intenționez să o fac, deoarece pentru mine lucrul în singurătate este mult mai înălțător și simt că dau un randament mai bun atunci când lucrez singură.

Cum arată o zi obișnuită din viața ta

Z.N.K.: O zi obișnuită din viața mea începe cu trezirea și, de obicei, trebuie să mă pregătesc rapid pentru școală; zilele mai ușoare sunt cele în care am doar cursuri teoretice. În schimb, când mă pregătesc pentru o zi de practică, pornesc dimineața în frigul de afară cu cinci kilograme de vopsea în ulei în rucsac și o pânză de două kilograme în mână, ceea ce, ca să fiu sinceră, îmi solicită destul de mult degetele și coloana vertebrală care luptă să supraviețuiască. În aceste zile trebuie să am grijă să port pantalonii pe care, în trecut, i-am murdărit cu succes cu vopsea. Drumul spre casă este și el destul de anevoios, însă după cele nouă ore petrecute la școală, să mă întind în pat este egal cu a fi în paradis.

Ce sfat le-ai da tinerilor care visează să devină pictori?

Z.N.K.: Îi încurajez să creeze liber și cu gândire în spatele lucrărilor, să se concentreze mereu pe mesaj și pe ceea ce se întâmplă în interiorul lor, apoi să transpună asta pe pânză, pentru că aceasta este adevărata artă. Să nu lase ca talentul lor să fie încadrat sau limitat de orice lucru sau persoană.

Dincolo de pensule, culori și pânze, Zsanett Nagy Kaiser își conturează drumul artistic cu sinceritate și pasiune. Poveștile ei pictate ne arată că arta nu este doar despre frumusețe vizuală, ci și despre puterea de a transmite emoții și de a inspira. Îndemnul ei către tinerii artiști „să creeze liber și autentic“ rămâne o lecție valoroasă, care confirmă că adevărata artă se naște din interior.

A consemnat Alex VLAD

Interviu realizat în cadrul proiectului „Tineri debutanți în arte și comunicare”, organizat de Asociația Educație pentru Europa, în parteneriat cu Primăria Municipiului Târgu Mureș.