VIDEO: Sărbătoarea Școlii Ardelene la Târgu Mureș, sub auspiciile Bicentenarului Lexiconului de la Buda

Sala Senatului Universității de Medicină de Medicină, Farmacie, Științe și Tehnologie ”George Emil Palade” din Târgu Mureș a fost vineri, 10 octombrie gazda unui eveniment de excepție, Conferința Națională dedicată celor 200 de ani de la editarea primului dicționar etimologic al limbii române – Lexiconul de la Buda.

Conferința s-a bucurat de prezența unor numeroase personalități ale mediului academic în frunte cu Academicianul Ioan-Aurel Pop, președintelui Academiei Române. În prelegerea sa, ”Școala Ardeleană şi proiectul latinist”, înaltul oaspete a punctat contribuția Școlii Ardelene la ”definirea națiunii și a patriei prin limbă”.

„Definirea națiunii și a patriei prin limbă, ori învățații Școlii Ardelene ne-au scos în lumină limba prin Lexiconul de la Buda, prin Brevis historica notitia, chiar prin Supplex Libellus Valachorum și prin Responsum ad crisim Josephi Caroli Eder, prin Rerum Spectantium ad Universum gentem Daco-Romanam seu Valachicam, prin Istoria românilor și a mai multor neamuri, prin Istoria pentru începutul românilor in Dachia, prin Istoria besearicei românilor și și prin lucrări mai puțin cunoscute astăzi, cum sunt Animadversiones In recensionem historiae de origine valachorum in Dacia, tot de Petru Maior, prin De Originibus Populorum Transylvaniae de Ion Budai-Deleanu, prin tratate de ortografie, prin lucrări de toate tipurile. Toate acestea au devenit o mișcare intelectuală care s-a înscris în marea mișcare intelectuală europeană”, a spus Academicianul Ioan-Aurel Pop.

La rândul său, prof. univ. dr. Cornel Sigmirean, directorul Institutul de Cercetări Socio-Umane „Gheorghe Şincai” din Târgu Mureş a subliniat contextul istoric și importanța moștenirii Lexiconului de la Buda.

„Importanța Lexiconului a fost enormă. Mai toate dicționarile ulterioare, până târziu, în a doua jumătate a secolului al XIX l-au luat ca model. Datorită Lexiconului, prestigiului de care se bucura, curentul latinist s-a făcut simțit în majoritatea operor lexicografice din spațiu cultural românescu. În concluzie, din perspectiva construcției națiunii, Lexiconul de la Buda reprezintă un monument de referință pentru istoria nașterii națiunii române moderne și a limbii naționale. Limba română de astăzi are ca fundament lexicografic Lexiconul de la Buda, de la apariția căreia se împlimesc 200 de ani, marcați astăzi în sala Senatului Universității de Medicină, Farmacie, Științe și Tehnologie, un act de cultură care onorează comunitatea târgureșană”, a spus prof. univ. dr. Cornel Sigmirean.

Expus în premieră la Târgu Mureș

Lexiconul de la Buda, primul dicționar cvadrilingv al limbii române, realizat de Școala Ardeleană și publicat în 1825, a fost expus în cadrul conferinței.

„Am adus de la Biblioteca Academiei din Cluj Lexiconul expus aici de față. Are 12.000 de cuvinte și circa 1.000 de pagini. Important este că acest Lexicon a aparținut unui mare învățat profesor, canonicului Ioan Micu Moldovan. La Târgu Mureș este prezentat în premieră. Sunt convins că l-au văzut în 200 de ani numeroși savanți, oameni de cultură care l-au admirat și, în primul rând s-au inspirat din el”, a precizat directorul Institutul de Cercetări Socio-Umane „Gheorghe Şincai” din Târgu Mureș.

Despre legătura dintre Lexiconul de la Buda și cărturarii bănățeni a vorbit prof. univ. dr. Ioan Bolovan, Universitatea Babeş-Bolyai, membru corespondent al Academiei Române.

„Receptarea iluminismului european în marea varietate a manifestărilor sale a contribuit masiv la dislocarea formei de universalitate europeană post-bizantină, a solidarității culturale sud-estice, inaugurând procesul de formare și de instituționalizare a culturii românești moderne în Transilvania și Banat. Alături de monumentalul Lexicon de la Buda, dicționare au mai realizat și personalități din Banat printre care și Paul Iorgovici, Dicționarul român-german-francez-latin, pierdut din păcate, dar folosit parțial și în Lexiconul aici de față. Istorografia modernă românească a debutat cu istoricii Școlii Ardelene. Aceștia s-au distanțat de tradiția cronisticii umanistă, adoptând metoda modernă de scriere a istoriei, întemeiată pe surse, pe critica istorică. Au organizat și sistematizat materialul într-o concepție modernă, marcată de raționalismul filosofic. Operă de erudiție, istoria propusă de iluminștii români a fost una angajată, deseori polemică, îmbrășișând însă, într-o viziune unitară istoria tuturor românilor, indiferent de provincia în care locuiau”, a spus prof. univ. dr. Ioan Bolovan.

