Măgureanu şi UDMR distrug AZO

Închiderea potenţială a AZOMUREŞ este rezultatul unor jocuri oculte de care nu sunt străini, se pare, Virgil Măgureanu sau lideri ai UDMR * Apropiat al preşedintelui Traian Băsescu, fostul şef al SRI vrea să pună mâna pe Combinat, lucru ce nu i-a reuşit în 1997, prin intermediul Eurotrading Chemicals * UDMR, interesată de Romgaz, pentru a facilita pătrunderea şi mai puternică a MOL pe piaţa românească, susţine acţiunea de închidere a AZO, pe motive ecologice * 12.000 de oameni – victime ale unor jocuri pe care nu le înţeleg * Urmează intoxicări prin mass-media fidele ideii de distrugere a combinatului.

Controversele din jurul închiderii AZOMUREŞ, lucru ce va atrage ca prim efect concedierea celor peste 3000 de salariaţi, abia s-au născut în târgul nostru. Privită la cald, decizia conducerii Combinatului pare o lovitură aplicată economiei judeţului nostru, iar retragerea un act de laşitate a unor acţionari care după ce şi-au îndestulat conturile – în opinia unora – dau bir cu fugiţii. Din păcate, lucrurile sunt mult mai complicate decât par, iar interesele mult mai oculte decât ne declară cei care vor să acrediteze teza patronatului “şantajist”. Înainte de a intra însă în dedesubturile acestei afaceri, vom consemna ultimele evenimente care au avut loc la AZOMUREŞ. Începem cu comunicatul remis Bursei de Valori Bucureşti în urmă cu două zile de către conducerea AZOMUREŞ, după întrunirea Consiliului de Administraţie al societăţii. În acesta se specifică că, la iniţiativa acţionarului majoritar al AZO, Transworl Fertilizers Holding SA (TFH), deţinător al 55.97% din acţiunile societăţii a fost convocată pentru 16 martie Adunarea Generală Extraordinară a Acţionarilor. Pe ordinea de zi există doar două puncte, dar extrem de importante pentru viitorul şi însăşi existenţa societăţii: dezbaterea consecinţelor economice grave asupra stării şi activităţii societăţii ca urmare a creşterilor preţului gazului metan, corelat cu tendinţele de scădere a preţurilor îngrăşămintelor chimice pe piaţa internaţională, respectiv luarea unei hotărâri privind încetarea activităţii productive şi, ca urmare, efectuarea concedierii colective. În comunicatul emis de societate se arată că TFH a luat la cunoştinţă decizia Guvernului de a creşte preţul la gaze de la 1 aprilie cu un procent situat între 20-25%. Este prima lovitură sub centură aplicată AZO, prin faptul că materia primă – gazul metan este vital pentru funcţionarea combinatului. După comunicatul conducerii AZO a fost rândul Sindicatului Alternativa 2002 să iasă în presă. Liderul sindical, Maria Dăndărău, a prezentat ieri poziţia sindicatului faţă situaţia ivită, susţinând că nu crede în închiderea Azomureş şi a negat că şi-ar dori acest lucru. “Ne exprimăm convingerea că situaţia nu este atât de gravă încât să se impună întreruperea activităţii la combinatul Azomureş. Credem că patronatele şi Guvernul vor găsi mijloace care să atenueze consecinţele acestei majorări. Noi nu am dorit decât asigurarea unor salarii decente şi ca prin investiţii societatea să fie viabilă şi după 2007, astfel încât oamenii să-şi poată păstra locurile de muncă”, a declarat Maria Dăndărău. Succint, acestea sunt declaraţiile patronatului AZO şi ale sindicatului privitor la situaţia gravă în care s-a ajuns în Combinat. De aici, lucrurile se complică şi iau forma unui veritabil scenariu conspirativ.

Interese oculte, marca SRI – UDMR

Pentru a înţelege ce se ascunde în spatele acestei afaceri şi ce a generat decizia patronatului AZO de a propune închiderea combinatului vom face o scurtă incursiune în trecut. În 1997, Eurotrading Chemicals, firmă care făcea parte din concernul EuroColumna, în spatele căruia se afla ex-şeful SRI, Virgil Măgureanu, câştiga licitaţia pentru privatizarea AZO. Însă după câteva luni, procesul de privatizare se reia, iar Eurotrading pierdea pachetul de acţiuni deţinut la AZO. Se pare că Virgil Măgureanu, care printr-o altă firmă pusese mâna şi pe Combinatul Chimic de la Turnu Măgurele, nu s-a obişnuit niciodată cu gândul înfrângerii în faţa turcilor de la TFH, doar că până acum nu prea a avut mijloace de a acţiona. O dată cu schimbarea Guvernului şi preluarea funcţiei de preşedinte al României de către Traian Băsescu, despre care mass-media a afirmat în repetate rânduri că este apropiat de Virgil Măgureanu, situaţia s-a schimbat, devenind chiar favorabilă unei acţiuni subterane, astfel că ex-şeful SRI a început din nou să spere la acţiunile AZO. Doar că înainte de transferul de proprietate, AZO trebuie slăbit, distrus pentru ca acţiunile să scadă şi să devină mult mai accesibil de cumpărat. De această acţiune nu sunt străini, se pare, nici liderii UDMR care s-au infiltrat atât de bine inclusiv în Guvernul României. Aceştia lucrează însă pe un alt front şi anume pe piaţa energetică, propunându-şi preluarea conducerii ROMGAZ, societate responsabilă de livrările de gaz metan către AZO, dar şi parteneră în DEPOMUREŞ a combinatului. Şi să nu uităm că concernul ungar MOL a început să se ocupe intens de prospecţiunile gazeifere, şi în viitor ar putea candida cu succes la privatizarea ROMGAZ. În susţinerea acestui scenariu vine şi declaraţia preşedintelui Consiliului Judeţean Mureş, Lokodi Edita Emoke, care nu a negat varianta închiderii AZO, pe motiv de neconformare la normativele de mediu, standarde care nu pot fi atinse până în momentul aderării în opinia sa. Chiar dacă pare o teorie şocantă, aceasta este foarte posibilă. Din păcate însă, preţul sunt 12.000 de oameni – salariaţi şi familiile lor – care sunt ameninţaţi cu spectrul şomajului şi cu foarte puţine şanse de reangajare într-un judeţ corigent la capitolul investiţii. Asupra subteranelor acestei afaceri vom reveni, dar până atunci nu rataţi ancheta cutremurătoare din ZIARUL de Mureş asupra închiderii AZO şi a jocurilor din spatele cortinei, care prezintă o altă perspectivă decât cea prelucrată în anumite laboratoare media din judeţ.
Ligia VORO
Ionuţ OPREA