Povești din spatele scenei: o discuție cu tânăra Gidofalvi Viviene

Elevă la Colegiul Național de Artă din Târgu Mureș, în clasa a XII-a, Gidofalvi Viviene ne vorbește despre drumul ei către actorie, despre modul în care a ajuns să iubească această artă și despre proiectele sale în desfășurare. 

Reporter: Când (și cum) ți-ai descoperit pasiunea pentru actorie?
Gidofalvi Viviene: Nu aș putea lega această pasiune de un eveniment sau de o perioadă anume. Este ca și cum ar fi fost mereu cu mine, crescând odată cu mine. Pentru mine, motorul acestei vocații este bucuria de a trezi emoții în oameni. Încă din copilărie, m-a făcut fericită să-mi pot face apropiații să zâmbească sau să râdă, chiar și printr-un gest mic sau o simplă vorbă. Cred că acesta este unul dintre cele mai frumoase lucruri în actorie: să oferi.

Reporter: Ce te-a îndrumat să alegi actoria?
Gidofalvi Viviene: Am auzit pentru prima dată despre această specializare în clasa a patra. Învățătoarea mea mi-a spus că există o astfel de specializare în oraș și că, după părerea ei, mi s-ar potrivi în viitor. Cred că nici măcar ea nu și-a imaginat cât de mult mă vor influența cuvintele și sprijinul ei, până într-acolo încât, patru ani mai târziu, aveam să aleg cu adevărat acest drum. Desigur, au existat perioade în care m-am îndoit de mine și m-am întrebat dacă este cu adevărat calea mea, dar, privind în urmă, sunt foarte mândră că am rămas fidelă mie însămi și am împlinit visul pe care îl aveam încă din copilărie. În acești patru ani am învățat enorm despre mine însămi și am câștigat prieteni și experiențe pe care nu le-aș schimba pentru nimic în lume.

Reporter: Ai simțit vreodată, atunci când interpretai un personaj, că ai devenit una cu persoana ficțională, exprimându-ți fiecare emoție de parcă era cu adevărat viața ta?
Gidofalvi Viviene: În a doua parte a anului școlar trecut, împreună cu clasa, am prezentat o piesă inspirată din opera lui Franz Kafka, „Metamorfoza”, în care am primit rolul lui Gregor Samsa. Consider că acest rol a fost unul dintre cele mai marcante pentru mine, deoarece personajul este extrem de complex și puternic. Intrând în pielea unui „gândac”, am încercat să mă mișc pe scenă într-un mod cât mai „inhuman”. Târându-mă pe jos și zbătându-mă, au existat momente în care chiar am reușit să empatizez cu Gregor și să simt acea neputință pe care, probabil, și el a trăit-o.

Reporter: Ai avut un idol care te-a făcut să iubești actoria și te-a inspirat mai departe să fi ca acesta/aceasta?
Gidofalvi Viviene: Nu sunt adepta „idolilor”, pentru că, după părerea mea, mulți oameni tind să-i privească drept modele perfecte, să se compare constant cu ei sau să încerce să le semene în toate, chiar și atunci când acest lucru nu li se potrivește cu adevărat. Din acest motiv, eu nu am avut niciodată idoli în sensul clasic al cuvântului. Totuși, există actori pe care îi admir, a căror muncă o respect profund și ale căror interpretări m-au ajutat în conturarea diferitelor personaje. Un astfel de actor este Joaquin Phoenix, din a cărui interpretare din filmul „Joker” m-am inspirat de mai multe ori.

Reporter: Ce momente dificile întâlnești pe scenă și cum reușești să le depășești?
Gidofalvi Viviene: La început, cea mai mare dificultate pentru mine a fost emoția de scenă, pe care încerc și astăzi să o depășesc. Obișnuiam să fiu foarte emotivă atunci când trebuia să vorbesc în fața unor persoane necunoscute, iar uneori mă împiedicam în texte sau poezii, chiar dacă le știam perfect și le repetasem de nenumărate ori. Cu toate acestea, am încercat mereu să nu renunț atunci când greșeam, ci să reiau de câte ori era nevoie, până reușeam să-mi amintesc și să arăt ce pot cu adevărat. Pentru a-mi învinge emoțiile, am încercat să profit de orice ocazie de a vorbi sau de a interpreta în fața oamenilor (concursuri, olimpiade), chiar și atunci când îmi era teamă. Trebuiesă recunosc, nu am reușit nici acum să scap complet de emoții, dar am învățat să folosesc acel 30% rămas în avantajul meu, pentru a da mai multă forță și intensitate recitării poeziilor, monologurilor sau textelor.

Reporter: Care sunt aspirațiile tale în momentul de față, ca actor?
Gidofalvi Viviene: În prezent, îmi doresc să profit cât mai mult de acest an. Vreau să dau tot ce pot în piesa la care lucrăm acum și să o fac cât mai memorabilă, deoarece, cel mai probabil, va fi ultima piesă pe care o pregătim împreună cu colegii mei, în cadrul școlii. În ceea ce privește planurile mele de viitor, sunt încă puțin nesigură, dar cred cu tărie că totul se va așeza la timpul potrivit.

Reporter: Care este momentul de maximă satisfacție pe care l-ai trăit studiind actoria?
Gidofalvi Viviene: Probabil cea mai mare satisfacție am simțit-o anul trecut, în timpul olimpiadei, deoarece, după mult timp, a fost prima oară când am urcat singură pe scenă, fără colegii mei obișnuiți, și totuși am simțit că m-am descurcat bine. A fost cea mai mare „provocare” pe care mi-am impus-o până acum și am învățat enorm din ea

Reporter: Ce sfaturi le-ai da celor care doresc să urmeze această artă?
Gidofalvi Viviene: Cum nici eu nu sunt o actriță profesionistă, cu experiență, sfaturile mele pot părea simple, deoarece și eu sunt încă o elevă, care mai are multe de învățat. Le-aș recomanda tuturor celor care vor să urmeze această cale să fie deschiși la tot ce este nou și să fie mereu dispuși să învețe. Să fie curajoși și încrezători, deoarece ei sunt cei care dau voce și lumină personajului. De asemenea, munca în echipă este extrem de importantă, așa că este esențial să știm cum să gestionăm sau, la nevoie, să lăsăm deoparte conflictele pentru binele comun.

Mălina Sofia Ardeleanu,
Colegiul Național „Alexandru Papiu Ilarian”, clasa a IX- a D

Articol realizat în cadrul proiectului „Tineri debutanți în arte și comunicare”.
Asociația Educație pentru Europa, proiect cofinanțat de Primăria Municipiului Târgu Mureș