La rândul său, prof. univ. dr. Ioan Horga, Universitatea din Oradea a subliniat contribuția episcopilor de Oradea la opera de construcție a Lexiconului de la Buda.

„Lăudabil este faptul că la Universitatea de Medicină, Farmacie, Științe și Tehnologie „George Emil Palade” din Târgu Mureș se organizează, poate singurul seminar dedicat bicentenarului Lexiconului de la Buda. Felicitări și mă înclin în fața dumneavoastră. De ce spun că Lexiconul de la Buda se aseamănă cu universitatea din Târgu Mureș care organizează acest eveniment? Fiindcă Micu, Maior, Coloși și toți cei care au lucrat la el nu puteau să realizeze acest lucru dacă nu existau în spate niște intelectuali care aveau preocupări nu atât directe în domeniul acesta al elaborării unui dicționar, dar care au fost un fel de părinți ai Lexiconului de la Buda. Vorbesc aici de episcopii de Oradea, Darabant și apoi mai ales Samuil Vulcan”, s spus prof. univ. dr. Ioan Horga.

Dezvoltarea limbii literare în concordanță cu ritmul progresului științific

Prof. univ. dr. Iulian Boldea, Universitatea de Medicină, Farmacie, Științe și Tehnologie „George Emil Palade” din Târgu Mureş a făcut o incursiune în ce privește Lexiconul de la Buda şi începuturile terminologiei științifice româneşti.

„Lexiconul de la Buda a avut un rol important în sublinierea ideii dezvoltării limbii literare în concordanță cu ritmul progresului științific, O lucrare a lui Petru Maior, care a fost amintită aici, Istoria besearicei românilor din 1813, în care Petru Maior expune două recomandări mai importante și anume, recomandarea de a se îmbogăți limba română și cu elemente preluate din celelalte limbi romanice mai importante. O altă recomandare importantă este de asemenea este necesitatea punerii de acord al limbii literare cu stadiul cel mai nou al științei moderne și transformarea ei într-un important factor de cultură. Petru Maior și Gheorghe Șincai au fost conștienți de asemenea de necesitatea creării unei norme literare de exprimare. Samuel Micu încearcă să formuleze o serie de directive în vederea utilizării corecte a limbii române în Elementa linguae daco-romanae sive valachicae, lucrare începută la Blaj înainte de 1779, și completată de Șincai la Viena, unde apare în 1780. Petru Maior și-a exprimat opiniile despre limbă și ortografie în mai multe lucrări, Disertație despre începutul limbii române, Disertație pentru literatura cea veche a românilor și Dialog pentru începutul limbii române. În același timp, Petru Maior ne-a lăsat în manuscris o gramatică, fragment de fapt dintr-o gramatică. Este vorba de Disertaţie despre articlii limbei româneşti. Fără-ndoială că preocupările cărturarilor ardeleni cu privire la unitatea limbii române literare poartă amprenta trăsăturilor specifice realităților sociale și politice din Transilvania. Ele sunt, de altfel, în legătură directă cu eforturile românilor din Ardeal de a se afirma un plan politic, social și cultural. cu aspirațiile lor la unitatea tuturor românilor într-un stat național” a spus prof. univ. dr. Iulian Boldea.

Conf. univ. dr. Laura Stanciu, Universitatea „1 Decembrie 1918″ din Alba Iulia a subliniat contextul apariției Lexiconului de la Buda, expresie a iozefinismului provincial.

„Legat de tirajul Lexiconul de la Buda, ne putem gândi că Samuil Vulcan a primit 12 exemplare. să zicem, 1% din tiraj, atunci vorbim de 1.000 -1.200 de exemplare, fapt care poate explica larga răspândire a lexiconului în toată provincia și în afara spațiului transilvănean. Ioan Corneli avea 5 exemplare. Nu s-a păstrat nicio mențiune privitoare la cât a costat și cum s-a vândut acest exemplar expus aici. Eu m-am uitat peste vreo 18 cataloage de carte veche și nici unul dintre aceste exemplare nu avea menționat nici tiraj, nici preț, nici absolut nimic, dar e plin de însemnări, asta ne arată că a fost citit și lăsat moștenire în cadrul aceleiași familii. Cât despre finanțarea proiectului, textul din finalul prefaței spune astfel: „în Buda, cu tiparul și cu cheltuiala tipografiei a Crăieștii Universități Ungurești 1825”. Deci, banii de la guvern, cum am spune noi astăzi. În perioada 1780-1830, tipografia universității a editat marea majoritate a cărților pentru minoritățile conlocuitoare. La fel au procedat în toate situațiile. Ca și date statistice, în perioada 1777-1848 au apărut aici 5500 de titluri dintre care 4.000 opere în latină, germană și maghiară. Au fost publicate 1723 în latină, 1379 în limba maghiară, 924 în germană, 672 în sârbă, 229 în slovacă, 278 în română, 72 în ebraică, 41 în ucraineană, 23 în bulgară și 30 în toate celelalte limbi”, a spus conf. univ. dr. Laura Stanciu.

Alin ZAHARIE